Dragostea nu moare

Vă spuneam aici despre micile comori pe care le puteți găsi în București dacă știți unde să cautați. Alea au fost ultimele cărți pe care le-am cumpărat, dar am citit doar una pentru ca mi-am amintit ca am de returnat 3 cărți la bibliotecă, așa că am început să le citesc pe acelea. Acum câteva săptămâni am terminat ”Dragostea nu moare„ a lui Oliver La Farge și vreau să vă spun că a avut un final neașteptat. La început m-a plictisit, vorbește despre Flăcău Voios din neamul de indieni Navajo 🙂 și bentița lui cea nouă, roșie și cum străbate el deșertul încins pe armăsarul lui negru ca mura. Dar , începe să devina chiar interesantă după ce el o cunoaște pe Fată Zveltă,  se îndrăgostește de ea și pleacă împreuna unde trăiesc ”visul american„. Ea a fost luată de mică de americani și dusă la școală, obligată să uite cine este și de unde vine, să-și uite rădăcinile și tradițiile. Puterea lor de convingere a fost atât de mare încât ea își dorește acum să devina o femeie puternică și independentă, precum americancele.

După ce se căsătoresc, încep să muncească pentru a strânge cât mai mulți bani pentru a se putea întoarce în trib precum niște oameni bogați dar viața împreună dă naștere în sufletul ei unor sentimente de mult reprimate, de dor și de dragoste față de trib, de dorința de a se întoarce să locuiască cu semenii ei, să găsească ”calea  așternută cu frumusețe„. Alături de el se regăsește pe sine, învață să iubească și descoperă că banii nu înseamnă totul, ca fericirea nu constă în avere, ci în lucrurile mărunte. Ceea ce m-a impresionat a fost dragostea ce Flăcău Voios i-o purta fetei, chiar și după ce a descoperit adevărata fața a ei, și a decis să rămână cu ea, indiferent ce ar spune cei din trib. Finalul este unul neașteptat, de demonstrează ca într-adevăr, dragostea nu moare. Nu vă spun mai multe, doar spor la citit.