Prezentul perfect

Lucrurile impuse de soartă/ Univers/ destin (cum vreți voi să-i spuneți) nu stau niciodată să le analizez prea mult, mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferă, spun sărutmâna și plec mai departe. V-am spus că m-am mutat (de 5 ori probabil:D) dar nu am dat detalii prea multe despre noul cartier. Sunt câteva aspecte care nu-mi plac, dar la momentul respectiv nu am stat să mă gândesc foarte mult la asta, cu speranța că nu o să mor sufocată de căldură în casă, am căutat repede prin vreo 400 de garsoniere iar cea în care locuiesc acum mi-a plăcut ca preț/aspect.

Unul dintre lucrurile care nu îmi plac este că blocul este murdar. De fapt, nu blocul este murdar, ci locatarii foarte nesimțiți-am coborât vineri seară pe scări, undeva pe la etajul 5 era o pungă cu coji de pepene aruncată fix pe scară, la 2 metri de ghenă, am urcat duminică seară pe scări, aceeași pungă, în același loc. O altă surpriză a fost șobolanul care mi-a trecut pe lângă picioare într-o dimineață, după ce  l-a trezit din somn femeia de serviciu și l-a aruncat din tomberon. Nu știam că avem animale de companie. Astă seară mi-am dus fundul pufos la alergat și mi-am făcut un obicei din a nu mai folosi liftul decât în situații de urgență (lene crasă, oboseală crâncenă) și am tot așteptat să iasă de la ghenă o bestie (combinație între iepure și șobolan, nu știu de ce, nu întrebați:D) să mă atace și am fost atât de concentrată, încât atunci când am ajuns la ușă, m-am speriat de reflexia mea în geam :D.

Alte aspecte care nu-mi plac: e destul de departe de muncă și trebuie să mă trezesc mai devreme, vecinii mei ascultă manele la volum maxim, nu i-am văzut decât în fața blocului pe unii dintre ei (mă întreb cu ce trăiesc, dacă nu muncesc), piața e mai departe, e mai scumpă și mai săracă decât piața Rahova și nu am decât 2 magazine lânga mine de unde poți cumpăra strictul necesar-o pâine, o bere, o conservă de  fasole etc., e departe de centru.

Îmi place în schimb că am copaci la fereastră, e răcoare, am două mall-uri aproape, o bibliotecă Metropolitană, o stație de metrou, un parc și câteva anticariate (dar destul de scumpe). Mă bucur că e liniște în fiecare zi a săptămânii (mai puțin când petrec vecinii) și nu am câini comunitari. Nu intenționez să rămân o viață aici, pentru prezent e mai mult decât perfect.

The ex factor

Atunci când eram mică, mereu îmi spuneam că atunci când o să-mi fac prieten, nu o să mă despart niciodată de el, îmi era imposibil să înțeleg de ce doi oameni decid să renunțe unul la celălalt. Acum am crescut și îmi dau seama că Utopia în care trăiam la 10 ani a început să se  degradeze, oamenii se urăsc, nu se iubesc, se despart, nu trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți și nimic nu este ceea ce pare, nici măcar tu.

Când ajungi pe la 20 îți dai seama că sunt multe lucruri și persoane pe care vrei să le uiți, dar chiar și așa, ele poate că încă se gândesc la tine. Dacă tu ai decis să le scoți cu totul din viața ta, trebuie să nu uiți că tu vei face parte în continuare din viața și trecutul lor.

Cred ca acum vreo 2 săptămâni  am primit un telefon de la un fost prieten, doar așa, să mă întrebe de sănătate. Băiete, m-ai mințit, m-am înșelat, acum ce spanac dorești? Eu personal, am preferat să rup orice legătură cu persoanele cu care am amintiri plăcute sau neplăcute. Ce este în trecut, locuiește în trecut și nu are rost să mânjim prezentul cu rahaturile pe care le-am făcut/ trăit/ simțit cu 100 de ani în urmă. În cazul în care ne întâlnim întâmplător pe stradă, ne salutăm, ne punem întrebările protocolare de rigoare ”Ce mai faci?”, ”Ce-ți mai face câinele?”, ”Still an asshole?”….dar niciodată nu povestim la o cafea viața de zi cu zi, povești din vacanță sau minunatele experiente din timpul relației. Pentru că nu, pur și simplu nu.

Există și excepții, când despărțirea are loc de comun acord, decidem să rămânem amici pentru că oricât ne-am da peste cap relația nu o să meargă și chimia nu o să apară în mod magic peste noapte.

Speranța moare ultima

Cică speranța e cel mai rău dintre rele, pentru că prelungește chinul, dar eu încă sper că o să răsară soarele și pe strada mea, și o să fie atât de strălucitor încât o să alunge toți norii și o să atragă o ploaie de zâmbete.

3 lucruri îmi doresc până la sfârșitul anului iar la 2 dintre ele lucrez. Nu sunt singură, nu e un capăt de lume dacă nu reușesc, oricând pot să încerc a doua oară. Sunt puțini cei care sunt lângă mine, dar suficient cât să mă facă să zâmbesc atunci când simt că nu mai pot.Mulțumesc!

Dăm din casă?

Azi de dimineață, umblam din blog în blog, în speranța că o să găsesc ceva interesant. Nu m-am considerat niciodată o bloggeriță de succes, una bună sau nici măcar bloggeriță, eu vin aici doar ca să îmi vărs offff-ul. Sunt sigură că de-aș deschide acum un caiet frumos, în care să încep să-mi scriu gândurile și ideile, l-aș mâzgăli cu măiestrie, doar sunt o talentată :).

Din curiozitate, am intrat pe blogul unei gagici, pe care se întâmplă să o cunosc și în viața reală, m-am întâlnit o dată cu ea și 2 ore cât s-a ținut după mine, mi-am dat seama ce fel de poamă e, de obicei citesc destul de repede oamenii (mai ales atunci când ma enervează în primele 10 minute). Eu cred că fiecare om are și o parte bună și una proastă, depinde pe care decide să o dezvolte. Gagica în cauză am observat că și-a făcut fostul prieten cu ou și cu oțet în văzul lumii, pe blog. Unii zic că este curajos ceea ce a făcut ea, mie mi se pare ieftin și de foarte prost gust. A avut un limbaj licențios și nu cred că era necesar să-l jignească în halul ăla pe bietul om, indiferent ce i-a făcut, a recurs la cea mai joasă și jignitoare remarcă pe care o poate folosi o femeie împotriva unui bărbat…:)

Nu am dat și nici nu dau sfaturi despre relații, nu știu ce aș putea zice eu și nu e scris deja în Cosmo, dar cred cu tărie că atunci când 2 oameni se despart, chiar dacă nu a fost ok la final, să păstreze întotdeauna și lucrurile bune, dar mai ales lucrurile proaste, pentru ei. Poate că fostul nu a fost perfect, nu a avut mereu bani să te scoată la restaurant sau nu ți-a luat cadouri scumpe dar detaliile intime nu trebuie să iasă pe ușa dormitorului. Poate doar dacă îl lauzi…Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place să las loc de „bună ziua” mai ales dacă avem o istorie împreună.

Semne de carte

Eu nu am niciodată semn de carte, folosesc mereu hârtii, cartele de metrou, calendare sau creioane, și am găsit câteva imagini cu semne de carte care mi-au plăcut și am zis să dau un share…pe blog, și nu pi feisbuc. Sunt întotdeauna o idee bună pentru un cadou, mai ales dacă persoana în cauză este mare devoratoare de cărți, precum Kadia sau Oana S. :). Eu cred că o să rămân în continuare la creioane și hârtii, așa pot să măzgălesc desenez în timp ce cad pe gânduri, sunt un adevărat talent :), o să vă arăt într-o zi. Spor la citit!

Leaf-it Bookmark Post-its by Sangwoo Nam – Appree

Authors & Bookmarks

Ninja Bunny/Bear Bookmark Stickies

Silver Bird Metal Book Mark

Propaganda Help Bookmark

Hana Fusen Note Tags

Handy Bookmarks

Golfer Bookmark

Hogri Bookmark

Terminix Advertisement Bookmark

iPhone Icons Paperclips & Bookmarks

Favbook by Ilshat Garipov

Wicked Witch Bookmarks by Woodland Honey

Bookmark by Es Collection

Pointing Finger Bookmark

Monster Bookmarks by Noodoll

Puffy Bookmark

Fairy Tale Bookclip by i3Lab

Bookmarks for Penguin Books’ all-time classics

Jacket+Bookmark by Icoeye

Magnetic Photo Bookmark by Photojojo

Pagecues by London Design Studio

Haptic Penna by Nothing Design Studio

Save Bookmark by icoeye

Spectacles Bookmark by arkndesign

Cat paws

Îmi plac toate, mai puțin gândacul :). Aici este sursa 1 și sursa 2.

Părerea mea…

Am lipsit câteva zile, nu știu dacă i-a fost dor cuiva de mine, mi-au închis netul înainte de salariu :), shit happens. Mă bucur că plouă (hai, aruncați cu pietre) și că este răcoare, teoretic este încă primăvară, pe vremea mea la 1 iunie venea vara, odată cu bomboanele și înghețata. Atunci când nu am net, am tot timpul inspirație, găsesc mereu subiecte bune de dezbătut pe blog iar atunci când mă așez în fața calculatorului și deschid „new post” scriu de 10 ori o frază, șterg de 20 și până la urmă postez un articol de „umplutură” pentru că piticul nu-mi dă voie să-mi pun ideile aici, pe hârtia virtuală.

Ce-am făcut? Am dormit, am mâncat și am muncit iar atunci când o să iau salariul, în 2 ore o să reușesc să-l reduc la jumătate, dacă nu mai bine pentru că na, la tăți nii greu și tătii sunt scumpe. Mi se pare mie sau mâncarea e din ce în ce mai scumpă? Întreb de mâncare, altceva nu mai reușesc să cumpăr :). Eu acum 2 secunde am căutat să vad cât e salariul minim pe economie….este bătaie de joc. În condițiile în care ai apartamentul tău în București, locuiești singur și ai salariul minim pe economie, mori de foame, pentru ca 700 de lei nu-ți ajung nici să plătești întreținerea, să nu mai vorbim de celelalte facturi care vin, mâncare, haine, un pahar de suc la o terasă este deja un lux.  Nu voiam să scriu despre subiectul astă, degetele mele pur și simplu au tastat. Mulți zică că era bine cu Ceaușescu, nu pot să mă pronunț dar pot să spun că cei care au venit după el, și-au bătut joc de tot ce a reușit el să construiască, de munca oamenilor de atunci. Este trist și sincer să vă spun, eu nu văd nici un viitor în țara asta, viitor decent.

Nimănui nu-i mai pasă, iar românul tace și înghite pentru că nu are altă opțiune (poate doar câteva gloanțe). Muncește pe 3 bani iar atunci când pleacă din tară, este huiduit că e român, nimeni nu vede că el nu are ce să dea mâncare copiilor. Eu nu mă pot plânge, de bine de rău am un loc unde să stau, am ce mânca. Nu știu politică, dar știu că încă trebuie să ne luptăm pentru ce-i al nostru, te sute de ani luptăm. Poate nu am dreptate, dar eu mi-am spus doar părerea…