Relații interumane

Știu că de ceva vreme nu am mai scris, dar nu am avut tocmai inspirația necesară pentru articole lungi despre toamna cea frumoasa de afară, bunătățile din bucătărie (deși cred că trebuie să-mi fac un folder special pentru pozele cu bucate), ceai cald și cărți bune. Pot spune că am fost într-un loc puțin blue, doar puțin de tot. Lucruri minunate s-au întâmplat, care m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi și mi-au făcut inima să crească precum un cozonac, a dat puțin și pe lângă dar și mai puțin plăcute.

Cred că cel care trebuie menționat primul este întâlnirea cu Kadia și Margot, 2 fete absolut minunate cu care am stat la povești până ne-au dat afară din cafenea și sincer, abia aștept să le revăd. Apoi am primit o mică atenție în semn de mulțumire din partea unui nene, l-am ajutat să vândă câteva cărți la firma unde lucrez, am avut timp să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu-i mai văzusem de foarte mult timp, am stat la povești, am băut vin fiert, ne-am cherchelit puțin (unii dintre noi:D) și în decurs de 2 ore mi s-a spus de 2 ori că sunt fascinantă și mi s-a sărutat mâna de 3 ori (nu am acordat multă atenție gestului, dar mă bucur că localul nu era foarte bine luminat și nu a observat că m-am înroșit până în vârful urechilor).

Lucrurile mai puțin plăcut le umbresc pe celelalte, dar există în fiecare zi un moment de bucurie care le șterge pentru câteva momente din memorie. Am vrut să donez sânge dar nu am putut, ceva legat de hemoglobină parcă mi-a zis nenea doctorul, am plecat puțin supărată dar măcar am încercat. Ce m-a întristat cel mai mult este faptul că sunt persoane au decis să iasă din viața mea definitiv, fără explicații. Poate că sunt o persoană oribilă, o prietenă groaznică….cine știe. Sau poate că Universul are alte planuri pentru noi..

Pentru colegele mele de facultate am numai cuvinte de laudă…muieri mai rele ca alea nu mi-a fost dat încă să vad 😀 sau poate că da, cine știe…noroc ca mai avem și domni dispuși să te ajute fără să strâmbe din nas.

 

 

 

 

Prezentul perfect

Lucrurile impuse de soartă/ Univers/ destin (cum vreți voi să-i spuneți) nu stau niciodată să le analizez prea mult, mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferă, spun sărutmâna și plec mai departe. V-am spus că m-am mutat (de 5 ori probabil:D) dar nu am dat detalii prea multe despre noul cartier. Sunt câteva aspecte care nu-mi plac, dar la momentul respectiv nu am stat să mă gândesc foarte mult la asta, cu speranța că nu o să mor sufocată de căldură în casă, am căutat repede prin vreo 400 de garsoniere iar cea în care locuiesc acum mi-a plăcut ca preț/aspect.

Unul dintre lucrurile care nu îmi plac este că blocul este murdar. De fapt, nu blocul este murdar, ci locatarii foarte nesimțiți-am coborât vineri seară pe scări, undeva pe la etajul 5 era o pungă cu coji de pepene aruncată fix pe scară, la 2 metri de ghenă, am urcat duminică seară pe scări, aceeași pungă, în același loc. O altă surpriză a fost șobolanul care mi-a trecut pe lângă picioare într-o dimineață, după ce  l-a trezit din somn femeia de serviciu și l-a aruncat din tomberon. Nu știam că avem animale de companie. Astă seară mi-am dus fundul pufos la alergat și mi-am făcut un obicei din a nu mai folosi liftul decât în situații de urgență (lene crasă, oboseală crâncenă) și am tot așteptat să iasă de la ghenă o bestie (combinație între iepure și șobolan, nu știu de ce, nu întrebați:D) să mă atace și am fost atât de concentrată, încât atunci când am ajuns la ușă, m-am speriat de reflexia mea în geam :D.

Alte aspecte care nu-mi plac: e destul de departe de muncă și trebuie să mă trezesc mai devreme, vecinii mei ascultă manele la volum maxim, nu i-am văzut decât în fața blocului pe unii dintre ei (mă întreb cu ce trăiesc, dacă nu muncesc), piața e mai departe, e mai scumpă și mai săracă decât piața Rahova și nu am decât 2 magazine lânga mine de unde poți cumpăra strictul necesar-o pâine, o bere, o conservă de  fasole etc., e departe de centru.

Îmi place în schimb că am copaci la fereastră, e răcoare, am două mall-uri aproape, o bibliotecă Metropolitană, o stație de metrou, un parc și câteva anticariate (dar destul de scumpe). Mă bucur că e liniște în fiecare zi a săptămânii (mai puțin când petrec vecinii) și nu am câini comunitari. Nu intenționez să rămân o viață aici, pentru prezent e mai mult decât perfect.