Relații interumane

Știu că de ceva vreme nu am mai scris, dar nu am avut tocmai inspirația necesară pentru articole lungi despre toamna cea frumoasa de afară, bunătățile din bucătărie (deși cred că trebuie să-mi fac un folder special pentru pozele cu bucate), ceai cald și cărți bune. Pot spune că am fost într-un loc puțin blue, doar puțin de tot. Lucruri minunate s-au întâmplat, care m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi și mi-au făcut inima să crească precum un cozonac, a dat puțin și pe lângă dar și mai puțin plăcute.

Cred că cel care trebuie menționat primul este întâlnirea cu Kadia și Margot, 2 fete absolut minunate cu care am stat la povești până ne-au dat afară din cafenea și sincer, abia aștept să le revăd. Apoi am primit o mică atenție în semn de mulțumire din partea unui nene, l-am ajutat să vândă câteva cărți la firma unde lucrez, am avut timp să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu-i mai văzusem de foarte mult timp, am stat la povești, am băut vin fiert, ne-am cherchelit puțin (unii dintre noi:D) și în decurs de 2 ore mi s-a spus de 2 ori că sunt fascinantă și mi s-a sărutat mâna de 3 ori (nu am acordat multă atenție gestului, dar mă bucur că localul nu era foarte bine luminat și nu a observat că m-am înroșit până în vârful urechilor).

Lucrurile mai puțin plăcut le umbresc pe celelalte, dar există în fiecare zi un moment de bucurie care le șterge pentru câteva momente din memorie. Am vrut să donez sânge dar nu am putut, ceva legat de hemoglobină parcă mi-a zis nenea doctorul, am plecat puțin supărată dar măcar am încercat. Ce m-a întristat cel mai mult este faptul că sunt persoane au decis să iasă din viața mea definitiv, fără explicații. Poate că sunt o persoană oribilă, o prietenă groaznică….cine știe. Sau poate că Universul are alte planuri pentru noi..

Pentru colegele mele de facultate am numai cuvinte de laudă…muieri mai rele ca alea nu mi-a fost dat încă să vad 😀 sau poate că da, cine știe…noroc ca mai avem și domni dispuși să te ajute fără să strâmbe din nas.

 

 

 

 

O duminică cu dovleac și ciuperci

Cațiva știu că mi s-a topit tastatura cu o zi înainte să plec la țară. Abia astăzi mi-am cumpărat una nouă și nu îmi place, fratele lui ă lipsește și nu știu unde să-l mai caut. Asta este, o se încercăm să ne descurcăm fără el. Pentru superblog nu am mai scris din 2 motive: 1-mi s-a topit tastatura și 2-am plecat la țară pentru o săptămână. Poate că cineva mult mai talentat decât mine va câștiga concursul.

Astăzi, după ce mi-am achiziționat noua tastatură, am trecut prin piață după bunătăți. Mi-am cumpărat minunate ciuperci, delicioase portocale și foarte arătos și la fel de gustos dovleac, numai bun pentru plăcintă. Așa că azi am gătit ciuperci umplute cu brânză și mărar și plăcintă cu dovleac, prima și minunata mea plăcintă cu dovleac

Drăguța de Kadia propune un concurs cu dovleci, gustos sau artistic, depinde cât de talentat ești în bucătărie sau la sculptat. Eu am ales să îl gătesc, cu toate că atunci când l-am cumpărat m-a întrebat tanti de la piață ”Îl vrei să-l scobești? Nu mamaie, să-l mănânc.”:D. Este prima mea plăcintă cu dovleac și este absolut delicioasă (și pentru că nu are cine să mă laude, mă laud singură :D). Am prăjit dovleacul, i-am pus scorțișoară, o mână de nuci, zahăr și puțină coajă de portocale. Aluatul tot eu l-am făcut, din 2 ouă, zahăr,ulei și făină cât cuprinde. Nu prea am fost mulțumită de aluat, dar rezultatul final e demențial.

Și pentru că în unele situații o fată de la țară se descurcă mai bine decât una de la oraș, mi-am plantat o rădăcină de pătrunjel și una de țelină, pentru a nu mai cumpăra de fiecare dată când am nevoie 😀

This slideshow requires JavaScript.