Kreativ blogger award

Acum ceva timp am primit de la Kadia  un premiu, o leapsa, dar cum nu sunt foarte buna la a vorbi despre mine am tot amanat sa scriu articolul. Premiul consta intr-o imagine foarte frumoasa 🙂 si ceea ce eu trebuie sa fac, este sa spun 7 lucruri despre mine, 7 lucruri pe care nu toata lumea le stie :). Sarutmana Kadia :*

1. M-am apucat de citit prin clasa a 10a, asa mai serios, si asta pentru ca ma imprietenisem cu bibliotecara si era cel mai eficient mod de a-mi evita colegii, cartile pt ei era ca usturoiul pt vampiri 🙂

2. Imi plac roscatele. Sincer. Motiv pentru care sunt si eu roscata. Mi se par cele mai senzuale, pasionale si undercover nebune :). Majoritatea roscatelor pe care le stiu au cate un pitic mai razvratit.

3. Nu imi plac oamenii care se plang ca nu au bani, si cu toate astea, stau casa si freaca menta. Unul din motivele pentru care am renuntat sa termin Tropicul Cancerului e pentru ca personajul principal era un astfel de om.

4. Nu ma intereseaza credinta oamenilor cu care interactionez-atat credinta intr-un Dumnezeu sau altceva in care el/ea crede cu tarie. Este important cum se comporta, faptele conteaza, nu vorbele.

5. Inca nu stiu ce meserie imi doresc 🙂

6. Vreau sa ma mut in Marea Britanie, probabil undeva in Scotia.

7. Mi-ar placea sa scriu. Carti.

Iar acum as vrea sa dau premiul scumpei Annemarie, Andra, Oana S. si roscata mea preferata, Vis de Toamna 🙂

Britannia Road 22

„Pe atunci Janusz credea din tot sufletul în Dumnezeu. Nu lipsea niciodată de la slujbă și, de câte ori avea ocazia, îi ținea predici Silvanei despre voința Domnului în privința lor, a tuturor.”

„S-a prefăcut furioasă. S-a ridicat și a dat să plece, iar el a sărit în picioare și a alergat după ea. Când nu s-a mai zbătut în brațele lui, a sărutat-o înfocat, strecurându-i o mână pe sub rochie. O apăsa, urmărind curbura sânului, terenul accidentat al coastelor , ca și cum ar fi căutat un mod de a pătrunde înăuntru; ca și cum ar fi vrut să-i găsească inima și s-o ia cu el.”

„Silvana e în baie și își săpunește mâinile îndelung, până le acoperă cu un strat gros de spumă. Simte că trăiește în lux pentru că are o bucată întreagă de săpun numai pentru ea.”

„Singurătatea e o boală de care oricine se poate molipsi. […] Poți să fii singur în cea mai mare dintre mulțimi.”

„În cap îi răsunau cuvintele mamei ei. Să nu-ți iubești copilașul prea mult. Nu știi ce-nseamnă să iubești pe cineva și să-l pierzi. Pentru prima oară, înțelegea. Și o durea sufletul pentru ea. O durea sufletul îngrozitor pentru mama ei.”

„În tot timpul acela, a sperat la vremuri de pace; acum, că e pace, e ca un om scos la lumină după ani întregi petrecuți  sub pământ.”

„Cum o fi să fii unul dintre copiii care locuiesc în aceste case? Să fi avut dintotdeauna o casă în care să locuiești și o familie înghesuită în ea, o familie plină de frați și surori, și mătuși, și unchi?”

„Când îl îmbrățișează pe băiat, totuși, chipul ei slab radiază. Se umflă, devine materială, caldă și vie, iar sentimentele ei sunt la fel de evidente ca ale unui copil.”

„Aurek n-o să-i spună niciodată inamicului că mânca ouăle pe care le găsea în pădure. N-o să-i spună că unele erau pline de sânge sau de niște începuturi de păsări cu pielea albastră. Că pe alea le curăța de coajă și le ducea deasupra unui foc, pe un băț. N-o să-i pomenească de puii pe care-i fura din cuiburi sau coaja de mesteacăn pe care o ronțăia în miez de iarnă. Chiar și un copil știe că e rușinos să vorbești despre o asemenea foame.”

„Viața e un mare mister și habar n-am de ce se-ntâmplă lucrurile care se-ntâmplă. Lumea asta e un adevărat haos, nu crezi?”

„Așa e viața. Amintirile intră la apă. Ca un săpun folosit de multe ori, se deformează, mirosul lor dispare, se subțiază și alunecă printre degete.”

Azi am terminat Britannia Road 22, de Amanda Hodgkinson. Concluzia? Mă bucur enorm că nu am trăit în vreme de război. Ca o cititoare amatoare ce sunt, pot să spun că asta este o carte bună, o carte care m-a surprins prin detaliile legate de război, de modul cum se luptau oamenii să rămână în viață în acele timpuri, trăirile personajelor și zbuciumul sufletesc lăsat în urmă de lupta pentru puterea mondială. Este povestea unei femei din Polonia și a fiului ei, care reușesc să supraviețuiască celui de-al doilea Război Mondial și soțul acesteia, plecat la război. Îmi place cum este scrisă cartea, prezentul alternează cu trecutul, cu amintirile ambelor personaje (în prezent, acțiunea are loc în Marea Britanie). Pe parcurs apar personaje care nu sunt deloc ceea ce par și care influențează relația celor doi. Sincer, cred că subiectul este destul de bun pentru a putea fi transpus pe marele ecran. Romanul tratează teme precum războiul, iubirea, familia, adulterul și sunt sigură că ar ieși ceva bun. Nu vreau să vă spun foarte multe despre carte, pentru că trebuie citită, nu doar de iubitorii de istorie și romane de dragoste, ci de toată lumea. Prin acest roman poți să trăiești o dată cu personajele războiul, foametea și disperarea.

Birannia road 22 este ”unul dintre cele mai bune debuturi literare ale lui 2011 (Waterstones). Cea mai bună carte a lunii aprilie pe Amazon.com„ (copertă). O găsiți la editura Allfa sau la anticariat :D. Lectură plăcută!

Ruga mea a ajuns la cer

…si a plouat astazi. Cu galeata, m-a udat pana la piele :). Regret doar ca nu am apucat sa ma antrenez deloc, peste 2 zile am prima proba la facultate si eu nu am mai jucat handbal de 2 ani…daca ma ajuta Doamne-Doamne sa intru, fac  cinste la toata lumea, cu apa de rece de la robinet, evident, ca bani de bere n’am.

Nu imi place vara, am mai spus-o. Cel putin in Bucuresti este extrem de cald, casa se transforma intr-o sauna si seara te mananca tantarii. In viitor intentionez sa ma mut, undeva departe de Romania si de vara mult prea fierbinte de aici. Poate in Olanda, Marea Britanie, Norvegia…sau Rusia :). Dar acest subiect il voi dezbate mai pe larg alta data, acum merg la fereastra sa ma bucur de aerul rece si de cerul senin.

O noapte buna sa aveti.