Secretul frumusetii?

Crema de zi, crema de noapte, masca hidratanta, masca pt pori…fetele stiu despre ce vorbesc. Traim intr-un mediu in care suntem stresate, muncim mult si nu avem suficient timp de odihna, motiv pentru care trebuie sa apelam la tot felul de mici `artificii` care sa ne ajute sa ne mentinem tinere si frumoase. Din nefericire, aceste mici artificii nu sunt ieftine deloc, mai ales daca vrei un produs bun.

De cand am inceput jobul asta, am inceput sa fiu mult mai atenta la ceea ce consum in materie de cosmetice si skin care si sincer va spun, nu as plati niciodata 70 de euro pe o crema de zi sau un exfoliant, atata timp cat am alternative naturale ieftine si direct la mine in bucatarie. Produsele cu care lucrez sunt bune, dar sunt foarte scumpe si din fericire pentru mine, femeile sunt foarte naive aici si cred cam tot ce le spun 😀 si cumpara. Probabil daca as avea si eu un sot bogat si un salariu de 3 sau 4 cifre, as cumpara si eu.

De ceva timp am inceput sa folosesc ulei de cocos pentru tenul meu. 6 zile din 7 port make up si simt nevoia sa-mi ingrijesc mai bine tenul decat am facut-o pana acum. Si-am zis ca e mai bine sa aleg produse naturale, fara chimicale. Pielea mea se simte foarte bine, nu am avut nici o reactie de la el,pete sau cosuri. O sa merg in continuare cu uleiul de cocos, chiar daca simt nevoia de mai multa hidratare, probabil trebuie sa beau mai multa apa.

20131103_222817[1] 20131103_222836[1]

Aveti aici un link catre un site de unde puteti cumpara ulei de cocos. Pe langa hidratare, este necesar ca o data pe saptamana sa exfoliem pielea. Aici este si mai simplu pentru ca tot ce ai nevoie gasesti in bucatarie. Obisnuiam sa folosesc pentru corp malai si ulei de masline si am trecut la zahar, miere si putin lapte. Ambele sunt fantastice si lasa pielea foarte fina. Zaharul se topeste pur si simplu, plus ca te face dulce. Yumm yumm :D.

Asa ca fetelor, nu dati foarte multi bani pe cosmetice pe care puteti sa le creati chiar voi, cu putina imaginatie. Un singur search pe Google si gasesti raspuns la orice intrebare. Vreau sa mai incerc cateva uleiuri naturale, uleiul de migdale care este la fel de bun ca cel de cocos, are proprieteti hidratante si anti imbatranire, cel de muguri de grau care tonifiaza si hidrateaza si cel de avocado care, se spune, face minuni cu ridurile de sub ochi si cearcalene pe care nici un corector nu le ascunde.  Aici gasiti informatii despre ele.

O sa incerc sa fac review-uri produselor pe care le folosesc si astept pareri legate de produsele cosmetice pe care le folositi.

 

Advertisements

Mesaje de la Univers

De cateva zile stau si ma gandesc si cred ca Universul incearca sa-mi trimita mesaje, care nu sunt deloc codate. Daca imi spuneai prin aprilie ca o sa-mi petrec vara in Irlanda, probabil aruncam cu oua (de Paste) in tine. Despre job v-am mai vorbit, vand produse de make-up si skin care si cifrele arata ca sunt foarte buna la ceea ce fac. Mi-am perfectionat tehnicile de aplicat eye shadow, eye liner, combinat culori si multe alte chestii legate de machiaj. Tutorialele au avut o contributie substantiala 😀

Astazi am avut putin timp liber si m-am plimbat prin oras, dar nu am facut poze. In schimb mi-am primit jumatate din cadoul de Sf. Maria, jumatate o sa vina probabil prin februarie, nu e nimic sigur, doar o promisiune.

Spuneam ca Universul imi trimite mesaje, cum ProTv-ul iti trimite `stiri` in inbox. Mi-am dorit sa lucrez in turism, sa ma plimb, va vad macar o parte din Europa dar uite ca m-a trimis intr-o directie total opusa. Pentru prima data pot sa spun ca-mi place jobul meu si sunt multumita de el, lucrez intr-un magazin high class si am ajuns sa am un venit mult mai bun decat in Romania. Si am ocazia sa invat si sa ma perfectionez, femeile vor folosi intotdeauna make-up, indiferent cat de frumoase sunt, daca nu in fiecare zi, la o petrecere sau o nunta cu siguranta.

 

Si mi se da oportunitatea sa invat sau macar sa observ cum se face un make-up profesionist, cel folosit in filme. Viitorul suna promitator. Si Universul incearca sa-mi spuna sa-mi vad de treaba in continuare, pentru ca ceea ce fac, fac bine. Intr-o zi o sa va arat ceva poze cu make overe facute de mine. Si asta e jumatate din cadoul de ziua mea, jumatatea cealalta vine la primavara :D.

270

 

Scrisori de la scriitori

Scrisoare de la scriitorul american John Steinbeck (1902-1968), catre fiul sau ce mare Thom.

New York
10 noiembrie, 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta de dimineață. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îți va spune ce crede ea.

În primul rând – dacă ești îndrăgostit – asta e minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei ființe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze treaba asta.

În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare și sufocantă de care un om se folosește pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă și infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, considerație și respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaștere și conștientizare a unicității și valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească și o să facă din tine o ființă măruntă și slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănțui forța, curajul și mărinimia, chiar și înțelepciunea pe care nu știai că o ai.

Tu-mi spui că ce simți tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – firește că nu e o îndrăgosteală de copil.

Dar nu cred că te interesează ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu știi mai bine ca oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să știi ce trebuie să faci în continuare – iar aici pot să te ajut.

Îmbată-te cu iubire și fii fericit și recunoscător că simți asta.

Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăiește sentimentul ăsta.

Când iubești pe cineva, trebuie să-ți amintești că unii oameni sunt timizi și uneori trebuie să iei și asta în considerare.

Fetele, știu ele ce simți și cât de mult, însă le place să o audă spusă cu voce tare.

Se mai întâmpla uneori să nu ți se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puțin importante sau frumoase.

În final, trebuie să spun că știu ce simți pentru că și eu simt la fel și mă bucur pentru tine.

Abia așteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză și e nerăbdătoare. Și ea știe ce-i aia dragostea și te va ajuta poate mai mult decât pot eu.

Și nu-ți fie teamă de suferință. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbești. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Cu dragoste,

Fa

sursa

 

Când se duse anul?

A trecut un an. Un an întreg în care nu cred că am făcut mare lucru. Și uite că acum am 21. Nu-mi doresc decât să fiu sănătoasă și fericită. La fericire lucrez fără să o urmăresc cu plasa de fluturi, mergem mână în mână și sper să nu ne despărțim pentru că abia ne-am regăsit. Și este un început de relație frumos și sănătos.

Vreau să mulțumesc celor care au rupt câteva minute din timpul lor prețios să mă sune sau să-mi lase un mesaj de „La mulți ani” pe facebook, promit că astă seară o să beau și pentru ei.

 

Bunătăți de la ALL

De dimineață m-a trezit curierul să-mi spună că are un pachet pentru mine de la editura ALL. Eram foarte adormită, i-am explicat unde trebuie să ajungă, m-am ridicat din pat extrem de ciufulită și am ieșit la poartă să-l aștept, cu gândul că iau repede pachetul și mă bag repede înapoi în pat, dar a ratat reperul pe care i l-am dat și m-a ținut vreo 5 minute în frig, suficient cât să-mi fugă somnul. M-am așezat înapoi în pat, dar cu o carte pe care am luat-o de la bibliotecă săptămâna trecută și pe care trebuie să o înapoiez. O să vă spun despre ea când o termin. Cărțile sunt pentru campania vALLuntar.

150220131873 150220131876

O pădure de zâmbete

A început a doua ediție a campaniei vALLuntar, organizată de editura ALL. Am participat și anul trecut, o să particip și la ediția aceasta. Și anul acesta îmbinăm utilul cu foarte-plăcutul, primim cărți, citim, comentăm și plantă o pădure cu siguranță. Anul acesta Romsilva sprijină proiectul, și pentru fiecare 15 comentarii primim câte un copac. Înscrierile se fac până pe 17 februarie, deci mai aveți timp. Regulamentul îl găsiți aici.

 

Bibelou

Azi vă fac cunoștință cu stăpâna casei 😀 Miți (aka Zuza)

Cum am învățat să merg pe bicicletă…de 2 ori

Azi o să vă povestesc cum am învățat eu să merg pe bicicletă de….. 2 ori :D. Am avut o copilărie tare frumoasă, undeva la țară unde pică pădurea pe tine, unde-i aerul curat și stelele strălucesc mai ceva decât becurile ecologice. Am multe povești de spus, pentru că nu am fost copil cuminte niciodată, nici acum nu sunt dealtfel. Eram mereu într-un vârf de gard sau prin copaci, precum o maimuță :D, la cules de călțunei (toporași), la poaiană după căpșuni sau în pod. Dar azi vă povestesc despre experiența mea cu mersul pe bicicletă.

Nu-mi amintesc exact câți ani aveam când am primit o bicicletă cadou, adusă din Turcia de unchiu meu, era albastră și cum nimeni nu mai avea bicicletă la vremea respectivă, toată strada a învățat să meargă cu ea. Făceam cu rândul și ne țineam unul pe altul să nu cădem cu nasul în noroi, pentru că nu aveam roți ajutătoare și drumul era destul de denivelat și plin de bolovani iar semnele „de bună purtare” pe care le am pe picioare stau mărturie faptului că am reușit, am căzut dar m-am ridicat de fiecare dată hotărâtă să o iau de la capăt. Îmi amintesc perfect că era o zi de duminică, era primăvară, soare și mama făcea cozonac cu brânză și ne-a chemat să îl mâncăm cald, niciodată nu a avut un gust mai bun ca atunci, gustul victoriei. De sărbători mereu o pun pe mama să-mi facă un cozonac cu brânză, special pentru mine.

Odată cu mine a primit și sora mea o bicicletă, una mare și neagră. Puștanii au învățat să meargă pe-a mea, cei de-o vârstă cu ea au luat bicicleta mare pentru a învăța să meargă și pentru a scăpa de noi :D, care eram mereu după ei. Toate bune și frumoase, am crescut mari și sănătoși dar acum, na, nu mai poți merge pe o bicicletă de copil mic. Ce faci? O iei pe cea mare, cu toate că nu poți sta pe șa și pedala în același timp..Mboon, până aici totul merge conform planului, dar cum faci să mergi pe ea, ca îți e frică? Și uite așa, eu am învățat să merg pe bicicletă încă o dată, pe cea mică și pe cea mare, ajutată de un coleg de școala, eu țipam la el să mă țină și el alerga pe lângă mine :D. Mă bucur că nu o să fie nevoie să învăț și a 3a oara și îmi pare rău de cei cărora le este frică să cadă, e un sentiment minunat atunci când reușești să o faci fără ajutorul nimănui. Niciodată nu e prea târziu să înveți și cum primăvara se apropie, poate că o să facem un blogmeet pe bicicletă, până la pădure…și în 4 labe înapoi :D.

 

An nou fericit

A mai trecut un an. Nu am foarte multe de spus despre 2012, s-au întâmplat foarte puține lucruri care merită menționate: l-am cunoscut pe ambasadorul Austriei, am discutat cu fostul consul al Chinei, am întâlnit-o pe Kadia, am primit cel mai frumos cadou, mi-am dat demisia….și cam atât.

De la 2013 îmi doresc doar curaj să pot îndeplini ceea ce mi-am propus și sănătate. Nu cred că am reușit vreodată să duc la bun sfârșit ceea ce mi-am propus la început de an, așa că anul ăsta cer doar ce-i mai important. An nou fericit vă doresc și tot ce vă poftește suflețelul să vii se îndeplineasca.