Azi sunt melancolică

Acum un an nu aș fii spus asta, dar mi-e dor de școală. Să fie clar, de școală ca instituție și ce reprezintă ea, nu de colegi. Mi-e dor să fiu în „zona de siguranță” iar, să știu că mai am 10, 5, 2 ani până „o să cresc mare”. Când eram mică, credeam că dacă atingi o anumită vârstă, lucrurile se așează de la sine-faci facultate, practici meseria pentru care ai învățat, îți găsești un băiat frumos, te măriți, faci un copil și trăiești fericită până la adânci bătrâneți.

Acum am ajuns la o vârstă la care mă gândesc că o sa fiu fericită dacă ajung să practic meseria pentru care studiez, în țara mea. Știu că sună pesimist, dar vă rog, dacă vreunul dintre cititorii mei inventează mașina timpului, vă rog să mă duceți și pe mine cu vreo 15 ani înapoi, să-mi mai trăiesc o dată copilăria. Știu că fiecare vârstă are farmecul ei, dar aia a fost singura perioada fericită din viața mea, mă bucuram pentru o cutie de Finetti, cum mă bucur acum că a venit ziua de salariu.

Mi-e dor să fiu copil, să nu-mi pese că a venit factura la lumină, că trebuie să plătesc netul sau să-mi cumpăr haine noi. Mi-e dor să stau în mijlocul drumului cu un codru de pâine în mână, să aștept să mă cheme mama la masă și să râd, să fiu veselă fără motiv. Nu mai râd. Mi-e dor…doar atât.

14 thoughts on “Azi sunt melancolică

  1. Cand eram mic imi doream sa fiu mare, acum imi doresc sa fiu mic, sa stau toata ziua afara la joaca, sotron, pititea, pac-pac, flori fete si baieti, tara tara vrem ostas, 1,2,3 la perete stai.

  2. Poate suna aiurea, dar inteleg exact cum te simti. Si eu regret ca nu mi-am ales o faculta mai lunga. Pentru ca, pana am fost la scoala, totul era extrem de simplu si stiam exact ce trebuie sa fac. Acum… nu mai am nici o certitudine. Cred ca niciodata nu m-am simtit mai in deriva. E ciudat ca toata viata am invatat pentru momentul asta si acum totul pare extrem de zadarnic. Mai bine invatam o meserie :))). Oare m-as fi descurcat ca si coafeza?

  3. Ba mie mi-a placut fiecare perioada a vietii mele si a venit fiecare exact cand trebuia. N-as mai vrea sa fiu copil din nou, doamne fereste. Daaa, ai libertatea sa stai sa razi pe o bordura. Dar cat TE LASA mama. Chestia asta n-as mai suporta-o. Mie imi place adult sa-mi pot lua propriile decizii si sa nu depind de “voia” cuiva (precizez ca inerentele tratative cu jumatatea imi plac, mi se par normal si nu ma deranjeaza) si sa ma administrez asa cum doresc. Chestia asta cu “vreau sa ma intorc la copilarie” e semn de adult care uita, zau asa! :)). Atunci sigur voiaia sa te faci mare si sa fii independenta ca sa nu-ti mai zica mama ce sa faci. Fiindca nu stiai ca daca faci ce vrei iti asumi si responsabilitatea deciziilor🙂. Acum ai aflat asta si te cam covarseste. La orice varsta e un schimb si e la fel de valoros. Ca plod nu-ti bati capul cu responsabilitatile dar n-ai pic de libertate de decizie, ca adult ai libertate totala si toate responsabilitatile. Ambele trocuri au avantaje si dezavantaje. Problema este ca putini sunt educat incetul cu incetul din copilarie sa-si asume responsabilitati. Si cand brusc le cad toate in cap, vor inapoi la mama in brate. Solutia e sa te tii tare. Ca trece. Te obisnuiesti. Genul asta de nostalgii sunt foarte contraproductive si n-aduc nimic bun🙂.

    • @ Vladen, tu esti exceptia de la regula. Si nu incerc sa fug de responsabilitati, numai ca au venit foarte multe intr-un timp foarte scurt si nu stiu cum sa se indeplinesc pe toate. Stiu ca nostalgia asta nu-mi aduce nimic, bun, dar medicamentul nu l-au legalizat inca :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s