Spunea cineva ca “Viata e grea, dar trece”. Nu a promis niciodata ca o sa fie usor, aici noi trebuie sa invatam sa ne croim drum, mai printre flori, mai printre spini. Inca nu m-am hotarat daca imprevizibilitatea este un lucru bun sau un lucru rau. Nu mi-au placut niciodata schimbarile mari, dar am fost nevoita sa le accept. Nu imi place atunci cand lucrurile se schimba si sunt o persoana care se plictiseste destul de repede.
Cand m-am mutat in Bucuresti eram foarte bucuroasa ca o sa las totul in urma si sa incep de la 0 si la naiba, a fost greu. Dar am facut-o si pe asta, acum sunt multumita cu ceea ce am realizat si ceea ce am, atat de multumita ca am obosit pana am ajuns aici si ma bate de ceva timp gandul sa imi iau iarasi zborul, poate spre tari mai calde. Momentan, ramane pe lunga lista cu vise pentru ca sunt altele mult mai importante decat zborul.
Deci cum v-am spus, nu imi plac schimbarile. Nu imi place atunci cand oamenii pe care ii stiu de o viata imi apar straini in fata ochilor, cand totul este mult prea mare fata de cum stiam eu totul, cand timpul se scurge parca prea repede in momentele importante si trece ca un melc atunci cand simtim ca o luam razna. Si totusi, am nevoie de o schimbare pe care habar n-am cum sa o fac, de unde sa incep si cu cine. Si nimeni nu poate sa ma ajute…