Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine blogul înseamnă mai mult decât o simplă pagină de internet, unde postez muzica și poze. Blogul este precum un jurnal, pe care tu decizi să il publici, din dorința de a împărtăși gânduri, idei și concepții, unde poți rămâne anonim sau nu. Eu nu mă consider o mare bloggeriță, chiar dacă am ceva experiență în domeniul ăsta (aproape 2 ani), sunt pur și simplu o persoană care găsește o plăcere deosebită în a pune lucrurile ”pe hârtie„.
Perfecționistă nu am fost niciodată, dar îmi place să fiu bună în ceea ce fac, la muncă și acasă. Ca orice ființă egoista, îmi place să fiu lăudată și atunci știu cu siguranță ca sunt bună, dar 
sunt conștientă ca întotdeauna este loc de mai bine. În blogging, cel care iți spune că ești „bun” este minunatul Zelist, numai că săracul nu te urcă în top datorită calității articolului tău, ci datorită numărului de ping-uri pe care le aduni. Ei bine, nene Zelistule, îmi pare rău să-ți spun că treci cu vederea articole minunate, tocmai pentru ca tu ești cu ochii după ping-uri, nu ți-ar fi rușine…
De ceva timp colind prin blogosferă după bloguri care să mă facă să-mi doresc să le citesc si vreau să spun că am găsit persoane minunate, cu bloguri pline de suflet unde mă întorc întotdeuna cu drag. Dar, cum orice pădure are și uscături mă uit, citesc și mă îngrozesc când vad cât de orb este nea Zelist. Bloguri pline de tot felul de prostii, articole de pe urma cărora unii mai deștepți profită de pe urma celor mai puțin deștepți etc. Exemple nu vreau să dau, nu încerc să supăr pe nimeni dar este tristă situația într-un fel. Până la urmă, fiecare scrie despre ce îi poftește inima, dar câte unii sunt chiar prea de tot. Cred că știți despre ce vorbesc, chiar dacă nu dați o ceapă degerată pe ceea ce spun acum… mna, zic și eu.
All about Giulia ♥ 