Mai muncim si noi?

Cel mai”cul” loc de munca pe care l-am avut a fost la restaurant, in bucatarie. Acolo intotdeauna se rade, se glumeste, se asculta muzica. Munca a fost destul de grea, dar atunci cand faci ceva ce iti place si colectivul este unul de nota 10, timpul zboara si oboseala trece neobservata. A fost o experienta pe care vreau sa o repet, mi-a placut foarte mult (poate o sa va povestesc intr-o zi).

La noul meu loc de munca, fiind la receptie stiu cine vine, cine pleaca, la cat, cu cine s.a.m.d. Nu prea ma intereseaza ce fac ei, dar trebuie sa fiu atenta pentru ca mai sunt intrebata daca stiu unde-i Cutarescu si de unde sa il iau.

Tot “muncind din greu”am invatat cine fumeaza, cat de mult o face si cu cine. Nu stiu cat de stresati sunt oamenii aia, dar mie mi se pare dubios cat de des parasesc biroul, cu cana de cafea si pachetul de tigari dupa ei. Ma enerveaza ca se tot plang ca sunt obositi, ca sefu’ e asa si pe dincolo….pai, ai vrea sa te plateasca bine si sa-ti aduca si flori cand tu stai mai mult in curte la tigara decat in birou?

Nu pot sa zic ca el e numai lapte si miere, e sefu’ totusi, dar imi vine sa-i bat cand ii vad cu fetelea alea de “auu, am un cutit in inima”. Mai munceste cineva cu drag in ziua de azi?