Sunt momente în viață când se întâmplă să judeci o persoană după mutră, să ți se pară antipatică și să nu fie deloc așa, și momente când vezi doar frumusețe, când de fapt în interior e o broască hidoasă. Eu prefer un broscoi mare și urât dar cu un suflet care cântărește de 2 ori greutatea lui în aur decât un prinț plin de smaralde care are sufletul plin de noroi. Nu după criteriul ăsta agăț eu, ci după asta îmi fac prieteni, pe viață.
Atunci când îmi fac un prieten, nu ma uit la aspectul fizic, poate sa fie un trol sau un spiriduș, nu mă interesează. Contează sufletul. Sunt foarte puține persoane pe care le iubesc și care mi-am fost alături atunci când m-a durut pe mine sufletul așa că nu veni tu la mine să-mi spui că ala e urat sau prost că ai dat de dracu cu mine. Am o răbdare mare, poate mult prea mare și tolerez mult prea multe dar atunci când vii și îmi spui că Xulescu, individ pentru care eu bag mâna în foc e așa și pe dincolo, ți-ai dat foc la valiză cu mine. Părerea ta nu mă interesează (punct, și du-te pisici!!!)
Sunt mulți „prieteni” care au făcut gestul ăsta…atunci când tu îmi judeci cel mai bun prieten după faptul că are picioare strâmbe, buze prea mari sau e prea slab, deja nu mai ești prieten cu mine. Nu știu ce părere aveți voi despre persoanele astea, dar mie nu îmi plac deloc.
All about Giulia ♥ 