Ruşinică!

Am primit de la Roşcata o leapşă destul de interesantă. Trebuie să vorbesc despre un moment în care m’am simţit ruşinată. Sunt multe astfel de momente, dar am ales unul care nu mă pune intr’o lumina proastă chiar aşa rău :).

Acum 2 ani, când am fost prima dată în Italia mi’am găsit un job. Nu am fost pusă la fereastră ca  o floare, ci am muncit în seră, am cules struguri de masă. Toată treaba asta se întâmpla de dimineaţa până seara, cu o pauză de 2 ore la prânz. Dimineaţa începeam destul de devreme, la 6 trebuia să fiu in picioare. 10 minute îmi trebuiau numai să mă trezesc, apoi trebuia să mănânc şi să’mi fac geanta (apă rece şi iaurt) iar la 6:30 nenea era la scară, mă aştepta.

Cei care mă cunosc, ştiu că nu sunt cea mai punctuală persoană din lume, dar mă straduiesc, şi mai ales când vine vorba de muncă, îmi place să fie totul perfect. În cazul ăsta, după câteva zile de muncă, eram atât de obosită că nu voiam altceva decât să dorm aşa că intr’o dimineaţă când mama era deja la muncă, nu m’am mai trezi, am oprit alarma :D. M’am trezil la 6:30, când nenea care mă ducea la seră suna ca un disperal la uşă şi eram atât de ameţită că mi’am luat pantalonii pe dos 😀 şi abia la prânz am observat. Încă sper că nimeni nu a văzut :D.