Și care e problema ta?

Prin natura job-ului meu, dau peste tot felul de oameni, unii plăcuți, alții nesimțiți care țin neapărat să-și exprime o opinie personala despre persoana ta. De câteva zile m-am angajat ca ospătăriță la o ceainărie și sper să rămân acolo, pentru că m-am săturat să ma tot plimb ca un nomad prin tot Bucureștiul. Cum eu sunt fată conștiincioasă, în fiecare zi ajung cu câteva minute mai devreme, iar zilele trecute când a plouat am întrat într-o cofetărie să-mi aștept colega și cum nu am rezistat tentației, am cumpărat o prăjiturică.

Din nefericire, mai avem un coleg, pe care nu l-am plăcut de la început și sunt absolut sigură ca sentimentul este reciproc :D, are ceva anume care nu-mi place. Coleg care a ținut să-mi precizeze în ziua cu prăjitura că „trebuie să fiu foarte atentă la ce mănânc pentru că oamenii țin cont foarte mult la felul în care arăți, mai ales la noi, în România.” M-am uitat la el foarte senină și i-am spus că eu sunt foarte mulțumită de felul în care arăt, sunt minunată. A mai bombănit ceva dar nu am mai ascultat ce a spus pentru că nu am vrut să-mi stric ziua.

Este adevărat, nu sunt o păpușică subțirică, cu bolovani în buzunare atunci când vântul bate puțin mai tare dar atâta timp cat eu sunt mulțumită de mine, care este problema lui? Nu înțeleg, sincer. Nu încerc să ajung în showbiz, nici pe podium, ci vreau pur și simplu să-mi văd liniștită de viața mea , cum am făcut-o și până acum, fără opiniile răutăcioase ale nimănui. Sunt o persoana al naibii de minunată, prietenul meu imaginar vă poate confirma asta :D.

 

Neam prost

Nu stiu daca v-am spus, dar nu sunt o mare bautoare de cafea, servesc doar de sarbatori si in cazuri speciale-sunt foarte adormita. Special pentru zile de genul asta mi-am dus la munca jumatate de borcan cu zahar, chiar daca beau destul de rar, am zis sa fie acolo si sa nu merg la cerut zahar pe la vecini. Azi, dupa ce mi-am facut un ceai oribil (menta+capsuni&fragi=not good) deschid sertarul, scot borcanul si stupoare, era aproape gol. Pai bine ma magarule, nu puteai sa iei si tu mai cum bun simt, macar sa nu se observe? Nu ma imbogatesc de la un borcan de zahar, dar gestul in sine m-a deranjat.

Imi place sa-mi ceri sau sa-mi spui ca ai luat ceva de la mine, asa mi se pare normal. Toti suntem oameni, avem pofte, avem nevoi dar spune-mi “Fai proasto, am luat si eu de la tine un biscuit/ lingura de zahar/ crocodil” nu incerca sa ma furi pe la spate, ca aflu cine esti si atunci poti sa mori si nu-ti mai dau. Nu inteleg, e asa de greu sa dea un telefon sa-mi ceara sau sa-mi spuna a doua zi? Poate nu are bani, ii dau de la mine ca si eu am poftit de multe ori la multe lucruri dar mereu am spus ca am luat sau am cerut. Nu fii neam prost. E vorba de bun simt si respect, nu un borcan cu zahar. Voi aveti asa colegi?