Astazi voiam sa scriu despre ceva, cu totul altceva decat ceea ce voi scrie. Tocmai am terminat de citit “Invitatie la vals”, de Mihail Drumes. Mi-a placut foarte mult, atat modul in care scrie Drumes cat si povestea in sine. Mi-a placut pentru ca m-am regasit in personajul principal, Tudor Petrican.
La fel de mult imi place si mie sa cuceresc, apoi sa plec. Scopul nu e iubirea sau o relatie, e pur si simplu satisfacerea orgoliului propriu, sa-mi arat ca pot. Mi se spune des ca sunt o scorpie, ceea ce ma face sa zambesc satisfacuta pe sub mustati. Cica as fi mai mult o vulpe decat o Veverita…:D.
Imi pare rau ca sunt rea, de multe ori ranesc oamenii intentionat, ii lovesc acolo unde ii doare mai tare. Supararea mea mocneste, pana imi momentul in care cuvintele improsca cu venin pe cel ce ma calcat pe coada. Se intampla rar, dar se intampla, de aceea va sfatuiesc, daca va imprieteniti cu mine fiti sinceri si naturali (fraza asta ma duce cu gandul la tine pisi :P) pentru ca nu apreciez nimic mai mult decat franchetea.
Voiam sa va impartasesc opiniile mele privind oamenii fara un scop in viata, fara un vis, un ideal. Oare cum traiesc? Pentru ce traiesc? Dar cartea m-a facut sa ma razgandesc. Poate o sa va schimbati parerea despre mine, nu va pot spune decat ca aparentele inseala si imi pare rau daca v-am dezamagit in vreun fel.
All about Giulia ♥ 