Made by me!

Cam asta fac eu la munca…

Advertisements

S-a abolit sclavia?

Niciodată nu m-am dus la un job cu o dorința mai puternică să fiu dată afara, ca acum. De-a lungul anilor am avut foarte multe joburi, am lucrat în domenii diverse și sunt foarte mulțumită de ceea ce am învățat și mândră de oamenii cu care am lucrat. De fiecare data am reușit să găsesc ceva care să mă motiveze sa continui, fie că erau banii, colegii cu care lucram sau pur și simplu ceea ce făceam îmi oferea plăcere. Șefii și ei, foarte mulți și foarte diferiți. Cu unii stăteam la povești, cu alții la cafea sau ne pupam când ajungeam în unitate. Mi-a plăcut să lucrez cu fiecare dintre ei, fiecare m-a învățat câte ceva. Toți au fost bărbați.

Acum mi se taie din salariu dacă vorbesc la telefon, ajung cu 10 minute mai târziu sau stau la „bârfă” cu colegele. Mi se taie din salariu pentru motivul că lipsesc câteva grame din produsele pe care eu le-am găsit ambalate și la locul lor. Am început să visez că sparg vesela pe care „o plătesc din salariu„…până la urmă, dacă nu-mi convine „pot să plec”, așa mi s-a spus. Ce mai contează că-mi fac treaba conștiincios, că nu a făcut nimeni reclamație că nu i-aș fi servit cum se cuvine sau că le-am vărsat ceaiul în poală? Ce contează că am experiență, că sunt de încredere, responsabilă și-mi place să fiu corectă cu mine, patronul și clientul? ”Dacă nu-ți convine, poți să pleci.” Șeful e femeie.

Mi s-a făcut o favoare că am fost angajată acolo, eu o fată de la țară  care nu am băut decât ceai de tei. Sunt o simpla „servitoare” cum aproape că s-a scăpat madame să spună. Cred că este primul loc de muncă unde nu sunt plăcută pentru simplul fapt că sunt inteligentă și descurcăreață, ori de câte ori încerc să spun ceva inteligent sunt privită cu dispreț. Primul loc de muncă unde mi s-a spus „vai, aproape că te invidiez cât de mulți prieteni ai”…

Mă duc stresată, plec stresată. Și totuși, trebuie să rămân pentru că, la naiba, am nevoie de bani. Nu-mi place să lucrez cu oameni care nu-mi acordă respectul cuvenit doar pentru ca sunt „mică”, oameni care nu au încredere că ceea ce fac, fac bine.

Speranța moare ultima

Cică speranța e cel mai rău dintre rele, pentru că prelungește chinul, dar eu încă sper că o să răsară soarele și pe strada mea, și o să fie atât de strălucitor încât o să alunge toți norii și o să atragă o ploaie de zâmbete.

3 lucruri îmi doresc până la sfârșitul anului iar la 2 dintre ele lucrez. Nu sunt singură, nu e un capăt de lume dacă nu reușesc, oricând pot să încerc a doua oară. Sunt puțini cei care sunt lângă mine, dar suficient cât să mă facă să zâmbesc atunci când simt că nu mai pot.Mulțumesc!

F. …mâine e luni

Nu îmi vine să cred că peste câteva ore weekendul se termină, sunt așa de obosităăă….tot migălesc de 2 zile încoace la niște chestiuțe super drăguțe pe care vi le voi arăta cât de curând, stupize stupize. Dar ca să vă faceți o idee, uite, mie îmi place foarte mult:) (ignorați lipsa de oja/manichiură)

Nimic deosebit și important nu s-a întâmplat, ce ar fi putut fi menționat pe blog, doar o mică discuție intre mine și un altul, dar nu vreau să vărs toate frustrările aici, this is my happy place, nu îl vreau plin de gânduri negative. Știu că stau cam prost cu scrisul, dar am fost foarte obosită și nu prea am avut chef, sorry. Nici bloguri nu am mai citit, pentru ca la muncă nu mai pot, am blocat majoritatea siteurilor pe care mai pierdeam și eu vremea…rușinică, rușinică. Cum a fost weekendul vostru? Ceva productiv sau ați lenevit?

 

Dăm din casă?

Azi de dimineață, umblam din blog în blog, în speranța că o să găsesc ceva interesant. Nu m-am considerat niciodată o bloggeriță de succes, una bună sau nici măcar bloggeriță, eu vin aici doar ca să îmi vărs offff-ul. Sunt sigură că de-aș deschide acum un caiet frumos, în care să încep să-mi scriu gândurile și ideile, l-aș mâzgăli cu măiestrie, doar sunt o talentată :).

Din curiozitate, am intrat pe blogul unei gagici, pe care se întâmplă să o cunosc și în viața reală, m-am întâlnit o dată cu ea și 2 ore cât s-a ținut după mine, mi-am dat seama ce fel de poamă e, de obicei citesc destul de repede oamenii (mai ales atunci când ma enervează în primele 10 minute). Eu cred că fiecare om are și o parte bună și una proastă, depinde pe care decide să o dezvolte. Gagica în cauză am observat că și-a făcut fostul prieten cu ou și cu oțet în văzul lumii, pe blog. Unii zic că este curajos ceea ce a făcut ea, mie mi se pare ieftin și de foarte prost gust. A avut un limbaj licențios și nu cred că era necesar să-l jignească în halul ăla pe bietul om, indiferent ce i-a făcut, a recurs la cea mai joasă și jignitoare remarcă pe care o poate folosi o femeie împotriva unui bărbat…:)

Nu am dat și nici nu dau sfaturi despre relații, nu știu ce aș putea zice eu și nu e scris deja în Cosmo, dar cred cu tărie că atunci când 2 oameni se despart, chiar dacă nu a fost ok la final, să păstreze întotdeauna și lucrurile bune, dar mai ales lucrurile proaste, pentru ei. Poate că fostul nu a fost perfect, nu a avut mereu bani să te scoată la restaurant sau nu ți-a luat cadouri scumpe dar detaliile intime nu trebuie să iasă pe ușa dormitorului. Poate doar dacă îl lauzi…Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place să las loc de „bună ziua” mai ales dacă avem o istorie împreună.

Părerea mea…

Am lipsit câteva zile, nu știu dacă i-a fost dor cuiva de mine, mi-au închis netul înainte de salariu :), shit happens. Mă bucur că plouă (hai, aruncați cu pietre) și că este răcoare, teoretic este încă primăvară, pe vremea mea la 1 iunie venea vara, odată cu bomboanele și înghețata. Atunci când nu am net, am tot timpul inspirație, găsesc mereu subiecte bune de dezbătut pe blog iar atunci când mă așez în fața calculatorului și deschid „new post” scriu de 10 ori o frază, șterg de 20 și până la urmă postez un articol de „umplutură” pentru că piticul nu-mi dă voie să-mi pun ideile aici, pe hârtia virtuală.

Ce-am făcut? Am dormit, am mâncat și am muncit iar atunci când o să iau salariul, în 2 ore o să reușesc să-l reduc la jumătate, dacă nu mai bine pentru că na, la tăți nii greu și tătii sunt scumpe. Mi se pare mie sau mâncarea e din ce în ce mai scumpă? Întreb de mâncare, altceva nu mai reușesc să cumpăr :). Eu acum 2 secunde am căutat să vad cât e salariul minim pe economie….este bătaie de joc. În condițiile în care ai apartamentul tău în București, locuiești singur și ai salariul minim pe economie, mori de foame, pentru ca 700 de lei nu-ți ajung nici să plătești întreținerea, să nu mai vorbim de celelalte facturi care vin, mâncare, haine, un pahar de suc la o terasă este deja un lux.  Nu voiam să scriu despre subiectul astă, degetele mele pur și simplu au tastat. Mulți zică că era bine cu Ceaușescu, nu pot să mă pronunț dar pot să spun că cei care au venit după el, și-au bătut joc de tot ce a reușit el să construiască, de munca oamenilor de atunci. Este trist și sincer să vă spun, eu nu văd nici un viitor în țara asta, viitor decent.

Nimănui nu-i mai pasă, iar românul tace și înghite pentru că nu are altă opțiune (poate doar câteva gloanțe). Muncește pe 3 bani iar atunci când pleacă din tară, este huiduit că e român, nimeni nu vede că el nu are ce să dea mâncare copiilor. Eu nu mă pot plânge, de bine de rău am un loc unde să stau, am ce mânca. Nu știu politică, dar știu că încă trebuie să ne luptăm pentru ce-i al nostru, te sute de ani luptăm. Poate nu am dreptate, dar eu mi-am spus doar părerea…

De azi cred in horoscop

Pana acum, nu pot sa spun ca am crezut ce-mi spune horoscopul, doar aspectele generale de genul ”berbecii sunt încăpățânați, orgolioși” și tot așa. Săptămâna trecută am luat de la sor-mea o revistă și zicea la horoscopul meu ca pe data de 8 nu știu ce planete se aliniază, devin super sexy și dau toți bărbații pe spate. Ei bine, azi nu a fost nevoie să îi dau pe toți pe spate, ci doar unul și vă spun că nu am mai avut așa o zi de foarte mult timp. Să nu vă ducă minte pe cine știe ce tărâmuri fanteziste, o să va explic altădată, când sunt 100 % sigura. Poate că trebuie din când în când să dăm și astrelor o șansă să se joace cu destinele noastre, voi ce credeți?

Neam prost

Nu stiu daca v-am spus, dar nu sunt o mare bautoare de cafea, servesc doar de sarbatori si in cazuri speciale-sunt foarte adormita. Special pentru zile de genul asta mi-am dus la munca jumatate de borcan cu zahar, chiar daca beau destul de rar, am zis sa fie acolo si sa nu merg la cerut zahar pe la vecini. Azi, dupa ce mi-am facut un ceai oribil (menta+capsuni&fragi=not good) deschid sertarul, scot borcanul si stupoare, era aproape gol. Pai bine ma magarule, nu puteai sa iei si tu mai cum bun simt, macar sa nu se observe? Nu ma imbogatesc de la un borcan de zahar, dar gestul in sine m-a deranjat.

Imi place sa-mi ceri sau sa-mi spui ca ai luat ceva de la mine, asa mi se pare normal. Toti suntem oameni, avem pofte, avem nevoi dar spune-mi “Fai proasto, am luat si eu de la tine un biscuit/ lingura de zahar/ crocodil” nu incerca sa ma furi pe la spate, ca aflu cine esti si atunci poti sa mori si nu-ti mai dau. Nu inteleg, e asa de greu sa dea un telefon sa-mi ceara sau sa-mi spuna a doua zi? Poate nu are bani, ii dau de la mine ca si eu am poftit de multe ori la multe lucruri dar mereu am spus ca am luat sau am cerut. Nu fii neam prost. E vorba de bun simt si respect, nu un borcan cu zahar. Voi aveti asa colegi?

 

 

Cate unii sunt cu vaca..

Eu intotdeauna am incercat sa gasesc binele in oameni si sa nu ii judec de la prima vedere, pentru ca niciodata nu sti ce se ascunde sub o fata draguta. De cele mai multe ori nu ma insel in privinta oamenilor, dar sunt cate unii care pur si simplu ma uimesc. Plecand de la “iti spune unul ca esti beat, nu-i nimic, iti spune si-al doilea, te duci sa te culci” am fost putin trista sa constat ca persoana care mi-a facut o impresie buna la prima vedere era de fapt putin plecata cu vaca pe aratura, desi aproape toti imi spusesera ca e trilulilu dar nu am crezut. De la o femeie de 30 de ani astepti multe.

Cireasa de pe tort a fost cand am auzit-o spunand ca este degradant sa lucrezi ca agent de paza, in conditiile in care si eu si ea avem aceeasi functie, am dat aceleasi examene si pe diplomele noastre scrie acelasi lucru, agent de paza. E frumos sa traiaesti in mica ta Utopie, dar trebuie din cand in cand sa mai casti ochii si la realitatea din jur, altfel nu numai ca o sa vorbeasca gura fara tine, dar nimeni nu o sa te placa si la munca ai nevoie de asta, you can’t just be a bitch.

Nu stiu ce loc de munca, in ziua de azi, mai poate fi considerat degradant. Director nu te pune nimeni doar pentru ca te cheama Xulescu si atata timp cat iti castigi painea cinstit nu vad de ce ar fi degradant. Fata de ce anume poate fi consierat asa? Madam oare are impresia ca suntem iar in secolul XVIII? Din nefericire, timpul merge inainte si nu se opresite nici o secunda sa-si arunce privirea inapoi. Cate unii sunt cu vaca, zau de nu…Voi ce credeti? Ce munca poate fi considerata degradanta?