De prin carti adunate #6

Toamnele romîneși au melancolia ftizicilor romantici, regretul femeilor coapte, aspectul sfîrșitului prelungit…Cerul e adesea mai înalt decît îl vrei, grădina dorită ca un narcotic, amanta resemnată cînd sărută, cînd mîngîie…În odaie, soarele e adăstat cu înfrigurare-soarele uliței, furișat prin perdele ieftine și ferestre afumate.

I.Peltz-Calea Văcărești