Beauty advisor

Beauty advisor- aşa se numeşte jobul meu şi spre surprinderea mea, nu-l urăsc :D, aşa cum mi s-a întânplat cu majoritatea. Singurele aspecte negative sunt faptul că stau în picioare foarte mult timp, 8 sau chiar 10 ore şi că în fiecare zi trebuie să mă machiez, şi trebuie să mă machiez întens pentru a atrage atenţia cumpărătoarelor, şi pentru o persoană căreia îi e lene uneori să pună mai mult decât o amărâtă de mascara pe gene, asta e o provocare.

Prima dată am învăţat despre fondul de ten şi blush, am avut un întreg speach de învăţat, nu îl ştiu cuvânt cu cuvânt dar improvizez acolo unde este nevoie. Am învăţat cum să le aplic pe faţă, ce beneficii au şi am încercat să le vând. Nu toate cele care se opresc la stand vor să cumpere, trebuie să fii foarte bun să le convingi. După câteva zile în care am vorbit numai despre fond de ten şi blush, am trecut la fardul de ochi. Sunt destul de scumpe produsele, încep de la 15 euro bucata şi ajung până la 100, 180. Partea bună e că  sunt minerale, sunt mai sănătoase, durează mai mult şi au mai multe întrebuinţări. Spre exemplu, fardul de ochi poate fi transformat în ojă sau ruj.

Peste câteva zile o să plec spre sud, în Cork. Totul mi se pare atât de normal, la locul lui. Îmi place aici, îmi place vreme ploioasă, norii, vântul şi oamenii. Sunt politicoşi zi organizaţi, experţi în sărit garduri şi fani ai usturoiului :D. Când stau acasă nu mă machiez niciodată, e bine dacă ies din pijamale în ziua respectivă. Încă nu îmi place să pun mai mult de 3 produse de make-up pe faţă, dar nu prea am de ales. Îmi place aspectul natural, chiar dacă am 10 cutii cu farduri acasă, probabil o sa le arunc când expiră. Clientelor mele nu le pot spune asta, pentru că lucrez pe comision :D.

Picture of the day

Prima, a fost amuzantă, a doua este despre ceea ce fac eu la muncă :), jur.

 

Tattoo&pierce

Mereu m-am gândit să-mi fac un tatuaj :), chiar dacă jumătate dintre cunoscuții mei mi-au sărit în cap cu tot felul de argumente că nu trebuie să-mi mutilez corpul, să nu fac și să nu dreg, dar atunci când am o idee în cap, trebuie să o duc la bun sfârșit. Un tatuaj nu mi se pare un sfârșit de lume, și nici un pierce-ing dar ținând cont că lumea judecă după aparențe o bucată de metal și puțină piele vopsită cu cerneală te trimit direct pe lista „derbedeilor”.

Nu cred că un astfel de „accesoriu” iți modifică personalitatea și te va transforma într-un personaj negativ, nici dacă ești acoperit din cap până în picioare cu cerneală. Numai că atunci când vrei să iți pui un pierce sau să-ți faci un tatuaj trebuie să te gândești puțin la mediul prin care te învârți. Un job în serviciul statului, la o bancă sau la pază (în cazul meu) nu-ți permit un astfel de „lux”.

Eu chiar dacă îmi schimb locul de muncă, mama tot o să mă dezmoștenească dacă mă duc acasă cu o bucată de metal în bot, mă jupoaie și își face cizme din pielea mea :), și atâta timp cât financiar sunt legată de familie, nu pot să fac nici o mișcare. Îmi place foarte mult cel din imagine, pierceul în buză este singurul care îmi place 😀 (și părul tipei e minunat). Am vaga senzație că o să rămân cu vrut-ul 🙂

Eu știu ce-i bine pentru tine

Atunci când sunt într-o situație dificilă și nu știu ce să fac, merg întotdeauna pentru sfaturi la my boy bff, chiar dacă nu are 150 de ani și barbă alba (e mai mult ginger) este înțelept. Într-una din zile mi-a spus „ești singură și o să fii întotdeauna singură, chiar dacă eu sunt aici pentru tine”. La început am zis că nu știe despre ce vorbește, nu era exact cuvintele pe care voiam să le aud la momentul respectiv dar acum îmi dau seama că are dreptate.

Cu gândul departe, pierdut între trecut și viitor m-a lovit o idee: este mai ușor să te dezamăgești pe tine însuți și să te simți vinovat față de tine sau să îi dezamăgești pe cei care te iubesc și să te simți vinovat față de ei? Mi-am dat seama că tot ceea ce fac eu este să fac pe cineva mândru de mine și mereu încerc să mă ridic la așteptările lor, nu ale mele. Există mereu un părinte, o soră, un profesor care așteaptă de la tine mai mult decât le poți tu da, iar atunci când nu te ridici la înălțimea așteptărilor apare acel sentiment de vinovăție care îți întunecă viața.

Atunci când refuzi să îi mulțumești te transformi în copilul rebel care nu ascultă de părinți, care, cred unii, își vă rata viața și cariera pentru că nu urmează pas cu pas planul făcut de alții pentru el. La un moment dat trebuie să tăiem cordonul ombilical care ne alimentează cu visele neîmplinite ale părinților și să învățăm să greșim singuri. Poate mă înșel, dar toți am făcut la un moment dat un efort pentru a îi mulțumi un om drag sau a-i arăta că putem, că noi suntem mari și tari.

Cât de importantă este facultatea?

În drum sper casă astăzi mă gândeam că poate nu toți putem face aceleași lucruri, nu toți avem aceleași talente și chiar dacă ne place o activitate foarte mult, o urmărim la TV, în viața reala noi nu avem nici în clin, nici în mânecă cu ea. Spre exemplu, mie îmi place să ma uit la hockey, dar asta nu înseamnă că pot să joc, nici măcar nu mă pot da pe role, ultima dată era să-mi rup picioarele.

Venind de la facultate astăzi mă gândeam că am foarte multe cunoștințe care cu toate că au făcut o facultate, poate 2, cu niște joburi comune, nu sunt nici directori de bancă, nici mari profesori universitari și nici piloți de avion. Cât de importantă este facultatea în România, în condițiile în care după ce o termini riști să lucrezi precum ospătar sau ca viitorul job să nu aibă nici o legătură cu ce ai studiat tu, adică nici o legătură? Poți la fel de bine să faci un curs de calificare și cu ceva experiență adunată în CV cred că iți poți găsi un job bunicel.

Uneori am impresia că gândesc mult prea mult, mai ales atunci când sunt singură și sunt singura 95% din timp. Azi eram în 123 și citeam „Poveștile unei inimi” și m-a lovit-dacă eu nu sunt făcută pentru ceea ce-mi doresc să practic în viitor, ca job? Atunci ce fac? Renunț? Mă sperii și mă închid în casă sau pur și simplu o iau pe un drum mai ușor, îmi văd de viață ca și până acum și bifez următorul vis pe listă? Vreau să eu un sfat, o părere because I am freaking out here!

Cate unii sunt cu vaca..

Eu intotdeauna am incercat sa gasesc binele in oameni si sa nu ii judec de la prima vedere, pentru ca niciodata nu sti ce se ascunde sub o fata draguta. De cele mai multe ori nu ma insel in privinta oamenilor, dar sunt cate unii care pur si simplu ma uimesc. Plecand de la “iti spune unul ca esti beat, nu-i nimic, iti spune si-al doilea, te duci sa te culci” am fost putin trista sa constat ca persoana care mi-a facut o impresie buna la prima vedere era de fapt putin plecata cu vaca pe aratura, desi aproape toti imi spusesera ca e trilulilu dar nu am crezut. De la o femeie de 30 de ani astepti multe.

Cireasa de pe tort a fost cand am auzit-o spunand ca este degradant sa lucrezi ca agent de paza, in conditiile in care si eu si ea avem aceeasi functie, am dat aceleasi examene si pe diplomele noastre scrie acelasi lucru, agent de paza. E frumos sa traiaesti in mica ta Utopie, dar trebuie din cand in cand sa mai casti ochii si la realitatea din jur, altfel nu numai ca o sa vorbeasca gura fara tine, dar nimeni nu o sa te placa si la munca ai nevoie de asta, you can’t just be a bitch.

Nu stiu ce loc de munca, in ziua de azi, mai poate fi considerat degradant. Director nu te pune nimeni doar pentru ca te cheama Xulescu si atata timp cat iti castigi painea cinstit nu vad de ce ar fi degradant. Fata de ce anume poate fi consierat asa? Madam oare are impresia ca suntem iar in secolul XVIII? Din nefericire, timpul merge inainte si nu se opresite nici o secunda sa-si arunce privirea inapoi. Cate unii sunt cu vaca, zau de nu…Voi ce credeti? Ce munca poate fi considerata degradanta?

Casnicia e o meserie grea?

Saptamana trecuta am participat la un curs de prim-ajutor, organizat de firma pentru care lucrez. A fost foarte interesant, desi sper sa nu fiu niciodata pusa in situatia sa acord primul ajutor, cred ca mi-ar fi foarte greu sa-mi pastrez sangele rece, oricum numai Doamne -Doamne decide daca persoana respectiva traieste sau nu. In sala am fost 16 persoane-eu, colega si restul baieti care evident, pana nu au facut tot felul de glume misogine nu s-au putut abtine. Pana nu comentati nu va simtiti bine, nu?

Inca o chestie pe care am observat-o la majoritatea barbatilor insurati (erau cativa si la curs), trateaza casnicia ca pe un lucru extrem de dificil, un fel de al 2-lea job de unde nu tragi prea multe foloase- femeile sunt rele, nevasta nu ma lasa sa merg la.., nevasta cere bani, nevasta face, nevasta drege. Baieti, cand v-ati luat muieri, ce-ati crezut, ca va pun la fereastra ca pe floricele? N-o fi usor sa convietuiesti in doi, dar macar respecta si tu femeia de langa tine. Eu una prefer sa raman singura decat sa am un sot care considera casnicia noastra o povara. Parerea mea…

 

Bani sau distractie?

Esti clasa a 12-a acum, esti zmeu. Pentru ca BACul bate la usa, te pui cu burta pe carte (cam in ultima luna :P), te distrezi cu colegii, parintii nu iti stau prea mult pe cap pentru ca trebuie sa invete copilasul, iti fac toate poftele…dar dupa 18 ani, se cam strica jucaria. Esti vazut ca un adult, esti la facultate, esti mare si tara. Inca locuiesti cu parintii, dar cum e treaba cu banii? Esti student, tentatiile sunt la tot pasul si tu esti lefter. Te angajezi sau stai pe banii parintilor pana termini facultatea?

Subiectul asta l-am discutat de mai multe ori, cu mai multe persoane. Dupa liceu, ce e mai bine sa faci, sa ai banii tai sau nu? Mie corect mi se pare ca dupa ce ai fost admis la facultate sa inceri sa te descurci singur si sa nu te mai bazezi asa mult pe portofelul tatei. Un job part-time gasesti destul de usor, mai imparti un pliant, mai pe la un Mc Donalds.In modul asta poti sa le demonstrezi parintilor ca te maturizezi si esti responsabil. Nimeni nu spune ca este usor sa le faci pe ambele, dar sunt foarte multi care o fac si nu au murit.

Plus, consider ca joburile din timpul facultatii sunt foarte importante pentru ca acumulezi experienta( de viata) indiferent de domeniu in care lucrezi. Atunci cand in sfarsit aplici pentru job-ul dorit, agajatorul tau are nevoie de referinte si nu conteaza daca tu ai fost osparat si acum aplici pentru astronaut. Pe el nu cred ca il intereseaza in mod deosebit cata experienta ai tu in domeniu respectiv (cand tu abia ai terminat facultatea) ci cat de multa experienta ai in generaj, cum te comporti cu colegii, cu seful etc.  Acu’ zic si eu, na. Voi ce credeti, e bine sa lucrezi pe timpul facultatii sau dupa ce o termini?

 

Sunt studenta!

Sunt studenta! yeeyy…or not. Multi am vazut ca nu stiu ca Veve e studenta, nu ca ar face vreo diferenta in lume. Acum 2 ani un prieten fizioterapeut m-a invatat sa fac masaj, el fiind student in anul 2 (cred) la o facultate din Italia. Mi-a placut foarte mult asa ca anul asta am dat la facultatea de Kinetoterapie din cadrul UNEFS. Nu a fost sa fie, asa ca  mi-am indreptat atentia catre Facultatea de Limbi si Literaturi Straine.

NU IMI PLACE. Pe langa faptul ca nu studiez limbile pe care mi le doresc, nu imi place de nici o culoare facultatea. Nu imi plac colegii (mai sunt si exceptii, evident:D), e plina de zmei si tot felul de pasarele “exotice”. Despre profesori….imi place o singura profa si o singura materie- care face parte din Istoria Literaturii Engleze (fac engleza-franceza). Am profesori care au impresia ca noi nu stim cum arata o carte sau ce e aia o biblioteca, ne jignesc si trantesc cate un “sa moara mama” ca te face sa iti doresti sa ii trimiti in alta galaxie. Cred ca am fost la 3 cursuri cu el si nu o sa ma mai duc pentru ca mi-e sila de omul ala. Plus, vorbesc engleza mai bine ca el.

Mai am profesori care ne invata sa folosim word-ul, vorbesc singuri sau nu vin la cursuri, secretare …nu am cuvinte pt ele. Nu imi place, motiv pentru care intentionez la anul sa mai incerc o data la Kineto. Daca nu ma credeti, il puteti intreba pe Andrei. Ma bucur totusi de avantajele de a fi studenta-reduceri la cinema, la sala de fitness, teatru etc. E cul sa fi student, sa nu iti placa facultatea e alta mancare de peste. Iar eu nu sunt genul de persoana care sa se faca ceva ce nu ii place. Chiar si actualul job, chiar daca nu imi place, imi ofera timp liber pe care il foloesc citind, practic fac ce-mi place (80% din timp).

In rand cu lumea

Nu, n-am murit. Doar am fost putin ocupata. Zilele trecute a poposit un prieten la mine in drumul lui spre Bacau si l-am plimbat prin tot Bucurestiul care i-a placut foarte mult, asa jegos cum e el. Si dupa ce a plecat el, am alergat dupa vizita medicala si avizul psihologic, pe undeva pe la mama naibii in Crangasi (care app, e plin de tigani, Rahova e parfum).

Siii…m-am angajat. (part-time). Maine e prima zi, abia astept. Partea nasoala e ca am uniforma, la care tre’ sa port camasa alba (care nu mi-a placut niciodata, nici la liceu nu purtam uniforma).. Partea buna e ca este foarte aproape de casa.

Cam atat despre mine azi, sper ca zilele urmatoare sa pot scrie, am foarte multe in cap, nu le pot trece “pe tastatura”.