Scrisori de la scriitori

Scrisoare de la scriitorul american John Steinbeck (1902-1968), catre fiul sau ce mare Thom.

New York
10 noiembrie, 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta de dimineață. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îți va spune ce crede ea.

În primul rând – dacă ești îndrăgostit – asta e minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei ființe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze treaba asta.

În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare și sufocantă de care un om se folosește pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă și infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, considerație și respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaștere și conștientizare a unicității și valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească și o să facă din tine o ființă măruntă și slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănțui forța, curajul și mărinimia, chiar și înțelepciunea pe care nu știai că o ai.

Tu-mi spui că ce simți tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – firește că nu e o îndrăgosteală de copil.

Dar nu cred că te interesează ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu știi mai bine ca oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să știi ce trebuie să faci în continuare – iar aici pot să te ajut.

Îmbată-te cu iubire și fii fericit și recunoscător că simți asta.

Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăiește sentimentul ăsta.

Când iubești pe cineva, trebuie să-ți amintești că unii oameni sunt timizi și uneori trebuie să iei și asta în considerare.

Fetele, știu ele ce simți și cât de mult, însă le place să o audă spusă cu voce tare.

Se mai întâmpla uneori să nu ți se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puțin importante sau frumoase.

În final, trebuie să spun că știu ce simți pentru că și eu simt la fel și mă bucur pentru tine.

Abia așteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză și e nerăbdătoare. Și ea știe ce-i aia dragostea și te va ajuta poate mai mult decât pot eu.

Și nu-ți fie teamă de suferință. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbești. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Cu dragoste,

Fa

sursa

 

Advertisements

Dragostea nu ține cont…

Se spune că iubim și zâmbim în aceeași limbă. Eu cred că dragostea poate veni de acolo de unde nici nu te aștepți, când te aștepți mai puțin. Nu ține cont de sex, vârstă, culoare sau religie. Dragostea este dragoste, o forță a naturii, iar omul nu poate controla forțele naturii. Să învățăm de la ele să iubim…sună a clișeu, but I don.t care

This slideshow requires JavaScript.

Gelozie sau paranoia?

Zilele trecute am avut neplăcerea să iau parte la o scenă de gelozie, foarte neplăcută. Sunt persoane pe care nu pot să le înțeleg, oricât de mult aș vrea. Cei doi  locuiesc împreună de câteva luni, se înțeleg destul de bine și el a făcut crize din cauza unui apel telefonic. Atunci când locuiește cu tine, merge cu tine peste tot, nu pleacă aproape niciodată de acasă, nu înțeleg, de ce faci astfel de scene? Ești gelos atunci când femeia iese, merge la serviciu, se întâlnește cu alte persoane dar nu când e 24/24 cu tine. Pentru mine asta deja înseamnă paranoia.

Mai cunosc un caz, un amic de-al meu, un fel de vedeta pe la noi prin România, cu formație, cu emisiuni etc etc și implicit, gagică. Individa, ori de câte ori încercam să port o discuție cu el, venea repede și i se agăța de gât, chiar am crezut că o să mă pleznească la un moment dat pentru că îi făcusem cunoștință cu o prietenă (fiind un viaipi individul, cunoaște o grămadă de gagici). Și poze pe facebook, și după el la concerte și în sufletul lui non stop. Femeie, lasă-l și pe el să respire.

Cunosc tot mai des cupluri care se suspectează de infidelitate, fac crize de gelozie și ajung într-un final să se despartă, de cele mai multe ori pentru ca ea e draguță și are mulți prieteni sau invers. Este normal atunci când ești într-o relație să fii gelos/geloasă, pentru că persoana cu care ești nu-ți este indiferentă și nimănui nu-i place să-i fie înșelată încrederea, dar atunci când ți se dedică ție, cu suflețel și trupușor, de ce trebuie să o iei razna? Nu poți să-ți exprimi aceste sentimente într-un mod haios, fără ca ele să rănească?

Și eu sunt geloasă și nu îmi place să arăt chestia asta. Prefer să țin sentimentele acestea pentru mine până sunt singură de ele.Nu înțeleg de ce după o săptămână de reție să te duci la el/ea și îl/o iei la rost că a ieșit cu prietenii. Fiecare are nevoie de libertate și aer, atunci când relația devine serioasă ai dreptul să întrebi de ce nu a venit acasă la 10 și unde a fost, până atunci comportă-te frumos.

Îndrăgostită de un masai

Săptămâna trecută am primit și a doua carte de la Editura ALL, pentru campania vALLuntar. De la o colegă am aflat de cartea ”Îndrăgostită de un masai„ și am văzut pe site-ul editurii ca face parte din colecția de cărți adevărate. Cum nu ai nimic de pierdut când începi o nouă carte, am început să citesc și vă spun sincer, încă îmi pare greu de crezut că este o poveste adevărată.

Acțiunea are loc în Kenya unde Corinne își petrece vacanța împreuna cu iubitul ei, Marco. Corinne are, pot spune, o viață aproape perfectă-la 27 de ani are propria ei afacere, un butic cu haine second-hand si rochii de mireasa în Elveția care merge foarte bine, și cu toate astea ea decide să rămână în Kenya după ce se îndrăgostește la prima vedere de Lketinga, un războinic masai din tribul Samburu. Atunci ea decide să renunțe la viața ei confortabilă din Elveția și să se mute în Kenya. Locuiesc o perioada la Mombasa, apoi el este trimis de bătrânii tribului în Barsaloi, unde locuia mama acestuia. Corinne nu renunță la el, chiar dacă cei de o seamă cu el erau împotriva ei și merge pentru a 3 oară să îl caute. Rămâne in Barsaloi și de aici începe adevărata aventură-mașina, căsătoria, buticul.

Nu vreau să spun prea multe, pentru că este o carte pe care trebuie să o citiți. Încă o dovadă că dragostea te poartă pe căi nebănuite care îți dau putere să înfrunți sărăcie, foamete, boli și câte și mai câte nebunii. Nu oricine cred că are curajul să renunțe la viața civilizată și să se mute în Africa unde a procura mâncare înseamnă o provocare. Numai dragostea îți dă o asemenea putere fizică și psihică. Recomand carte nu doar celor care iubesc poveștile de dragoste, ci celor care vor să vadă cum e viața în Africa, să învețe o lecție de viață de la o femeie puternică. Lectură plăcută!

Top 5

Stau și mă gândesc de ce îmi este cel mai tare frică și am deja o listă  :eșec, nebunie, dragoste, schimbare, moarte și cred că moartea câștigă. Dacă nu reușesc să ajung acolo unde îmi doresc, pot oricând să mai încerc o dată, nu mă oprește nimeni să încerc de 100 de ori, poate doar comentariile răutăcioase și prietenii ”binevoitori„.

Cât despre nebunie, cred ca este doar un bilet către libertate. Atunci ai lumea ta și ceea ce spun ceilalți nu poate ajunge până la tine. Cred că e mai bine sa fii nebun decât să faci totul conform societății. Iar dragostea e tare înfricoșătoare, are multe fețe frumoase dar atunci când devine rece, tristă și distantă te sperie, pe mine cel puțin. Știu ca dragostea e cel mai bun și cel mai pur lucru, dar până nu te lovește bine de tot, rămâne pe lista de lucruri înfricoșătoare.

Schimbarea nu mi-a plăcut niciodată și mi-e frică de ceea ce îmi va aduce viitorul și din el nu pot să scap decât într-un singur fel-prin moarte.

Dragostea nu moare

Vă spuneam aici despre micile comori pe care le puteți găsi în București dacă știți unde să cautați. Alea au fost ultimele cărți pe care le-am cumpărat, dar am citit doar una pentru ca mi-am amintit ca am de returnat 3 cărți la bibliotecă, așa că am început să le citesc pe acelea. Acum câteva săptămâni am terminat ”Dragostea nu moare„ a lui Oliver La Farge și vreau să vă spun că a avut un final neașteptat. La început m-a plictisit, vorbește despre Flăcău Voios din neamul de indieni Navajo 🙂 și bentița lui cea nouă, roșie și cum străbate el deșertul încins pe armăsarul lui negru ca mura. Dar , începe să devina chiar interesantă după ce el o cunoaște pe Fată Zveltă,  se îndrăgostește de ea și pleacă împreuna unde trăiesc ”visul american„. Ea a fost luată de mică de americani și dusă la școală, obligată să uite cine este și de unde vine, să-și uite rădăcinile și tradițiile. Puterea lor de convingere a fost atât de mare încât ea își dorește acum să devina o femeie puternică și independentă, precum americancele.

După ce se căsătoresc, încep să muncească pentru a strânge cât mai mulți bani pentru a se putea întoarce în trib precum niște oameni bogați dar viața împreună dă naștere în sufletul ei unor sentimente de mult reprimate, de dor și de dragoste față de trib, de dorința de a se întoarce să locuiască cu semenii ei, să găsească ”calea  așternută cu frumusețe„. Alături de el se regăsește pe sine, învață să iubească și descoperă că banii nu înseamnă totul, ca fericirea nu constă în avere, ci în lucrurile mărunte. Ceea ce m-a impresionat a fost dragostea ce Flăcău Voios i-o purta fetei, chiar și după ce a descoperit adevărata fața a ei, și a decis să rămână cu ea, indiferent ce ar spune cei din trib. Finalul este unul neașteptat, de demonstrează ca într-adevăr, dragostea nu moare. Nu vă spun mai multe, doar spor la citit.

Urasc sa dau explicatii

Niciodata nu mi-a placut sa dau explicatii iar acum parca din ce in ce mai des sunt nevoita sa o fac. De curand m-am bagat intr-o cheste care am crezut ca o sa-mi placa si ghici, nu imi place. Atunci cand ma indragosteasc de ceva anume fac totul cu pasiune, asta cel putin pana ma plictisesc. Iar atunci cand dragostea si pasiunea pentru acel ceva se intalnesc, stiu de prima data, nu e nevoie de un secol sa-mi dau seama ca pot. Acum nu e asa, am incercat mai mult din obligatie…si evident acum trebuie sa dau expicatii de ce nu o sa mai continui. Si mereu adevarul suna mult prea nebunesc si eu trebuie sa inventez o minciuna alba.

Nu imi place sa spun oamenilor ca poate azi nu am chef de ei sau nu imi place cum predau si explica sau pur si simplu pentru ca nu mai vreau. Detest sa le explic oamenilor de ce nu vreau sa fac in continuare ceea ce am facut pana acum. De aceea nici nu cer explicatii atunci cand altcineva e pus intr-o situatie dificila in fata mea, chiar daca de multe ori ard de nerabdare sa aud raspunsul. Prefer sa-mi creez propria mea varianta. Nu vreau, nu pot sau just because fuck you!

Love letters of great man #3

Beethoven

Good morning, on July 7

Though still in bed, my thoughts go out to you, my Immortal Beloved, now and then joyfully, then sadly, waiting to learn whether or not fate will hear us – I can live only wholly with you or not at all – Yes, I am resolved to wander so long away from you until I can fly to your arms and say that I am really at home with you, and can send my soul enwrapped in you into the land of spirits – Yes, unhappily it must be so – You will be the more contained since you know my fidelity to you. No one else can ever possess my heart – never – never – Oh God, why must one be parted from one whom one so loves. And yet my life in V is now a wretched life – Your love makes me at once the happiest and the unhappiest of men – At my age I need a steady, quiet life – can that be so in our connection? My angel, I have just been told that the mailcoach goes every day – therefore I must close at once so that you may receive the letter at once – Be calm, only by a calm consideration of our existence can we achieve our purpose to live together – Be calm – love me – today – yesterday – what tearful longings for you – you – you – my life – my all – farewell. Oh continue to love me – never misjudge the most faithful heart of your beloved.

ever thine
ever mine
ever ours 

Clubul nebunelor…singure

Iubire, dragoste, love, amore….spune-i cum vrei, pe mine tot ma sperie. Si o sa spuneti : dar vai,  pe tine tot ce-i mai frumos pe lume, exact acel lucru pentru care suntem meniti pe tine de sperie!!? Hell yeah. Si nu ma luati cu teorii ca intr-o zi o sa gasesti dragostea adevarata, o sa fi iubita de un barbat frumos, fidel si cu multi bani-bullshit.

Pana acum ceva timp teama asta nu era atat de accentuata, dar devine din ce in ce mai puternica. Imi e foarte teama sa ma implic intr-o relatie, nu atat de teama ca o sa fiu ranita de cel de langa mine ci mai mult mi-e frica de mine. De ce? Ca sunt nebuna, atunci cand totul e frumos si merge perfect tre’ neaparat sa fac ceva sa stric eu totul.

Nu am avut niciodata o relatie care sa depaseasca 3 luni. Pana acum un an si ceva nu voiam sa ma implic, gen el sa vina la mine, eu sa merg la el si babele din sat sa ma intrebe dupa 2 luni “te-ai maritat maica?”. Nu mi-a placut niciodata chestia asta, hai sa ne vizitam cate o saptamana, ce zici? Am nevoie de timpul meu, nu imi place sa-mi fie invadata intimitatea.

Acum un an si jumatate, am incercat sa ma implic intr-o astfel de relatie si nu a mers, nu el a fost vinovat, ci eu. Asta e, viata e nasoala. Eu nu sunt genul de persoana care poate avea o relatie 5 ani, ma plictisesc repede si am nevoie intotdeauna de ceva nou si sunt atat de plictisita (sau trista, nu imi dau seama inca) incat am nevoie sa rad mereu, nu suport gelozia si alti cativa pitici pe creier care trebuiesc satisfacuti.

Ar fi ideal daca ar merge o relatie fara sa fi nevoita sa dai nimic si nici sa primesti nimic de la celalalt-dar atunci nu am fi decat straini. Atunci cand ma implic, pai o fac cu toate organele coprului, iti dau inima, ficat, rinichi si tot ce mai vrei tu sa-ti arat ca te iubesc. Asa sunt eu, dau totul sau nimic. Partea mai nasoala aici e ca mai ranesc oameni din cand in cand. Cum am spus, viata e nasoala.

Daca mai simte cineva ca mine, as fi bucuroasa sa infiintez “Clubul nebunelor singure”:))