F. …mâine e luni

Nu îmi vine să cred că peste câteva ore weekendul se termină, sunt așa de obosităăă….tot migălesc de 2 zile încoace la niște chestiuțe super drăguțe pe care vi le voi arăta cât de curând, stupize stupize. Dar ca să vă faceți o idee, uite, mie îmi place foarte mult:) (ignorați lipsa de oja/manichiură)

Nimic deosebit și important nu s-a întâmplat, ce ar fi putut fi menționat pe blog, doar o mică discuție intre mine și un altul, dar nu vreau să vărs toate frustrările aici, this is my happy place, nu îl vreau plin de gânduri negative. Știu că stau cam prost cu scrisul, dar am fost foarte obosită și nu prea am avut chef, sorry. Nici bloguri nu am mai citit, pentru ca la muncă nu mai pot, am blocat majoritatea siteurilor pe care mai pierdeam și eu vremea…rușinică, rușinică. Cum a fost weekendul vostru? Ceva productiv sau ați lenevit?

 

Fericirea nu se găsește la colț de stradă

Toți merităm fericire. Pe fiecare altceva ne face fericit-un job nou, un câine, o femeie, sunt multe lucruri de pus pe listă. Eu consider că starea aia de liniște sufletească, când realizezi că viața ți-a oferit tot ce ți-ai dorit și nu îți mai trebuie nimic, e unicul scop în viață. Am avut câteva astfel de momente iar acum lucrez cot la cot cu Universul, poate mai prind unul.

Mai greu e atunci când treci de la o stare mizerabilă, unde totul e întunecat și miroase a mucegai la o stare de liniște deplină, când e atât de multă liniște în jurul tău încât te sperie și ai tendința de a fugi înapoi în cutia ta veche și mucegăită. Ideea de fericire, de stare de bine tinde să dea unora dintre noi o stare de anxietate sufletească, să-i scuture bine la 220 până se sperie și fug.

 

Atunci când treci de la beatitudine la „pământ, 2 metri de rahat și eu” e mult mai bine decât invers, pentru că acum știi că nu mai ai nimic de pierdut și mai jos de atât nu poți să ajungi. Cred că este mult mai ușor să lași timpul să vindece o rană decât să le expui la soare, unde există șansa să se vindece. Este mai greu să fii fericit decât să suferi. Este greu atunci când nu mai există nici o urmă de durere și ști că nu ai altă opțiune decât să faci ceea ce trebuie să faci-să iubești, să te lași iubit și să menții echilibrul.