Poate de-a lungul timpului si eu te-am dezamagit, nu stiu asta. Stiu doar ca tu o faci in fiecare zi. O bicicleta are doua roti iar tu te vei trezi intr-o zi ca-ti lipseste o roata. Am incercat, m-am luptat si cu tine si cu mine. Daca tu nu astepti nimic de la oamenii de langa tine de frica sa nu fii ranita, eu totusi risc. Nu ti-am cerut niciodata luna dar suficient cat sa-mi dau seama ca nu mai vreau.
Eu plec. Iti multumesc sincer si din toata inima pentru toate momentele in care mi-ai fost aproape dar asta nu-i suficient sa ma tina langa tine. Nu-ti spun cand plec, nu vei intelege de ce si sper ca ne va fii mai bine una fara alta. Pentru binele me, trebuie.
Cu drag, constiinta ta!
All about Giulia ♥ 
Sunt curioasa cum e fara constiinta. Vad ca unora le merge chiar bine…
@ Lilushco, e un text u subinteles. Da’ nici eu nu stiu cum e fara constiintta. cred ca bine:))
Cum e fara constiinta? Insipid, incolor si inodor insa al dracului de bine uneori.
Fără conștiință? Eu cred că dacă era mai bine fără ea nu o mai aveam 😀
Cat de bine o duc altii fara ea.. Mie mi-ar fi imposibil !!!
cele mai multe constiinte nu pleaca, se educa.