Sophie’s choice

https://i0.wp.com/www.catchposters.com/img/p/199-254-large.jpgÎn sfârșit am terminat cartea „Sophie.s choice”. Mi-a luat foarte mult timp să o termin, într-un timp mă gândisem să o las, pentru că nu-i tocmai un roman ieftin de dragoste așa cum am crezut la început. Cartea a fost scrisă de William Styron in 1979 și este povestită de Stingo, un tânăr scriitor în devenire din sudul americii, fost soldat, care se muta la New York pentru a-și îndeplini visul.

Țin minte că atunci când eram mică am văzut un film care m-a lăsat cu o impresie puternică despre ceea ce a reprezentat al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler și nazismul. Nu-mi amintesc despre ce era filmul exact, știu doar că acțiunea se învârtea în jurul unor procese (probabil cele de la Nürnberg), o domnișoaro blondă și un gentleman care era avocat. Ce mi-a rămas în minte foarte bine întipărit sunt niște imagini cu deținuții din lagărele de concentrare de la Auschwitz, care erau doar o mână de oase acoperite un un strat cenușiu de piele.

Styron ne prezintă povestea Sophiei, o fostă deținută a lagărului care ajunge în America la sfârșitul războiului și care își trăiește viața alături de iubitul ei, Nathan. Cei doi se împrietenesc cu Stingo, scriitorul proaspăt sosit la Palatul Trandafiriu al Yettei Zimmermann și îl fac pe acesta să se îndrăgostească de optimismul, voia bună și felul neobișnuit al lor de a fii. În timp ce parcurgem paginile, aflam adevărata poveste a frumoasei poloneze, pe care aceasta i-o relatează tânărului scriitor, despre cum și-a petrecut copilăria la Cracovia alături de familia sa, de muzică și voie buna, cum a ajuns din lagăr muncitoare în casa lui Rudolf Hoss, pe care a încercat să-l seducă, Wanda, Nathan, America, Brooklyn. Autorul lasă ce-i mai bun pentru sfârșit și știe să păstrează constant suspansul.

William Styron are un mod de a scrie diferit față de al celorlalți autori americani (citiți de mine), reușește să te facă să simți mirosuri, gusturi și diverse senzații care îți dau fiori. Povestește foarte detaliat despre gazarea evreilor, despre mirosul dulce al cărnii arse, despre senzația pe care ți-o lăsa cenușa pe buze și cruzimea soldaților SS. La un moment dat acesta  îndrăznește să compare ideologia nazistă cu o tumoare, celule ce „s-au stricat” și au reușit să omoare alte celule ce erau bune și funcționau normal. Nu am înțeles niciodată și nici nu cred că-mi va fi dat să înțeleg exact de ce obsesia pentru rasa pură, de unde atât de multă răutate și sete de sânge. Dar, întorcându-mă la carte, la final m-am făcut să plâng pentru că abia atunci mi-am dat seama de unde vine titlul, deși acesta poate avea dublă semnificație.

Filmul a fost făcut în 1982 și a câștigat 5 premii Oscar, 2 Globuri de Aur, 1 Bafta plus multe altele care nu cred că mai are rost să le menționez. Sincer, singură nu îndrăznesc să mă uit la el pentru că sunt sigură că o să plâng și nu vreau să-mi stric buna dispoziție :D. Lectură/ vizionare plăcută!

Britannia Road 22

„Pe atunci Janusz credea din tot sufletul în Dumnezeu. Nu lipsea niciodată de la slujbă și, de câte ori avea ocazia, îi ținea predici Silvanei despre voința Domnului în privința lor, a tuturor.”

„S-a prefăcut furioasă. S-a ridicat și a dat să plece, iar el a sărit în picioare și a alergat după ea. Când nu s-a mai zbătut în brațele lui, a sărutat-o înfocat, strecurându-i o mână pe sub rochie. O apăsa, urmărind curbura sânului, terenul accidentat al coastelor , ca și cum ar fi căutat un mod de a pătrunde înăuntru; ca și cum ar fi vrut să-i găsească inima și s-o ia cu el.”

„Silvana e în baie și își săpunește mâinile îndelung, până le acoperă cu un strat gros de spumă. Simte că trăiește în lux pentru că are o bucată întreagă de săpun numai pentru ea.”

„Singurătatea e o boală de care oricine se poate molipsi. […] Poți să fii singur în cea mai mare dintre mulțimi.”

„În cap îi răsunau cuvintele mamei ei. Să nu-ți iubești copilașul prea mult. Nu știi ce-nseamnă să iubești pe cineva și să-l pierzi. Pentru prima oară, înțelegea. Și o durea sufletul pentru ea. O durea sufletul îngrozitor pentru mama ei.”

„În tot timpul acela, a sperat la vremuri de pace; acum, că e pace, e ca un om scos la lumină după ani întregi petrecuți  sub pământ.”

„Cum o fi să fii unul dintre copiii care locuiesc în aceste case? Să fi avut dintotdeauna o casă în care să locuiești și o familie înghesuită în ea, o familie plină de frați și surori, și mătuși, și unchi?”

„Când îl îmbrățișează pe băiat, totuși, chipul ei slab radiază. Se umflă, devine materială, caldă și vie, iar sentimentele ei sunt la fel de evidente ca ale unui copil.”

„Aurek n-o să-i spună niciodată inamicului că mânca ouăle pe care le găsea în pădure. N-o să-i spună că unele erau pline de sânge sau de niște începuturi de păsări cu pielea albastră. Că pe alea le curăța de coajă și le ducea deasupra unui foc, pe un băț. N-o să-i pomenească de puii pe care-i fura din cuiburi sau coaja de mesteacăn pe care o ronțăia în miez de iarnă. Chiar și un copil știe că e rușinos să vorbești despre o asemenea foame.”

„Viața e un mare mister și habar n-am de ce se-ntâmplă lucrurile care se-ntâmplă. Lumea asta e un adevărat haos, nu crezi?”

„Așa e viața. Amintirile intră la apă. Ca un săpun folosit de multe ori, se deformează, mirosul lor dispare, se subțiază și alunecă printre degete.”

Azi am terminat Britannia Road 22, de Amanda Hodgkinson. Concluzia? Mă bucur enorm că nu am trăit în vreme de război. Ca o cititoare amatoare ce sunt, pot să spun că asta este o carte bună, o carte care m-a surprins prin detaliile legate de război, de modul cum se luptau oamenii să rămână în viață în acele timpuri, trăirile personajelor și zbuciumul sufletesc lăsat în urmă de lupta pentru puterea mondială. Este povestea unei femei din Polonia și a fiului ei, care reușesc să supraviețuiască celui de-al doilea Război Mondial și soțul acesteia, plecat la război. Îmi place cum este scrisă cartea, prezentul alternează cu trecutul, cu amintirile ambelor personaje (în prezent, acțiunea are loc în Marea Britanie). Pe parcurs apar personaje care nu sunt deloc ceea ce par și care influențează relația celor doi. Sincer, cred că subiectul este destul de bun pentru a putea fi transpus pe marele ecran. Romanul tratează teme precum războiul, iubirea, familia, adulterul și sunt sigură că ar ieși ceva bun. Nu vreau să vă spun foarte multe despre carte, pentru că trebuie citită, nu doar de iubitorii de istorie și romane de dragoste, ci de toată lumea. Prin acest roman poți să trăiești o dată cu personajele războiul, foametea și disperarea.

Birannia road 22 este ”unul dintre cele mai bune debuturi literare ale lui 2011 (Waterstones). Cea mai bună carte a lunii aprilie pe Amazon.com„ (copertă). O găsiți la editura Allfa sau la anticariat :D. Lectură plăcută!