F. …mâine e luni

Nu îmi vine să cred că peste câteva ore weekendul se termină, sunt așa de obosităăă….tot migălesc de 2 zile încoace la niște chestiuțe super drăguțe pe care vi le voi arăta cât de curând, stupize stupize. Dar ca să vă faceți o idee, uite, mie îmi place foarte mult:) (ignorați lipsa de oja/manichiură)

Nimic deosebit și important nu s-a întâmplat, ce ar fi putut fi menționat pe blog, doar o mică discuție intre mine și un altul, dar nu vreau să vărs toate frustrările aici, this is my happy place, nu îl vreau plin de gânduri negative. Știu că stau cam prost cu scrisul, dar am fost foarte obosită și nu prea am avut chef, sorry. Nici bloguri nu am mai citit, pentru ca la muncă nu mai pot, am blocat majoritatea siteurilor pe care mai pierdeam și eu vremea…rușinică, rușinică. Cum a fost weekendul vostru? Ceva productiv sau ați lenevit?

 

Somn, mi-e somn

Mi-e somn. În fiecare zi, la fiecare ora și nici cafeaua nu mă mai ajută. Nu am avut timp să mă odihnesc după mica escapadă din weekend, iar acum simt că o să-mi cadă capul pe birou. Nu îi înțeleg pe oamenii care dorm 3 sau 4 ore pe noapte și muncesc toată ziua. Femeile care muncesc  full time,  au copii, fac piața, gătesc și totuși a doua zi reușesc să arate fenomenal…trebuie să primească fiecare câte un trofeu. Și bărbații se plâng când sunt trimiși, o dată pe lună, la piață. Rușinică.

Eu am nevoie de somn, mult somn, eventual pana pe la 9, pentru că atunci reușesc să mă ridic din pat din proprie inițiativă, fără să vreau să dau cu telefonul de perete. Dimineața jumătate de ora trece atât de repete, nu am timp să fac mai nimic-și nu pot să tai din timpul de somn-mă spăl pe față, îmi dau cu cremă, eventual trântesc un rimel pe gene și dacă mai am timp, mănânc ceva. Iar acum evident, mi-e somn….Noapte buna copii!

 

Paradoxul zilelor noastre 1#

Paradoxul vremurilor noastre în intorie este că avem:

Clădiri mai mari, dar suflete mai mici. Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin.

Cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii dar mai puţin timp.

Avem mai multe funcţii dar mai puţiă minte. Mai multe cunotinţe dar mai puţină judecată. Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme.

Mai multă medicina, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Râdem prea puţin,

Conducem prea repede,

Ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,

Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.

Am adăugat ani vieţii, dar nu viaţă anilor.

Am ajuns pâna la luna şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinşă cu un vecin.

Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.

Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.

Am curăţat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.

Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.

Am învăţat să ne grabim, dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.