The ex factor

Atunci când eram mică, mereu îmi spuneam că atunci când o să-mi fac prieten, nu o să mă despart niciodată de el, îmi era imposibil să înțeleg de ce doi oameni decid să renunțe unul la celălalt. Acum am crescut și îmi dau seama că Utopia în care trăiam la 10 ani a început să se  degradeze, oamenii se urăsc, nu se iubesc, se despart, nu trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți și nimic nu este ceea ce pare, nici măcar tu.

Când ajungi pe la 20 îți dai seama că sunt multe lucruri și persoane pe care vrei să le uiți, dar chiar și așa, ele poate că încă se gândesc la tine. Dacă tu ai decis să le scoți cu totul din viața ta, trebuie să nu uiți că tu vei face parte în continuare din viața și trecutul lor.

Cred ca acum vreo 2 săptămâni  am primit un telefon de la un fost prieten, doar așa, să mă întrebe de sănătate. Băiete, m-ai mințit, m-am înșelat, acum ce spanac dorești? Eu personal, am preferat să rup orice legătură cu persoanele cu care am amintiri plăcute sau neplăcute. Ce este în trecut, locuiește în trecut și nu are rost să mânjim prezentul cu rahaturile pe care le-am făcut/ trăit/ simțit cu 100 de ani în urmă. În cazul în care ne întâlnim întâmplător pe stradă, ne salutăm, ne punem întrebările protocolare de rigoare ”Ce mai faci?”, ”Ce-ți mai face câinele?”, ”Still an asshole?”….dar niciodată nu povestim la o cafea viața de zi cu zi, povești din vacanță sau minunatele experiente din timpul relației. Pentru că nu, pur și simplu nu.

Există și excepții, când despărțirea are loc de comun acord, decidem să rămânem amici pentru că oricât ne-am da peste cap relația nu o să meargă și chimia nu o să apară în mod magic peste noapte.

Cate unii sunt cu vaca..

Eu intotdeauna am incercat sa gasesc binele in oameni si sa nu ii judec de la prima vedere, pentru ca niciodata nu sti ce se ascunde sub o fata draguta. De cele mai multe ori nu ma insel in privinta oamenilor, dar sunt cate unii care pur si simplu ma uimesc. Plecand de la “iti spune unul ca esti beat, nu-i nimic, iti spune si-al doilea, te duci sa te culci” am fost putin trista sa constat ca persoana care mi-a facut o impresie buna la prima vedere era de fapt putin plecata cu vaca pe aratura, desi aproape toti imi spusesera ca e trilulilu dar nu am crezut. De la o femeie de 30 de ani astepti multe.

Cireasa de pe tort a fost cand am auzit-o spunand ca este degradant sa lucrezi ca agent de paza, in conditiile in care si eu si ea avem aceeasi functie, am dat aceleasi examene si pe diplomele noastre scrie acelasi lucru, agent de paza. E frumos sa traiaesti in mica ta Utopie, dar trebuie din cand in cand sa mai casti ochii si la realitatea din jur, altfel nu numai ca o sa vorbeasca gura fara tine, dar nimeni nu o sa te placa si la munca ai nevoie de asta, you can’t just be a bitch.

Nu stiu ce loc de munca, in ziua de azi, mai poate fi considerat degradant. Director nu te pune nimeni doar pentru ca te cheama Xulescu si atata timp cat iti castigi painea cinstit nu vad de ce ar fi degradant. Fata de ce anume poate fi consierat asa? Madam oare are impresia ca suntem iar in secolul XVIII? Din nefericire, timpul merge inainte si nu se opresite nici o secunda sa-si arunce privirea inapoi. Cate unii sunt cu vaca, zau de nu…Voi ce credeti? Ce munca poate fi considerata degradanta?