F. …mâine e luni

Nu îmi vine să cred că peste câteva ore weekendul se termină, sunt așa de obosităăă….tot migălesc de 2 zile încoace la niște chestiuțe super drăguțe pe care vi le voi arăta cât de curând, stupize stupize. Dar ca să vă faceți o idee, uite, mie îmi place foarte mult:) (ignorați lipsa de oja/manichiură)

Nimic deosebit și important nu s-a întâmplat, ce ar fi putut fi menționat pe blog, doar o mică discuție intre mine și un altul, dar nu vreau să vărs toate frustrările aici, this is my happy place, nu îl vreau plin de gânduri negative. Știu că stau cam prost cu scrisul, dar am fost foarte obosită și nu prea am avut chef, sorry. Nici bloguri nu am mai citit, pentru ca la muncă nu mai pot, am blocat majoritatea siteurilor pe care mai pierdeam și eu vremea…rușinică, rușinică. Cum a fost weekendul vostru? Ceva productiv sau ați lenevit?

 

M-au corupt

Yes, I.m back, nu am putut sta departe prea mult timp, mi-a fost dor. Am vrut să-l țin închis o perioadă, dar nu pot renunța la blog, e o parte din mine acum, o parte noua care îmi place mult, am investit mult timp și răbdare și nu am de gând să renunț chiar atât de ușor.

După obișnuitul ritual de trezire-deschis ochii, moțăit jumătate de oră în pat căutând motive destul de bune pentru a mă ridica și înfrunta lumea din jur , jumătate de oră la baie dormind cu capul pe chiuvetă, am reușit într-un sfârșit să ajung la calculator (da, este primul lucru pe care îl fac dimineața, deschid pc-ul) să dau drumul la muzică,apoi, după un mic dejun sănătos -cereale cu gust de rumeguș+lapte- am zis că-i cazul să fac o cafea cu muuult lapte, poate deschid ochii de tot azi. Rezultatul? O zeama colorată care nici măcar nu mirosea a cafea, nu mai vorbim de gust.

M-au corupt, beau cafea. Întotdeauna cu lapte. Jumătate de cana, o linguriță de zahăr și 4 linguri de lapte. Aș prefera cappuccino, dar trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem. Pentru mine cafeaua este mai mult decât o simplă băutură, este un amalgam de sentimente, amintiri și momente frumoase, în formă lichidă…Coffee, books and love!

Dăm din casă?

Azi de dimineață, umblam din blog în blog, în speranța că o să găsesc ceva interesant. Nu m-am considerat niciodată o bloggeriță de succes, una bună sau nici măcar bloggeriță, eu vin aici doar ca să îmi vărs offff-ul. Sunt sigură că de-aș deschide acum un caiet frumos, în care să încep să-mi scriu gândurile și ideile, l-aș mâzgăli cu măiestrie, doar sunt o talentată :).

Din curiozitate, am intrat pe blogul unei gagici, pe care se întâmplă să o cunosc și în viața reală, m-am întâlnit o dată cu ea și 2 ore cât s-a ținut după mine, mi-am dat seama ce fel de poamă e, de obicei citesc destul de repede oamenii (mai ales atunci când ma enervează în primele 10 minute). Eu cred că fiecare om are și o parte bună și una proastă, depinde pe care decide să o dezvolte. Gagica în cauză am observat că și-a făcut fostul prieten cu ou și cu oțet în văzul lumii, pe blog. Unii zic că este curajos ceea ce a făcut ea, mie mi se pare ieftin și de foarte prost gust. A avut un limbaj licențios și nu cred că era necesar să-l jignească în halul ăla pe bietul om, indiferent ce i-a făcut, a recurs la cea mai joasă și jignitoare remarcă pe care o poate folosi o femeie împotriva unui bărbat…:)

Nu am dat și nici nu dau sfaturi despre relații, nu știu ce aș putea zice eu și nu e scris deja în Cosmo, dar cred cu tărie că atunci când 2 oameni se despart, chiar dacă nu a fost ok la final, să păstreze întotdeauna și lucrurile bune, dar mai ales lucrurile proaste, pentru ei. Poate că fostul nu a fost perfect, nu a avut mereu bani să te scoată la restaurant sau nu ți-a luat cadouri scumpe dar detaliile intime nu trebuie să iasă pe ușa dormitorului. Poate doar dacă îl lauzi…Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place să las loc de „bună ziua” mai ales dacă avem o istorie împreună.

You are full of bullsh*t

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine blogul înseamnă mai mult decât o simplă pagină de internet, unde postez muzica și poze. Blogul este precum un jurnal, pe care tu decizi să il publici, din dorința de a împărtăși gânduri, idei și concepții, unde poți rămâne anonim sau nu. Eu nu mă consider o mare bloggeriță, chiar dacă am ceva experiență în domeniul ăsta (aproape 2 ani), sunt pur și simplu o persoană care găsește o plăcere deosebită în a pune lucrurile ”pe hârtie„.

Perfecționistă nu am fost niciodată, dar îmi place să fiu bună în ceea ce fac, la muncă și acasă. Ca orice ființă egoista, îmi place să fiu lăudată și atunci știu cu siguranță ca sunt bună, dar sunt conștientă ca întotdeauna este loc de mai bine. În blogging, cel care iți spune că ești „bun” este minunatul Zelist, numai că săracul nu te urcă în top datorită calității articolului tău, ci datorită numărului de ping-uri pe care le aduni. Ei bine, nene Zelistule, îmi pare rău să-ți spun că treci cu vederea articole minunate, tocmai pentru ca tu ești cu ochii după ping-uri, nu ți-ar fi rușine…

 

De ceva timp colind prin blogosferă după bloguri care să mă facă să-mi doresc să le citesc si vreau să spun că am găsit persoane minunate, cu bloguri pline de suflet unde mă întorc întotdeuna cu drag. Dar, cum orice pădure are și uscături mă uit, citesc și mă îngrozesc când vad cât de orb este nea Zelist. Bloguri pline de tot felul de prostii, articole de pe urma cărora unii mai deștepți profită de pe urma celor mai puțin deștepți etc. Exemple nu vreau să dau, nu încerc să supăr pe nimeni dar este tristă situația într-un fel. Până la urmă, fiecare scrie despre ce   îi poftește inima, dar câte unii sunt chiar prea de tot. Cred că știți despre ce vorbesc, chiar dacă nu dați o ceapă degerată pe ceea ce spun acum… mna, zic și eu.