Galway/Cork/Dublin

“Nu stiu daca e karma sau  Universul a decis sa-mi treaca cu vederea rautatile si sa lase soarele sa straluceasca putin si pe strada mea. V-am spus acum muuult timp ca m-am mutat din Dublin in Galway. Pentru prima data dupa foarte, foarte mult timp pot sa spun ca sunt fericita. “

Mdaaa, bucata aia de articol a fost scrisa acum aproape o luna cand eram inca in Galway. M-am mutat iar, in Cork de asta data. Ma simt iar precum un nomad. Sper sa-mi fac mai mult timp sa scriu. De fapt, am nevoie de energie, nu de timp. Aici totul se rezuma la munca si intors acasa. Acum sefa m-a pus supervisor la standul la care lucrez eu…deci ceva mai multe responzabilitati si ceva mai mult cascaval :D. S-au intamplat atat de multe lucruri de cand nu am mai scris…dar asta va urma. Voi, cum o mai duceti?

P.S. Winter is coming!

Advertisements

TU ești vinovat

Sunt momente în viață când ești suficient de mare pentru a vedea lucrurile cu proprii ochi, nimeni nu te mai poate influența cu nimic dacă tu crezi cu tărie că ai dreptate. Așa am crezut și eu în tine, o viață întreaga nu a putut nimeni să-mi schimbe părerea, indiferent de ceea ce au spus și câte dovezi mi-au adus. Am crezut în tine mereu, dar acum m-ai dezamăgit cumplit. Nu te urăsc, nu știu să urăsc, dar cu siguranță detest faptul că eu am fost întotdeauna cea care te-a căutat, ce căreia i-a păsat de viața ta. Am ajuns la vârsta la care pot să-mi dau seama că nu ești deloc așa cum te-am văzut eu de-a lungul timpului. Și te-am iubit, Doamne cât te-am iubit.

Vreau să nu mă gândesc la tine pentru că-mi aduc aminte de tot ce ai făcut, sau mai bine spus, tot ce nu ai făcut și trebuia să faci fără ca eu să ți-o cer. TU ești vinovat pentru că am ales să plec și să nu mă mai uit înapoi, TU cu EA. Ai preferat să o păstrezi pe ea aproape de inima ta, și nu pe mine, tot avutul tău. Sunt probabil cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în viață și sunt sigură că la un moment dat mă vei face să mă simt vinovată și mă voi întoarce la tine. Urăsc faptul că nu pot să mă rup de tine pe vecie, urăsc faptul că-mi reproșezi că am plecat de lângă tine, urăsc că cei ce nu știu îți iau ție apărarea iar pe mine mă tratează precum o răzvrătită. Nu pot să uit că mi-ai spus acele cuvinte, că m-ai făcut să mă simt vinovată când TU și numai TU ești vinovat că am plecat. TU ai refuzat să te întorci la mine de frica ei, deși știai la fel de bine că aveai datoria de a nu pleca niciodată. Urăsc că nu pot să te urăsc, că nu pot să plecă, că sunt parte din tine.

Sâmbătă de octombrie

– Azi am primit o carte gratis, de la un vânzător de la Universitate după ce i-am spus că aș cumpăra cu plăcere cărți de la el, dar mi-am dat ultimii bani pe o pereche de cercei. M-a lăsat să-mi aleg ce carte am vrut, am luat Șatra de Zaharia Stancu.

– Am fost la „Angajatori de top”.

– M-am plimbat, pentru prima dată singură prin parc.

– Mi-am cumpărat cercei cu mâțe.

– Am gătit pui cu gust de omletă :D.

 

O duminică cu dovleac și ciuperci

Cațiva știu că mi s-a topit tastatura cu o zi înainte să plec la țară. Abia astăzi mi-am cumpărat una nouă și nu îmi place, fratele lui ă lipsește și nu știu unde să-l mai caut. Asta este, o se încercăm să ne descurcăm fără el. Pentru superblog nu am mai scris din 2 motive: 1-mi s-a topit tastatura și 2-am plecat la țară pentru o săptămână. Poate că cineva mult mai talentat decât mine va câștiga concursul.

Astăzi, după ce mi-am achiziționat noua tastatură, am trecut prin piață după bunătăți. Mi-am cumpărat minunate ciuperci, delicioase portocale și foarte arătos și la fel de gustos dovleac, numai bun pentru plăcintă. Așa că azi am gătit ciuperci umplute cu brânză și mărar și plăcintă cu dovleac, prima și minunata mea plăcintă cu dovleac

Drăguța de Kadia propune un concurs cu dovleci, gustos sau artistic, depinde cât de talentat ești în bucătărie sau la sculptat. Eu am ales să îl gătesc, cu toate că atunci când l-am cumpărat m-a întrebat tanti de la piață ”Îl vrei să-l scobești? Nu mamaie, să-l mănânc.”:D. Este prima mea plăcintă cu dovleac și este absolut delicioasă (și pentru că nu are cine să mă laude, mă laud singură :D). Am prăjit dovleacul, i-am pus scorțișoară, o mână de nuci, zahăr și puțină coajă de portocale. Aluatul tot eu l-am făcut, din 2 ouă, zahăr,ulei și făină cât cuprinde. Nu prea am fost mulțumită de aluat, dar rezultatul final e demențial.

Și pentru că în unele situații o fată de la țară se descurcă mai bine decât una de la oraș, mi-am plantat o rădăcină de pătrunjel și una de țelină, pentru a nu mai cumpăra de fiecare dată când am nevoie 😀

This slideshow requires JavaScript.

 

La bine și la greu, din 1999

Era o zi de sâmbătă, puțin cam mohorâtă dar m-am hotărât totuși să ies cu un amic la un pahar de bere. Trecuse deja o perioadă destul de lungă de când ieșisem de la recondiționat și încă eram puțin supărat pentru că au trebuit să-mi înlocuiască placa de bază cu cea a unui laptop mult mai tânăr și mi-au îndepărtat câteva taste din cauza unui pahar de suc vărsat pe ele. Preietenii mei au încercat să mă încurajeze, să-mi ridice moralul dar cum un laptop nu trăiește 100 de ani, mi-am propus să merg la cel mai luxos local din oraș. Oktal.
Pentru prima dată de la recondiționare, am vrut să nu-mi mai fie rușine de ceea ce sunt: un laptop vechi, cu unele piese lipsă, cu unele înlocuite, dar cu poftă de viață, de ascultat muzică, de văzut filme. Dar printre atâtea noutăți din magazinul online Oktal, e puțin cam greu să te simți tânăr și înfloritor.
Când eu și amicul meu, un telefon fără Bluetooth cameră foto și cu 2 taste lipsă am intrat la Oktal, toți s-au oprit din ce făceau și s-au uitat surprinși la noi. Mai puțin ea. Ne-am așezat la masă, eu încă cu ochii la ea, o frumoasă tabletă cu ecranul lucios, cu un titlu de carte în priviri și Wi-Fi-ul pornit. Discuta cu o prietenă când am intrat și probabil a fost singura din mulțime care mi-a zâmbit mie, un laptop trecut de prima generație. Emoționat, mi-am întors privirea de la ea roșind ca un adolescent proaspăt îndrăgostit. Adolescent nu eram, dar cu siguranță îndrăgostit până peste cap, da!
A doua seară am revenit la Oktal, pentru a vedea tableta cea zâmbitoare, mereu la aceeași masă, mereu cu ochii la mine. După o săptămână de flirt continuu, mi-am luat acumulatorul în dinți și m-am dus la ea să o invit la o cafea a doua zi. A spus da, mi-a zâmbit și eu am plecat cu acumulatorul încins de emoție.
Și iată-ne 2 ani mai târziu, în același magazin online Oktal în care ne-am întâlnit pentru prima dată, pentru a-i promite că voi fi acolo lângă ea, la bine și la rău, iar copiii noștri vor rămâne fideli clienților lor așa cum și noi am fost o viață întreagă. Promisiunea am făcut-o în 1999 și o respect și azi cu sfințenie, pentru că ea este tot ce am mai scump pe lume. Magazinul online încă există, pentru că și el își respectă promisiunile față de clienții săi. La bine și la greu, din 1999.

Sursă imagine

Super Blog 2012, etapa nr. 3

 

O altă poveste cu prinți și prințese

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, într-un regat îndepărtat și puțin cam poluat, un falnic prinț cu plete blonde și ochi precum cerul dimineților de mai, înalt ca un brad verde și mai mândru decât un curcan într-un cârd de curci. Acest prinț al nostru, pe numele lui de flăcău Costel nu era foarte luminat la minte, noroc mare avea cu ta-su, care era mare împărat mare, peste 9 regate, 9 mări și 9 oceane, păduri întinse și câmpii roditoare, iazuri pline cu pește și mall-uri pline cu haine de firmă, avea supuși loiali și spre că s-a înțeles, suficienți bani pentru a îi consuma la micul dejun, prânz și cină. Marea dezamăgire a acestui împărat era fiului lui, Costel (a.k.a. Costy), care pe cât de frumos era, pe atât prost.

Flăcăul nostru nu era tocmai un erudit, tot ce citea el erau statusurile de Facebook ale prințeselor de prin vecini și din când în când câte o revistă FHM, GQ sau Playboy. Cum în paginile tabloidelor nu erau trecute luptele istorice cu trolii, poemele celui mai tare scriitor de la curte și nici mișcările de luptă cu sabia, împăratul și-a pus toate speranțele în meditatorii de la curte, poate poate îl vor ajuta să ia Bac-ul.
Văzând că meditațiile nu dau roade și prințul e tot cu mintea-n colțuri, l-a amenințat că-l spânzură în piață, că-l trimite să lucreze în mina de diamante cot la cot cu spiridușii, dar flăcăul nostru umbla din tavernă în tavernă, cu domnițele după el. Bătrânul bufon de la curte, văzându-și stăpânul tot mai amărât pe zi ce trece, îi spune așa ”Măria ta, știu că fecioru-tu e o mare dezamăgire pentru tine, că e un ceas greu și că Bac-ul bate la ușă, dar cred că știu o modalitate cum l-ai putea face să învețe. De câteva luni mă tot bate la cap și-mi povestește despre o nouă mașină ce urmează să iasă pe piață, poate dacă l-ai mitui puțin, s-ar pune cu burta pe carte.” Ca prin minune, împăratul se lumină la față și puse imediat să fie chemat fecioru-su.

-Tată, ce tot atâta grabă, s-a întâmplat ceva?
-Fiule, vreau să-ți propun un târg. Dacă iei Bac-ul, îți promit că o să-ți cumpăr tot ce-ți poftește ție sufletul. Cum altă modalitate de a te face să înveți nu este și știu că îți dorești noua Toyota Avensis foarte mult, m-am gândit să ti-o ofer ca premiu.
-Dar tată, cum? Îmi promiți tu că de voi lua examenul cu notă mare, o să am cea mai tare mașina din regat?
-DA!
-Noua Toyota Avensis îmbunătățită, cu un design complet nou, atât la exterior cât și la interior, cutie de viteze manuală în 6 trepte și o cutie opțională, automată tot cu 6 trepte?
Costy deveni dintr-o dată agitat, mergea dintr-un colț în altul al camerei și vorbea mai mult pentru el decât pentru împărat.
-Motor diesel D-4D de 2.0 litri, 124 cai putere, motor Valvematic pe benzina ce produce 148 cai putere, sistem multimedia Touch, Touch&Go și Touch and Go Plus, toate cu un ecran de 6.1 inci, conectivitate Bluetooth, GPS, sistem de scanare a drumului, consum mai redus de combustibil și reducerea emisiei de dioxid de carbon cu 15 %. Dintr-o dată chipul flăcăului se lumină și plecă din cameră ca vântul.
Și uite așa, al nostru prinț Costel și-a tras mașină nouă și diplomă de Bacalaureat. Acum merge la McDrive cu Toyota, nu cu trăsura cum făcea cu 6 luni în urmă. Mintea lui tot în colțuri a rămas, frecventează aceleași taverne și ta-su așteaptă apariția noului iPhone 6, poate îl convinge să-și ia o slujbă.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa, și exceptând ce-a spus despre Avensis, v-am spus oameni buni, o mare minciună.

Notă de subsol-la câteva luni după ce Costy a luat Bac-ul, naratorul a primit una cadou de la împărat pentru că, nu-i narator mai tare-n tot regatul și merita din plin, după tot efortul depus. Iar acum, dragul de el se plimbă de pe un tărâm pe altul, împreună cu soția-și-au dat demisia, au Toyota acum.

Sursă imagine Toyota

SuperBlog 2012, etapa nr. 1