Vikingi, bere si whisky

Dragii moșului, cu sinceritate vă mărturisesc că urăsc vara din tot sufletul meu cel mare :D, dar cu puțin noroc vara asta nu voi fi în București, o să mă îndrept spre locuri mai ploioase și mai răcoroase. Duminică voi pleca în Irlanda.

Vara a venit, sesiunea s-a sfârșit și primul an de facultate s-a dus. Repede, parcă prea repede. Dacă am învățat ceva anul ăsta de facultate, e ca Creangă avea dreptate când spunea „Știu că sunt prost, dar când ma uit în jurul meu, prind curaj.” ,americanul are dreptate când spune „you don.t shit where you eat” și  sarcasmul e priceless. Priceless!!! 😀

Cât despre Dublin, abia aștept să plec. Jobul e în domeniul vânzărilor directe (hărțuit lumea prin mall), dar e foarte bine plătit în comparație cu România, am ocazia să mă plimb, să interacționez cu persoane noi, să învăț. O să mă întorc prin noiembrie acasă, doar pentru a-mi vedea familia și să mai dau și eu pe la facultate din când în când. O să împărtășesc pe blog impresii de pe tărâmul vikingilor, promit :D.

210620131987

 

Relații interumane

Știu că de ceva vreme nu am mai scris, dar nu am avut tocmai inspirația necesară pentru articole lungi despre toamna cea frumoasa de afară, bunătățile din bucătărie (deși cred că trebuie să-mi fac un folder special pentru pozele cu bucate), ceai cald și cărți bune. Pot spune că am fost într-un loc puțin blue, doar puțin de tot. Lucruri minunate s-au întâmplat, care m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi și mi-au făcut inima să crească precum un cozonac, a dat puțin și pe lângă dar și mai puțin plăcute.

Cred că cel care trebuie menționat primul este întâlnirea cu Kadia și Margot, 2 fete absolut minunate cu care am stat la povești până ne-au dat afară din cafenea și sincer, abia aștept să le revăd. Apoi am primit o mică atenție în semn de mulțumire din partea unui nene, l-am ajutat să vândă câteva cărți la firma unde lucrez, am avut timp să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu-i mai văzusem de foarte mult timp, am stat la povești, am băut vin fiert, ne-am cherchelit puțin (unii dintre noi:D) și în decurs de 2 ore mi s-a spus de 2 ori că sunt fascinantă și mi s-a sărutat mâna de 3 ori (nu am acordat multă atenție gestului, dar mă bucur că localul nu era foarte bine luminat și nu a observat că m-am înroșit până în vârful urechilor).

Lucrurile mai puțin plăcut le umbresc pe celelalte, dar există în fiecare zi un moment de bucurie care le șterge pentru câteva momente din memorie. Am vrut să donez sânge dar nu am putut, ceva legat de hemoglobină parcă mi-a zis nenea doctorul, am plecat puțin supărată dar măcar am încercat. Ce m-a întristat cel mai mult este faptul că sunt persoane au decis să iasă din viața mea definitiv, fără explicații. Poate că sunt o persoană oribilă, o prietenă groaznică….cine știe. Sau poate că Universul are alte planuri pentru noi..

Pentru colegele mele de facultate am numai cuvinte de laudă…muieri mai rele ca alea nu mi-a fost dat încă să vad 😀 sau poate că da, cine știe…noroc ca mai avem și domni dispuși să te ajute fără să strâmbe din nas.

 

 

 

 

Cât de importantă este facultatea?

În drum sper casă astăzi mă gândeam că poate nu toți putem face aceleași lucruri, nu toți avem aceleași talente și chiar dacă ne place o activitate foarte mult, o urmărim la TV, în viața reala noi nu avem nici în clin, nici în mânecă cu ea. Spre exemplu, mie îmi place să ma uit la hockey, dar asta nu înseamnă că pot să joc, nici măcar nu mă pot da pe role, ultima dată era să-mi rup picioarele.

Venind de la facultate astăzi mă gândeam că am foarte multe cunoștințe care cu toate că au făcut o facultate, poate 2, cu niște joburi comune, nu sunt nici directori de bancă, nici mari profesori universitari și nici piloți de avion. Cât de importantă este facultatea în România, în condițiile în care după ce o termini riști să lucrezi precum ospătar sau ca viitorul job să nu aibă nici o legătură cu ce ai studiat tu, adică nici o legătură? Poți la fel de bine să faci un curs de calificare și cu ceva experiență adunată în CV cred că iți poți găsi un job bunicel.

Uneori am impresia că gândesc mult prea mult, mai ales atunci când sunt singură și sunt singura 95% din timp. Azi eram în 123 și citeam „Poveștile unei inimi” și m-a lovit-dacă eu nu sunt făcută pentru ceea ce-mi doresc să practic în viitor, ca job? Atunci ce fac? Renunț? Mă sperii și mă închid în casă sau pur și simplu o iau pe un drum mai ușor, îmi văd de viață ca și până acum și bifez următorul vis pe listă? Vreau să eu un sfat, o părere because I am freaking out here!

Bani sau distractie?

Esti clasa a 12-a acum, esti zmeu. Pentru ca BACul bate la usa, te pui cu burta pe carte (cam in ultima luna :P), te distrezi cu colegii, parintii nu iti stau prea mult pe cap pentru ca trebuie sa invete copilasul, iti fac toate poftele…dar dupa 18 ani, se cam strica jucaria. Esti vazut ca un adult, esti la facultate, esti mare si tara. Inca locuiesti cu parintii, dar cum e treaba cu banii? Esti student, tentatiile sunt la tot pasul si tu esti lefter. Te angajezi sau stai pe banii parintilor pana termini facultatea?

Subiectul asta l-am discutat de mai multe ori, cu mai multe persoane. Dupa liceu, ce e mai bine sa faci, sa ai banii tai sau nu? Mie corect mi se pare ca dupa ce ai fost admis la facultate sa inceri sa te descurci singur si sa nu te mai bazezi asa mult pe portofelul tatei. Un job part-time gasesti destul de usor, mai imparti un pliant, mai pe la un Mc Donalds.In modul asta poti sa le demonstrezi parintilor ca te maturizezi si esti responsabil. Nimeni nu spune ca este usor sa le faci pe ambele, dar sunt foarte multi care o fac si nu au murit.

Plus, consider ca joburile din timpul facultatii sunt foarte importante pentru ca acumulezi experienta( de viata) indiferent de domeniu in care lucrezi. Atunci cand in sfarsit aplici pentru job-ul dorit, agajatorul tau are nevoie de referinte si nu conteaza daca tu ai fost osparat si acum aplici pentru astronaut. Pe el nu cred ca il intereseaza in mod deosebit cata experienta ai tu in domeniu respectiv (cand tu abia ai terminat facultatea) ci cat de multa experienta ai in generaj, cum te comporti cu colegii, cu seful etc.  Acu’ zic si eu, na. Voi ce credeti, e bine sa lucrezi pe timpul facultatii sau dupa ce o termini?

 

Cand o sa fiu mare…

…o sa fiu asistenta. Imi amintesc perfect ca asta spuneam de fiecare data cineva ma intreba ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare. Problema este ca atunci cand esti mic, iti este ingaduit sa fii absolut tot ce iti doresti- astronaut, asistenta, avocat, postas. Cand esti in sfarsit suficient de mare pentru a putea lua singur decizii, cineva va fii mereu acolo sa te impiedice- parintii, bunicii, prietenii.

Nu am inteles niciodata de ce intotdeauna trebuie sa fie cineva care sa te tina de picior cand vrei sa-ti iei zborul. Am foarte multi prieteni care au mers la ce facultate au vrut parintii sau  din cauza deciziei lor au inceput diverse certuri. La 5 ani ne este permis sa visam iar la 20 ni se taie aripile?

Inteleg ca parintii uneori sunt foarte protectori si isi fac griji pentru noi, dar nu ar trebui sa ne lase si pe noi sa vedem cu ce se mananca viata? Ei nu vor fi mereu langa noi si cred ca e  mai bine sa dam cu capul de sus atata timp cat inca avem un sprijin.

Parintii nu inteleg niciodata ce e “cul” :)). Si ar trebui sa ne lase sa facem lucruri “cul” pentru a ne da singuri seama ca nu e bine. Gen sa ne punem pierce sau sa ne tatuam, sa ne lasam parul lung (in cazul baietilor). Mai devreme sau mai tarziu vom realiza ca (poate) nu e bine ce am facut. Dar important e sa ne dam noi seama de lucrul asta. Cu cat ni se interzice mai mult, cu atat ne dorim mai mult. Daca guvernul ar legaliza marijuana nu ar mai fi atat de multi fumatori, dar pentru ca e interzisa fiecare vrea sa incerce pentru ca e “tare”.

Nu am fost niciodata copilul care sa faca lucruri “cul” dar exista momente in care vrei sprijinul parintilor atunci cand faci un lucru tampit. Ideea e, ca ei ar trebui sa fie primele persoane care iti sunt alaturi, indiferent de ceea ce vrei sa faci cu tine si cu viata ta. Poate gresesc, dar asa vad eu lucrurile.

Aragaz cu 4 ochiuri

Da, in curand imi veti putea spune “aragaz cu patru ochiuri”, pentru ca trebuie sa-mi pun ochelari. Cand m-am inscris la facultate a trebuit sa-mi fac un set de analize printre care si un examen oftalmologic. Rezultatul-ochiul drept e defect. Iar pentru reparatii mi se cer ochelari.

Nu voi fii nevoita sa-i port decat atunci cand citesc sau stau la calculator (70% din timpul meu) :)). Zilele trecute am trecut pe la un magazin (magazin? nu stiu exact cum sa-l numesc) sa ma interesez de pret. Nu am nevoie de control pentru ca deja am reteta primita de la d-na doctor acum 2 luni, trebuie doar sa gasesc niste rame care imi plac.

Eiii….aici e aici pentru ca sunt tare pretentioasa:D. Eu vreau unii ca ai domnului Depp de aici dar slabe sanse sa gasesc rame asa sub 200 de lei (totusi, nu sunt fata lu’ Becali). Am cautat astazi pe net si am gasit 2 perechi superbe de la Boss (nici nu vreau sa ma gandesc la pret). Macar daca o sa arat ca o tocilara, sa fiu o tocilara hot :>. Acum ceva timp i-am furat ochelarii unei prietene :D. Aragaz cu patru ochiuri sau biciclista?

Poezie

Poezie

 

Ma trezesc aproape brusc

Si nu stiu unde am ajuns.

Disperat ma uit in jur

Si-un cosmar prinde contur.

Vad doar fete suparate,

Cred ca sunt la facultate.

Vrand sa ma conving in graba

Intorc privirea spre tabla.

Formulele  nu-s chiar banale

Deci sunt la materiale.

Incerc sa ma trezesc mai bine

Insa ceva ma retine

Desi eu ma straduiesc

Incep sa ma plictisesc.

Concentrarea-i in zadar

Nici nu mai aud macar

Plictiseala-i tot mai mare

Dar apare o lucrare…

n-a fost o surpriza buna

ca o asteptam de-o luna.

Mereu ne-a tot amanat

Insa tot n-am invatat.

Notingher si-a facut treaba

Dar eu am venit degeaba

Timpul meu a fost pierdut

Si aseara n-am baut

Deci mai bine stateam calm

Si deloc nu ma stresam

By Teo