Frunze

Toamna-și adună frunzele. Nu-i vânt. Cad singure. Destin.

Pe subt stele au trecut aripi cu glasuri călătoare.

Cad stele pe tot cerul, lung, în noapte.

Lumina lunii pline și-a adus Craciunul la ferestre. Scârție greierii ca un omăt de ger, călca mărunt de copilași cu Steaua. Urechile și-au pierdut tăcerea. Pleoapele și-au pierdut noaptea. Sufletul și-a pierdut somnul.

Trupul nu-și mai găsește locul în culcuș. Tâmplele caută odihna, când pe-o parte, când pe alta. Fruntea se încrețește. O mână acoperă ochii. Dar luna plină a nesomnului străfulgeră în suflet ca și-n noapte.

Miroase a frunză veche.

Gândul pornește ca un câne bolnav să-și caute iarba de leac a somnului cel bun.

Ionel Teodoreanu-În casa bunicilor

 

Relații interumane

Știu că de ceva vreme nu am mai scris, dar nu am avut tocmai inspirația necesară pentru articole lungi despre toamna cea frumoasa de afară, bunătățile din bucătărie (deși cred că trebuie să-mi fac un folder special pentru pozele cu bucate), ceai cald și cărți bune. Pot spune că am fost într-un loc puțin blue, doar puțin de tot. Lucruri minunate s-au întâmplat, care m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi și mi-au făcut inima să crească precum un cozonac, a dat puțin și pe lângă dar și mai puțin plăcute.

Cred că cel care trebuie menționat primul este întâlnirea cu Kadia și Margot, 2 fete absolut minunate cu care am stat la povești până ne-au dat afară din cafenea și sincer, abia aștept să le revăd. Apoi am primit o mică atenție în semn de mulțumire din partea unui nene, l-am ajutat să vândă câteva cărți la firma unde lucrez, am avut timp să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu-i mai văzusem de foarte mult timp, am stat la povești, am băut vin fiert, ne-am cherchelit puțin (unii dintre noi:D) și în decurs de 2 ore mi s-a spus de 2 ori că sunt fascinantă și mi s-a sărutat mâna de 3 ori (nu am acordat multă atenție gestului, dar mă bucur că localul nu era foarte bine luminat și nu a observat că m-am înroșit până în vârful urechilor).

Lucrurile mai puțin plăcut le umbresc pe celelalte, dar există în fiecare zi un moment de bucurie care le șterge pentru câteva momente din memorie. Am vrut să donez sânge dar nu am putut, ceva legat de hemoglobină parcă mi-a zis nenea doctorul, am plecat puțin supărată dar măcar am încercat. Ce m-a întristat cel mai mult este faptul că sunt persoane au decis să iasă din viața mea definitiv, fără explicații. Poate că sunt o persoană oribilă, o prietenă groaznică….cine știe. Sau poate că Universul are alte planuri pentru noi..

Pentru colegele mele de facultate am numai cuvinte de laudă…muieri mai rele ca alea nu mi-a fost dat încă să vad 😀 sau poate că da, cine știe…noroc ca mai avem și domni dispuși să te ajute fără să strâmbe din nas.

 

 

 

 

O duminică cu dovleac și ciuperci

Cațiva știu că mi s-a topit tastatura cu o zi înainte să plec la țară. Abia astăzi mi-am cumpărat una nouă și nu îmi place, fratele lui ă lipsește și nu știu unde să-l mai caut. Asta este, o se încercăm să ne descurcăm fără el. Pentru superblog nu am mai scris din 2 motive: 1-mi s-a topit tastatura și 2-am plecat la țară pentru o săptămână. Poate că cineva mult mai talentat decât mine va câștiga concursul.

Astăzi, după ce mi-am achiziționat noua tastatură, am trecut prin piață după bunătăți. Mi-am cumpărat minunate ciuperci, delicioase portocale și foarte arătos și la fel de gustos dovleac, numai bun pentru plăcintă. Așa că azi am gătit ciuperci umplute cu brânză și mărar și plăcintă cu dovleac, prima și minunata mea plăcintă cu dovleac

Drăguța de Kadia propune un concurs cu dovleci, gustos sau artistic, depinde cât de talentat ești în bucătărie sau la sculptat. Eu am ales să îl gătesc, cu toate că atunci când l-am cumpărat m-a întrebat tanti de la piață ”Îl vrei să-l scobești? Nu mamaie, să-l mănânc.”:D. Este prima mea plăcintă cu dovleac și este absolut delicioasă (și pentru că nu are cine să mă laude, mă laud singură :D). Am prăjit dovleacul, i-am pus scorțișoară, o mână de nuci, zahăr și puțină coajă de portocale. Aluatul tot eu l-am făcut, din 2 ouă, zahăr,ulei și făină cât cuprinde. Nu prea am fost mulțumită de aluat, dar rezultatul final e demențial.

Și pentru că în unele situații o fată de la țară se descurcă mai bine decât una de la oraș, mi-am plantat o rădăcină de pătrunjel și una de țelină, pentru a nu mai cumpăra de fiecare dată când am nevoie 😀

This slideshow requires JavaScript.

 

S-a sfârșit

S-a sfârșit pseudo-vacanța mea, mâine mă duc la muncă. Abia aștept, sper că se simte entuziasmul în glasul (tastatura) meu. Mă bucur că aproape am terminat de văzut Dr. House, mai am 2 episoade pe care probabil o să le văd în seara asta, cu speranța că mă voi trezi mâine la 6.

Totuși astea câteva zile nu au fost un timp pierdut, am avut suficient timp la dispoziție pentru a mă gândi la mine profund, la ceea ce ar trebui să fac pentru a încerca măcar să fiu fericită, iar fericirea nu o să o găsesc stând în pat și vegetând ca o legumă (nu știu de ce, dar de fiecare dată când spun astă, îmi imaginez o vânată :D). Am avut curaj să spun unei singure persoane ceea ce mă frământă, pentru că am încredere în ea și pentru că știe mult prea puține lucruri despre mine :D. Îi mulțumesc pentru răbdare și pentru sfaturi, unele dintre ele chiar le-am pus în aplicare.

De foarte mult timp îmi tot spun că vreau să învăț rusa :D. Și am învățat jumătate din alfabet, am reușit să citesc câteva cuvinte din dicționar și mi-am scris numele (nu știu cât de corect, dar am măzgălit ceva) și am lucrat la ceva ce se numește eșarfă, fular sau pătură, încă nu-mi dau seama ce o să iasă :D. Și cel mai important dintre toate, A VENIT TOAMNA. Yeeey.

Sper că Septembrie o să fie bun și mai sper ca grijile să-mi cadă din sufletul meu precum frunzele ruginite din copaci (câtă poezie zace în mine). Vă doresc o toamnă frumoasă, răcoroasă, plină de dragoste și culori minunate care să vă umble inimioarele de bucurie.