Second chances?

De câte ori ai acordat a doua șansă unei persoane care ți-a greșit și de câte ori ai regretat? A doua șansă doar prelungește chinul și te face să speri mai mult, să speri ca prostul care te-a dezamăgit o să să trezească la realitate și o să-și dea seama cât de mult ți-a greșit, o să se căiască și o să clădească o biserică în numele dreptății și adevărului. Pe naiba!

De fiecare dată am fost dezamăgită, pentru că lucrurile nu se schimbă decât pentru o perioadă scurtă de timp, după care totul revine la normal, numai dezamăgirea mea crește. Și cu cât ți-e mai dragă persoana respectivă, cu atât de mult crezi că totul o să fie numai panseluțe și prăjiturele fermecate. Probabil nici eu nu sunt capabilă să mă schimb și este posibil să rămân toată viața aceeași femeie încăpățânată care crede că poate cucerii lumea și care se plictisește după prima bătălie. Să duc un război la bun sfârșit, trebuie să însemne al naibii de mult pentru mine. În final, singurii pe care îi putem învinovății suntem tot noi, pentru că am pornit la drum cu speranțe mari, deși în adâncul sufletului știam că este greșit.

Poveste

A fost o dată ca niciodată, într-o țară îndepărtată, peste nouă mări și nouă țări, o ciocoholică. Această ciocoholică era o fată normală, ca toate celelalte, dar numai la suprafață pentru că în sufletul ei zăcea un „monstru” al iubirii pasionale, imaginație puternică și o putere extraordinară care o ajuta să ignore majoritatea bullshiturilor care o înconjurau. Acest monstru dormea și nimic nu a putut să îl trezească vreme de 20 de ani, dar într-o zi, ceva minunat s-a întâmplat. Ciocoholica, tristă și deprimată, a trezit monstrul la viață prin lacrimile ei, iar de atunci, viața ei s-a schimbat.

Va urma.

Cel mai frumos cadou

Nici nu știu cum să încep articolul ăsta, nu știu ce ar trebui să spun prima dată, dar pot să vă spun că sunt fericită, un sentiment rar întâlnit la mine în suflețel, de cele mai multe ori sunt mulțumită de mine, dar azi am dat apă la șoricei de bucurie.

În viață ai puține oportunități să întâlnești oameni cu suflet mare, care sunt gata să te ajute în orice moment, iar atunci când ele apar, trebuie să ne dăm imediat seama, altfel riscăm să pierdem prieteni buni cu inima cât o varză. Sunt și mai puțini ăia care iți fac cadouri scumpe, pe care tu doar le visezi și cred că încep să dispară ușor ușor oamenii care te fac să vezi viața altfel, energia lor este molipsitoare, chiar dacă sunt la 1000 de km depărtare, iar cu 2 cuvinte reușesc să-ți aducă zâmbetul pe buze.

Atunci când găsești 2 oameni de genul ăsta, poți să nu te gândești că cineva acolo sus te iubește? Ba da, te iubește și prin ei iți dă ocazia să vezi cât de frumoasă este dragoste, cât de mult se pot iubi și respecta 2 oameni și cu cât entuziasm se trezesc dimineața (asta pot doar presupune, dar nu cred că mă înșel), poate dacă îi vezi pe ei, încă sper că dragostea există, că viața este frumoasă și poate este cazul să-ți pui pe bot un zâmbet mare și să pleci cu el prin lume. Atunci când am făcut blogul, l-am făcut pentru că eram într-o stare sufletească foarte proastă și voiam să cunosc persoane, să vorbesc, să uit unele lucruri. Nu regret și nici nu cred că voi regreta că l-am făcut, pentru că am întâlnit niște oameni minunați.

Azi am primit cel mai frumos cadou, de la 2 oameni și mai frumoși. Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, iar bucuria pe care am avut-o în momentul când am deschis cutia, nu poate fi exprimată în cuvinte. Când eram mică, dormeam cu cadourile în pat (sandale, jucării, etc), acum o să le pun lângă pat, sunt sigură că visele urâte se vor speria și vor fugi înapoi pe fereastră. Vreți să știți ce am primit? O cutie roșie, plină cu magie.

This slideshow requires JavaScript.

Acum ceva timp mi-a spus un prieten ”Ai terminat liceul, cred că ar trebui să scapi de obsesia cu Harry Potter”…amigo, uite mesajul pentru tine 🙂

Un loc pentru sufletul meu

Un loc pentru sufletul meu…sufletul meu nu are un singur loc, sufletul meu lasă o bucată din el în fiecare oraș pe care îl vizitează, fiecare parc cu flori ce-i colorează zâmbetul și fiecare stradă care îi poartă pașii. Sufletul meu e încâlcit precum străzile pe care picioarele lui obosite încă se chinuiesc să pășească fără să pară că e trist, că are lacrimi în ochi sau pur și simplu vrea să renunțe și să meargă acasă.

Am fost adoptată, de București. M-a primit în inima lui gri și rece, plină de fum de țigară, de vânzători ambulanți și de  fantome ale fostelor lui iubiri care încă îl bântuie, iubiri care vor trăi veșnic în sufletul lui, alături de a mea. La început a fost greu, nu prea ne-am înțeles pentru că îmi era teama de el, era-și este- mare și impunător, întortocheat, neînțeles și oarecum pretențios, dar cu răbdare și dragoste, am reușit să ne „conectăm” de minune și să închegăm o „relație” frumoasă și loială.

Piciorușele mele obosite s-au plimbat peste tot, de multe ori s-au rătăcit dar au ajuns întotdeauna la locul potrivit, mai devreme sau mai târziu cu 10 minute. Eu mereu alerg-după autobuz, după metrou, după iubire, iar el a fost mereu aici și m-a primit cu brațele deschise, chiar dacă am întârziat 16 ani. Ne zâmbim drăgăstos printre frunzele din parcul Cișmigiu, ne plimbăm de mână atunci când adie vântul și ne sărutăm când plouă, ne sărutăm cu pasiune pentru că ne iubim și sufletele noastre sunt unul.

Anticariatul meu preferat păstrează poveștile iubirilor pe care le-a cărat și ocrotit în atâția ani de existență, iubiri care nouă ni se par basme pentru ca astăzi totul este atât de volatil și ne scapă printre degete-dragoste, prietenie, viață…Mă fascinează descrierile despre Bucureștiul interbelic și comunist, îmi permit să „văd” cum a fost „iubitul” meu în relația cu alte timpuri-la fel de elegant, de impunător, de plin de iubire și fum de țigară. Lui i-am încredințat secretul dragostei, suferinței și visurilor mele și nu mi-e teamă că le va dezvălui, străzile nu vorbesc, deși spun atât de multe…

Articol pentru concursul aniversar organizat de Kadia.

Floricele pentru floricele

A venit primăvara. Yeeeeiiiiiii. Vreau să urez o primăvară plină de soare și plină de flori fetelor care îmi citesc blogul, iar băieților….toate femeile din viața voastră să vă iubească așa cum le iubiți și voi. Sper ca anul ăsta să ne aducă numai lucruri bune. Primăvară fericită!