The ex factor

Atunci când eram mică, mereu îmi spuneam că atunci când o să-mi fac prieten, nu o să mă despart niciodată de el, îmi era imposibil să înțeleg de ce doi oameni decid să renunțe unul la celălalt. Acum am crescut și îmi dau seama că Utopia în care trăiam la 10 ani a început să se  degradeze, oamenii se urăsc, nu se iubesc, se despart, nu trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți și nimic nu este ceea ce pare, nici măcar tu.

Când ajungi pe la 20 îți dai seama că sunt multe lucruri și persoane pe care vrei să le uiți, dar chiar și așa, ele poate că încă se gândesc la tine. Dacă tu ai decis să le scoți cu totul din viața ta, trebuie să nu uiți că tu vei face parte în continuare din viața și trecutul lor.

Cred ca acum vreo 2 săptămâni  am primit un telefon de la un fost prieten, doar așa, să mă întrebe de sănătate. Băiete, m-ai mințit, m-am înșelat, acum ce spanac dorești? Eu personal, am preferat să rup orice legătură cu persoanele cu care am amintiri plăcute sau neplăcute. Ce este în trecut, locuiește în trecut și nu are rost să mânjim prezentul cu rahaturile pe care le-am făcut/ trăit/ simțit cu 100 de ani în urmă. În cazul în care ne întâlnim întâmplător pe stradă, ne salutăm, ne punem întrebările protocolare de rigoare ”Ce mai faci?”, ”Ce-ți mai face câinele?”, ”Still an asshole?”….dar niciodată nu povestim la o cafea viața de zi cu zi, povești din vacanță sau minunatele experiente din timpul relației. Pentru că nu, pur și simplu nu.

Există și excepții, când despărțirea are loc de comun acord, decidem să rămânem amici pentru că oricât ne-am da peste cap relația nu o să meargă și chimia nu o să apară în mod magic peste noapte.

Somn, mi-e somn

Mi-e somn. În fiecare zi, la fiecare ora și nici cafeaua nu mă mai ajută. Nu am avut timp să mă odihnesc după mica escapadă din weekend, iar acum simt că o să-mi cadă capul pe birou. Nu îi înțeleg pe oamenii care dorm 3 sau 4 ore pe noapte și muncesc toată ziua. Femeile care muncesc  full time,  au copii, fac piața, gătesc și totuși a doua zi reușesc să arate fenomenal…trebuie să primească fiecare câte un trofeu. Și bărbații se plâng când sunt trimiși, o dată pe lună, la piață. Rușinică.

Eu am nevoie de somn, mult somn, eventual pana pe la 9, pentru că atunci reușesc să mă ridic din pat din proprie inițiativă, fără să vreau să dau cu telefonul de perete. Dimineața jumătate de ora trece atât de repete, nu am timp să fac mai nimic-și nu pot să tai din timpul de somn-mă spăl pe față, îmi dau cu cremă, eventual trântesc un rimel pe gene și dacă mai am timp, mănânc ceva. Iar acum evident, mi-e somn….Noapte buna copii!

 

M-au corupt

Yes, I.m back, nu am putut sta departe prea mult timp, mi-a fost dor. Am vrut să-l țin închis o perioadă, dar nu pot renunța la blog, e o parte din mine acum, o parte noua care îmi place mult, am investit mult timp și răbdare și nu am de gând să renunț chiar atât de ușor.

După obișnuitul ritual de trezire-deschis ochii, moțăit jumătate de oră în pat căutând motive destul de bune pentru a mă ridica și înfrunta lumea din jur , jumătate de oră la baie dormind cu capul pe chiuvetă, am reușit într-un sfârșit să ajung la calculator (da, este primul lucru pe care îl fac dimineața, deschid pc-ul) să dau drumul la muzică,apoi, după un mic dejun sănătos -cereale cu gust de rumeguș+lapte- am zis că-i cazul să fac o cafea cu muuult lapte, poate deschid ochii de tot azi. Rezultatul? O zeama colorată care nici măcar nu mirosea a cafea, nu mai vorbim de gust.

M-au corupt, beau cafea. Întotdeauna cu lapte. Jumătate de cana, o linguriță de zahăr și 4 linguri de lapte. Aș prefera cappuccino, dar trebuie să ne mulțumim cu ceea ce avem. Pentru mine cafeaua este mai mult decât o simplă băutură, este un amalgam de sentimente, amintiri și momente frumoase, în formă lichidă…Coffee, books and love!

Ziua cu 1000 de draci

Eu asa de felul meu sunt o persoana calma, chiar daca ma suni la 3 noaptea si ma intrebi ce fac, pentru ca asa m-a construit pe mine Big Boss. De cand m-am angajat, nu stiu daca m-am enervat asa tare ca azi. De obicei lumea suna, crezand ca la celalat capat al firului se afla exact ceea ce cauta ei (Mos Craciun, Iepurasul de Paste, Zana Maseluta etc) si incep sa vorbeasca ” Ma cheama Icsulescu, de la firma Y si avem si noi un porumbel care vine din Patagonia….” iar eu cu un zambet pana la urechi le spun “Sigur, va fac legatura” :)) dupa ce au vorbit doar ei 5 minute.

Daca angajatii in firma nu raspund la telefon, toate apelurile se directioneaza la telefonul meu. Aici nu mai e asa amuzant pentru ca sunt anumiti indivizi, Ion si Gheorghe care nu raspund la telefon si azi am aflat ca daca un client il suna pe Ion el ii da numarul lui Gheorghe, iar de-l suna pe Ghiorghe, el ii da numarul lui Ion (personaje fictive) si logic, ei deja nu mai raspund la telefon, crezand ca suna la colegu’. Evident, totul se intoarce la telefonul meu….

Am suportat o saptamana, cu zambetul pe buze iar azi le-am umplut frigiderul de carne. Pai asa procedam? Si nu a fost singura chestie care mi-a facut draci. Cica ar fi responsabilitatea mea sa dau presa. Pai nene, tu cand intri in cladire nu-ti vezi ziarul? Draci 1000. Tre’ sa-i trag de maneca si sa le spun frumos sa fie draguti, ca pe mine ma injura lumea, nu pe ei.

Azi am aflat ca o cana de cafea (sau ce pisici am baut eu azi) tine de foame :)).

Un cantecel pt voi :*

Si maine-i luni…

Saptamana asta-i ca un cu*, am prins cele mai anapoda zile-luni, miercuri si vineri-pfaaiiii, durere. Ma bucur totusi ca nu sunt singura care sufera-mwahahahahahaha-si voi, cei care imi citit blogul, probabil de la birou si sa nu uitam de elevii nostrii scumpi care de maine incep scoala.

O sa-mi fie dor de scoala, de zilele cand chiuleam sau cand ascultam muzica la ore :)), cand pierdeam juma’ din ora stand de vorba cu bibliotecara, de pisi…eee, ce vremuri. O sa-mi fie dor de dirigu’, de profa de turism pe care am torturat-o 2 ani de zile, de gardianul care ne alerga prin statia de autobuz :)).Dar lucrurile se schimba, timpul nu le permite sa ramana la fel. La fel si noi.

Aaaa, si m-am hotarat- devin bautoare de 3 in 1. De ce? Pentru  ca m-am saturat de apa:)). Nu beau cafea, nu fumez, nu consum alcool, nu am masina, n-am vicii. Trist, nu? Poate internetul si blogul, in rest sunt o trista. Eii, dragii mosului, va las sa urati ziua de luni in pace, cu cafeaua pe birou si nasul prin blogosfera.