S-a sfârșit

Posted on September 2, 2012 by Giulia

S-a sfârșit pseudo-vacanța mea, mâine mă duc la muncă. Abia aștept, sper că se simte entuziasmul în glasul (tastatura) meu. Mă bucur că aproape am terminat de văzut Dr. House, mai am 2 episoade pe care probabil o să le văd în seara asta, cu speranța că mă voi trezi mâine la 6.

Totuși astea câteva zile nu au fost un timp pierdut, am avut suficient timp la dispoziție pentru a mă gândi la mine profund, la ceea ce ar trebui să fac pentru a încerca măcar să fiu fericită, iar fericirea nu o să o găsesc stând în pat și vegetând ca o legumă (nu știu de ce, dar de fiecare dată când spun astă, îmi imaginez o vânată :D). Am avut curaj să spun unei singure persoane ceea ce mă frământă, pentru că am încredere în ea și pentru că știe mult prea puține lucruri despre mine :D. Îi mulțumesc pentru răbdare și pentru sfaturi, unele dintre ele chiar le-am pus în aplicare.

De foarte mult timp îmi tot spun că vreau să învăț rusa :D. Și am învățat jumătate din alfabet, am reușit să citesc câteva cuvinte din dicționar și mi-am scris numele (nu știu cât de corect, dar am măzgălit ceva) și am lucrat la ceva ce se numește eșarfă, fular sau pătură, încă nu-mi dau seama ce o să iasă :D. Și cel mai important dintre toate, A VENIT TOAMNA. Yeeey.

Sper că Septembrie o să fie bun și mai sper ca grijile să-mi cadă din sufletul meu precum frunzele ruginite din copaci (câtă poezie zace în mine). Vă doresc o toamnă frumoasă, răcoroasă, plină de dragoste și culori minunate care să vă umble inimioarele de bucurie.

The ex factor

Posted on July 31, 2012 by Giulia

Atunci când eram mică, mereu îmi spuneam că atunci când o să-mi fac prieten, nu o să mă despart niciodată de el, îmi era imposibil să înțeleg de ce doi oameni decid să renunțe unul la celălalt. Acum am crescut și îmi dau seama că Utopia în care trăiam la 10 ani a început să se degradeze, oamenii se urăsc, nu se iubesc, se despart, nu trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți și nimic nu este ceea ce pare, nici măcar tu.

Când ajungi pe la 20 îți dai seama că sunt multe lucruri și persoane pe care vrei să le uiți, dar chiar și așa, ele poate că încă se gândesc la tine. Dacă tu ai decis să le scoți cu totul din viața ta, trebuie să nu uiți că tu vei face parte în continuare din viața și trecutul lor.

Cred ca acum vreo 2 săptămâni am primit un telefon de la un fost prieten, doar așa, să mă întrebe de sănătate. Băiete, m-ai mințit, m-am înșelat, acum ce spanac dorești? Eu personal, am preferat să rup orice legătură cu persoanele cu care am amintiri plăcute sau neplăcute. Ce este în trecut, locuiește în trecut și nu are rost să mânjim prezentul cu rahaturile pe care le-am făcut/ trăit/ simțit cu 100 de ani în urmă. În cazul în care ne întâlnim întâmplător pe stradă, ne salutăm, ne punem întrebările protocolare de rigoare ”Ce mai faci?”, ”Ce-ți mai face câinele?”, ”Still an asshole?”….dar niciodată nu povestim la o cafea viața de zi cu zi, povești din vacanță sau minunatele experiente din timpul relației. Pentru că nu, pur și simplu nu.

Există și excepții, când despărțirea are loc de comun acord, decidem să rămânem amici pentru că oricât ne-am da peste cap relația nu o să meargă și chimia nu o să apară în mod magic peste noapte.

Greșim ca să trăim sau trăim ca să greșim?

Posted on May 30, 2012 by Giulia

Poate că este o întrebare stupidă, dar nu există om care să nu fi greșit cel puțin de 100 de până acum. Sunt greșeli bune și greșeli mai puțin bune, pe care le regretăm tot restul vieții, dar atunci când ai de ales între două dintre acestea și nu știi care e bună și care e rea, ce faci?( O greșeală este percepută ca o situație neplăcută și inconfortabilă, dar în final te poate duce spre ceva foarte bun-greșeală cu happy ending.)

Sunt două situații care pot în aceeași măsura să fie bune și proaste, spre exemplu, vrei să părăsești Bucureștiul însorit pentru un loc și mai însorit, dar unde există riscul să plouă. Poate că acolo o să fie soare tot timpul, asta nu ai de unde să știi și în loc să mergi în vacanță, de teama ploii ai rămas între betoane. Îți să-ți asumi riscul oricum și-ți iei zborul său rămâi între cutiile gri doar pentru că ști că te poți feri de ploaie? Poate că vacanța o să fie minunată, de 100 de ori mai minunată decât zilele pe care ai ales să le petreci în oraș și să te sufoci doar pentru că e sigur și uscat. Trebuie să ne asumăm riscul, nu? Să mergem să dansăm în ploaie. Sper că m-am făcut înțeleasă…