Sexus-Henry Miller

„A capitula absolut, necondiționat în fața femeii pe care o iubești, înseamnă  să rupi tot ce te leagă  de viață, cu excepția dorinței de a nu o pierde pe ea, ceea ce constituie legătura cea mai puternică dintre toate.”

„Cred. Cred. Cred pentru că a nu crede înseamnă a deveni plumb, înseamnă să zaci rupt și rigid, inert pe vecie, să irosești…”

„Un adult scrie pentru a-și vărsa otrava pe care a acumulat-o din pricina felului său de viață fals. Încearcă să-și recupereze inocența, dar tot ce reușește să facă (scriind) este să inoculeze omenirii virusul dezamăgirii sale.”

„Când încerci să faci ceva ce depășește puterile tale cunoscute de toți, e inutil să cauți aprobarea prietenilor. Prietenii își  găsesc locul cel mai potrivit în momentele de înfrângere-cel puțin din experiența mea. În asemenea împrejurări, sau te părăsesc cu totul, sau se întrec pe ei înșiși.”

„Suferința constituie marea legătură dintre oameni-suferința și nenorocirea.”

„A fi bucuros înseamnă  a fi nebun într-o lume de strigoi triști.”

„O femeie poate fi înrobită sexual și totuși să domine bărbatul.”

„Dacă o femeie e în stare să inspire iubire unui bărbat, va fi capabilă să o inspire și altora. Lucru cu adevărat criminal este să faci o persoană să creadă că e unica pe care  o vei iubi vreodată.”

„Nu există decât un  singur mod de a răsplăti bunătatea și anume să fii bun la rândul tau cu cei în nevoie.”

„Poate că lumea n-ar fi așa de rea dacă am încerca s-o gustăm ceva mia mult.”

”Ne supără tot ce este ferm și ancorat, tot ce e impermeabil la lingușelile noastre, la logica noastră, la principiile noastre rumegate în colectiv, la loialitățile noastre răsuflate.”

„O iubesc cu toată inima și cu tot sufletul. Înseamnă totul pentru mine. Și totuși nu seamănă deloc cu femeile pe care le-am visat, cu creaturile acelea ideale pe care le veneram în adolescență. Nu corespunde cu nimic din ce-am plăsmuit din adâncurile mele. E o imagine cu totul nouă, ceva străin, ceva ce soarta mi-a zvârlit în cale, ceva dintr-o sferă necunoscută. Când mă uit la ea, când o iubesc bucățică cu bucățică, simt că ansamblul îmi scapă. Dragostea mea se adună ca un total, dar ea, cea pe care o caut cu disperare, cu iubire flămândă, se volatilizează ca un elixir.. E cu totul a mea, aproape roabă, dar nu o posed. Eu sunt cel posedat. Sunt posedat de o dragoste cum nu am mai mai trăit niciodată-o dragoste avidă, totală, o dragoste până și a unghiilor mele de la picioare și a murdăriei de sub ele-și totuși mâinile îmi flutură în gol, mereu căutând să prindă, să înșface, dar fără să atingă ceva.”

„Să iubești! Să te dăruiești în întregime, să te prosternezi în fața imaginii divine, să mori o mie de morți imaginare, să anihilezi orice urmă a eului tău, să regăsești întregul univers întrupat și sacrificat în imaginea vie a altuia! Adolescență, definim noi. Greșit! Acesta este germenele vieții viitoare, sămânța pe care o tăinuim și o sufocăm și ne străduim să o surprindem pe măsură ce trecem de la o experiență la alta, pe măsură ce ne luăm zborul, ce ne târâm pașii și rătăcim drumul.”

„Doar să fii fericit, să știi că ești fericit, și să rămâi fericit orice ar spune sau ar face alții.”

„Bărbații sunt convinși că a avea o 🙂 mare  înseamnă cel mai magnific dar al vieții. Își spun că n-ai decât să o scuturi în fața unei femei și-ți pică pe dată.”

„Viața e ceva de care se ocupă filozofii în cărțile pe care nimeni nu le citește.”

„Asemeni corăbiilor, și oamenii din când în când naufragiază. Numai memoria este cea care-i salvează  de la totala dispersare.”

„De ce oare urmăresc mereu chipurile frumoase? Florile minunate să aibă oare, rădăcini otrăvitoare?”

„Este o binefacere faptul că suntem lipsiți de putere. Ceea ce trebuie să dobândim în primul rând este concepția, apoi disciplina și stăpânirea de sine.”

„Respingem tot ce poate fi cuprins în perimetrul strâmt al înțelegerii noastre.”

„Cum ne ferim să recunoaștem că nimic nu ne place mai mult decât să devenim sclavi! Sclav și stăpân în același timp. Deoarece chiar și în dragoste sclavul e întotdeauna un stăpân deghizat. Bărbatul care trebuie să cucerească o femeie, s-o subjuge, s-o înfrângă după placul lui, s-o modeleze după dorințele lui -e altceva decât sclavul sclavei sale?”

„Sunt zile când revenirea la viață e dureroasă și dezolantă.”

„Coboară, doboară, îngroapă, îneacă, vâră adânc în pământ, trântește un munte deasupra!”

„Spiritul omului e un veritabil tablou de control electric, manifestându-se prin semnale și lumini, adeseori peste oceane de tenebre.”

„Și dacă vorbești cuiva care știe să asculte, te înțelege perfect, chiar dacă vorbele tale sunt lipsite de sens. Când genul acesta de vorbire își face drum, are loc un miraj, indiferent dacă te adresezi unui bărbat sau unei femei.”

„Oamenii grași sunt adeseori dinamici, atrăgători, fermecători, seducători.”

„Cele mai dificile ego-uri nu sunt neapărat cele care se ascund pe după o armură, fie ea de fier, de otel, de tabla sau de zinc. Cele mai dificile sunt cele pe care le-as numi „ipohondri pisceeni”. Există ego-uri fluide, solubile, care zac ca un foetus în smârcurile  uterine ale sinelui stagnant. Când înțepi punga, când îți spui „Ah! în sfârșit te-am prins” te trezești  în mână doar  cu cheaguri de mucus. După părerea mea, aceste ego-uri sunt cele mai înșelătoare.”

„Din când în când, în orbitele anale ale civilizației, dai peste specimene de vitalitate, trunchiate și ciopârțite până la un tors inform, un fel de pară umană pe care Brâncuși ar putea-o rafina într-un objet d.art.”

„Nu crede nimic, indiferent unde ai citi sau cine ar spune-o, chiar dacă am spus-o eu, nu crede nimic ce nu e de acord cu propria ta rațiune și cu propriul tău bun simț. (Buddha)

„Cu toții suntem vinovați de crimă, crimă de a nu trăi din plin. Dar cu toții suntem virtual liberi. Putem înceta să ne gândim la ceea ce nu am reușit să facem, și să facem ceea ce stă în putințele noastre. Ce sunt aceste putințe ale noastre , nimeni nu cutează să-și imagineze, important e că sunt infinite. Imaginația este glasul îndrăznelii. Dacă Dumnezeu are în el ceva dumnezeiesc, atunci  asta este. A îndrăznit să imagineze totul.”

„Asemenea apei, femeia își găsește întotdeauna propriul nivel. Și, tot ca apa, reflectă fidel ce se petrece în sufletul bărbatului.”

„Un bărbat începe să înțeleagă adâncurile naturii femeiești numai în clipa  în care sufletul lui capitulează fără echivoc.„

„Gândul nu te duce nicăieri. E o amăgire. Gândul te face morbid…”

„Brusc un om își dă seama  că  a greșit și atunci se îndrăgostește  violent de ceea ce a urât până acum.”

„Cred că femeile trebuie să facă pe proastele pentru a nu-i lăsa pe bărbați să se considere proști…”

„Uneori e mai bine să ai un dușman de nădejde-pentru că știi cum stai cu el.”

Nu vreau să spun foarte multe despre carte, cred că ați citit destul de mult până aici :D. Sexus este primul roman din trilogia „Răstignirea trandafirie”, scris de Henry Miller. Mulți spun ca este un roman erotic, eu cred că este mai mult de atât. Pune accent pe plăcerea carnală, prietenie, artă și viața în marele oraș, New York, pe la 1950. Romanul are de toate-adulter, relații de prietenie puternice, sex, arta. Henry se îndrăgostește de Mona, își părăsește soția și copilul pentru ea, apoi o înșală cu ea, fosta soție. Nu are niciodată bani, se bazează mereu pe portofelul prietenilor și pe franchețea și inteligența lui, cu care îi cucerește de fiecare data și mereu sustrage câțiva dolari de la ei. Este o carte care trebuie citită cap coadă, fără să fie lăsată din mână. Lectură plăcută!

Advertisements

Dragostea nu moare

Vă spuneam aici despre micile comori pe care le puteți găsi în București dacă știți unde să cautați. Alea au fost ultimele cărți pe care le-am cumpărat, dar am citit doar una pentru ca mi-am amintit ca am de returnat 3 cărți la bibliotecă, așa că am început să le citesc pe acelea. Acum câteva săptămâni am terminat ”Dragostea nu moare„ a lui Oliver La Farge și vreau să vă spun că a avut un final neașteptat. La început m-a plictisit, vorbește despre Flăcău Voios din neamul de indieni Navajo 🙂 și bentița lui cea nouă, roșie și cum străbate el deșertul încins pe armăsarul lui negru ca mura. Dar , începe să devina chiar interesantă după ce el o cunoaște pe Fată Zveltă,  se îndrăgostește de ea și pleacă împreuna unde trăiesc ”visul american„. Ea a fost luată de mică de americani și dusă la școală, obligată să uite cine este și de unde vine, să-și uite rădăcinile și tradițiile. Puterea lor de convingere a fost atât de mare încât ea își dorește acum să devina o femeie puternică și independentă, precum americancele.

După ce se căsătoresc, încep să muncească pentru a strânge cât mai mulți bani pentru a se putea întoarce în trib precum niște oameni bogați dar viața împreună dă naștere în sufletul ei unor sentimente de mult reprimate, de dor și de dragoste față de trib, de dorința de a se întoarce să locuiască cu semenii ei, să găsească ”calea  așternută cu frumusețe„. Alături de el se regăsește pe sine, învață să iubească și descoperă că banii nu înseamnă totul, ca fericirea nu constă în avere, ci în lucrurile mărunte. Ceea ce m-a impresionat a fost dragostea ce Flăcău Voios i-o purta fetei, chiar și după ce a descoperit adevărata fața a ei, și a decis să rămână cu ea, indiferent ce ar spune cei din trib. Finalul este unul neașteptat, de demonstrează ca într-adevăr, dragostea nu moare. Nu vă spun mai multe, doar spor la citit.

Bani sau distractie?

Esti clasa a 12-a acum, esti zmeu. Pentru ca BACul bate la usa, te pui cu burta pe carte (cam in ultima luna :P), te distrezi cu colegii, parintii nu iti stau prea mult pe cap pentru ca trebuie sa invete copilasul, iti fac toate poftele…dar dupa 18 ani, se cam strica jucaria. Esti vazut ca un adult, esti la facultate, esti mare si tara. Inca locuiesti cu parintii, dar cum e treaba cu banii? Esti student, tentatiile sunt la tot pasul si tu esti lefter. Te angajezi sau stai pe banii parintilor pana termini facultatea?

Subiectul asta l-am discutat de mai multe ori, cu mai multe persoane. Dupa liceu, ce e mai bine sa faci, sa ai banii tai sau nu? Mie corect mi se pare ca dupa ce ai fost admis la facultate sa inceri sa te descurci singur si sa nu te mai bazezi asa mult pe portofelul tatei. Un job part-time gasesti destul de usor, mai imparti un pliant, mai pe la un Mc Donalds.In modul asta poti sa le demonstrezi parintilor ca te maturizezi si esti responsabil. Nimeni nu spune ca este usor sa le faci pe ambele, dar sunt foarte multi care o fac si nu au murit.

Plus, consider ca joburile din timpul facultatii sunt foarte importante pentru ca acumulezi experienta( de viata) indiferent de domeniu in care lucrezi. Atunci cand in sfarsit aplici pentru job-ul dorit, agajatorul tau are nevoie de referinte si nu conteaza daca tu ai fost osparat si acum aplici pentru astronaut. Pe el nu cred ca il intereseaza in mod deosebit cata experienta ai tu in domeniu respectiv (cand tu abia ai terminat facultatea) ci cat de multa experienta ai in generaj, cum te comporti cu colegii, cu seful etc.  Acu’ zic si eu, na. Voi ce credeti, e bine sa lucrezi pe timpul facultatii sau dupa ce o termini?

 

Dragostea nu are varsta

Dragostea este dragoste, nu cred ca exista o definitie exacta. Nu salasluieste intotdeauna in inimile persoanelor de sexe diferite, dar asta nu inseamna ca cei care se aseamana nu simt iubirea. A fi diferit nu este un pacat, este un dar. Cu toate astea, unora le este greu sa  accepte ca si persoanele de acelasi sex se pot indragosti si pot fi fericite impreuna.

La fel de dificil este de acceptat si dragostea dintre 2 persoane de varste diferite. Daca diferenta de varsta este mai mare de 5 ani, apar deja intrebari-are multi bani, faima, arata mult prea bine pt varsta lui/ei, are bani etc. Nu cred ca intrebarea “se iubesc cu adevarat?” se regaseste in lista de mai sus.

Poate ca toata bogatia lui/ ei consta in devotament, sarm, umor, tandrete. Relatia dintre un barbat cu parul carunt si o domnisoara perocupata de aspectul fizic nu este niciodata vazuta cu ochi buni in societate. Si vor comenta intotdeauna cei care nu au nici o legatura cu cuplul. Oameni fiind, ne sta in caracter sa judecam o carte dupa coperta (poate nu toti), inainte de a-i citi randurile si descoperi tainele.

Societatea are in trupul ei cancerul acesta rozator si ea isi urmeaza calea fara sa-i pese, uimindu-se si plangandu-se totusi, din cand in cand, de o durere surda, de o slabire anormala, de degenerarea in rasa, semne toate acestea ale caror cauze se fereste s-o caute? Al. Dumas-fiul

Paradoxul zilelor noastre 1#

Paradoxul vremurilor noastre în intorie este că avem:

Clădiri mai mari, dar suflete mai mici. Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin.

Cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii dar mai puţin timp.

Avem mai multe funcţii dar mai puţiă minte. Mai multe cunotinţe dar mai puţină judecată. Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme.

Mai multă medicina, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult,

Cheltuim prea nesăbuit,

Râdem prea puţin,

Conducem prea repede,

Ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,

Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.

Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă.

Am adăugat ani vieţii, dar nu viaţă anilor.

Am ajuns pâna la luna şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinşă cu un vecin.

Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.

Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.

Am curăţat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.

Scriem mai mult, dar învăţăm mai puţin.

Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.

Am învăţat să ne grabim, dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai multe informaţii, să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.