Urasc sa dau explicatii

Niciodata nu mi-a placut sa dau explicatii iar acum parca din ce in ce mai des sunt nevoita sa o fac. De curand m-am bagat intr-o cheste care am crezut ca o sa-mi placa si ghici, nu imi place. Atunci cand ma indragosteasc de ceva anume fac totul cu pasiune, asta cel putin pana ma plictisesc. Iar atunci cand dragostea si pasiunea pentru acel ceva se intalnesc, stiu de prima data, nu e nevoie de un secol sa-mi dau seama ca pot. Acum nu e asa, am incercat mai mult din obligatie…si evident acum trebuie sa dau expicatii de ce nu o sa mai continui. Si mereu adevarul suna mult prea nebunesc si eu trebuie sa inventez o minciuna alba.

Nu imi place sa spun oamenilor ca poate azi nu am chef de ei sau nu imi place cum predau si explica sau pur si simplu pentru ca nu mai vreau. Detest sa le explic oamenilor de ce nu vreau sa fac in continuare ceea ce am facut pana acum. De aceea nici nu cer explicatii atunci cand altcineva e pus intr-o situatie dificila in fata mea, chiar daca de multe ori ard de nerabdare sa aud raspunsul. Prefer sa-mi creez propria mea varianta. Nu vreau, nu pot sau just because fuck you!

Cate unii sunt cu vaca..

Eu intotdeauna am incercat sa gasesc binele in oameni si sa nu ii judec de la prima vedere, pentru ca niciodata nu sti ce se ascunde sub o fata draguta. De cele mai multe ori nu ma insel in privinta oamenilor, dar sunt cate unii care pur si simplu ma uimesc. Plecand de la “iti spune unul ca esti beat, nu-i nimic, iti spune si-al doilea, te duci sa te culci” am fost putin trista sa constat ca persoana care mi-a facut o impresie buna la prima vedere era de fapt putin plecata cu vaca pe aratura, desi aproape toti imi spusesera ca e trilulilu dar nu am crezut. De la o femeie de 30 de ani astepti multe.

Cireasa de pe tort a fost cand am auzit-o spunand ca este degradant sa lucrezi ca agent de paza, in conditiile in care si eu si ea avem aceeasi functie, am dat aceleasi examene si pe diplomele noastre scrie acelasi lucru, agent de paza. E frumos sa traiaesti in mica ta Utopie, dar trebuie din cand in cand sa mai casti ochii si la realitatea din jur, altfel nu numai ca o sa vorbeasca gura fara tine, dar nimeni nu o sa te placa si la munca ai nevoie de asta, you can’t just be a bitch.

Nu stiu ce loc de munca, in ziua de azi, mai poate fi considerat degradant. Director nu te pune nimeni doar pentru ca te cheama Xulescu si atata timp cat iti castigi painea cinstit nu vad de ce ar fi degradant. Fata de ce anume poate fi consierat asa? Madam oare are impresia ca suntem iar in secolul XVIII? Din nefericire, timpul merge inainte si nu se opresite nici o secunda sa-si arunce privirea inapoi. Cate unii sunt cu vaca, zau de nu…Voi ce credeti? Ce munca poate fi considerata degradanta?

Casnicia e o meserie grea?

Saptamana trecuta am participat la un curs de prim-ajutor, organizat de firma pentru care lucrez. A fost foarte interesant, desi sper sa nu fiu niciodata pusa in situatia sa acord primul ajutor, cred ca mi-ar fi foarte greu sa-mi pastrez sangele rece, oricum numai Doamne -Doamne decide daca persoana respectiva traieste sau nu. In sala am fost 16 persoane-eu, colega si restul baieti care evident, pana nu au facut tot felul de glume misogine nu s-au putut abtine. Pana nu comentati nu va simtiti bine, nu?

Inca o chestie pe care am observat-o la majoritatea barbatilor insurati (erau cativa si la curs), trateaza casnicia ca pe un lucru extrem de dificil, un fel de al 2-lea job de unde nu tragi prea multe foloase- femeile sunt rele, nevasta nu ma lasa sa merg la.., nevasta cere bani, nevasta face, nevasta drege. Baieti, cand v-ati luat muieri, ce-ati crezut, ca va pun la fereastra ca pe floricele? N-o fi usor sa convietuiesti in doi, dar macar respecta si tu femeia de langa tine. Eu una prefer sa raman singura decat sa am un sot care considera casnicia noastra o povara. Parerea mea…

 

Singur

Uneori avem nevoie de singuratate pentru a ne da seama cine suntem, care este scopul nostru si alte intrebari intrebatoare de genul. Avem nevoie de singuratate pentru a ne odihni sufletul obosit de prea multele lupte duse cu demonii ce se zbat in interiorul nostru, avem nevoie de singuratate pentru a arunca din traista pe care o caram sperantele vechi si moarte pentru a face loc altelor noi, pentru a mai da jos niste vise sau pur si simplu pentru ca nu avem pofta de galagie, oameni, lumini si fum de tigara. Pentru linistea noastra vrem sa ramanem singuri, iar asta inseamna singuri, cu o cana de ceva cald in mana, o carte sau un film, semi-intuneric si doar noi cu sufletul .

Dezavantajele parului lung

Am parul destul de lung si de jumatate de ora ma straduiesc sa imi fac o coada simpla. Nu am reusit, m-am enervat si am fugit din baie suparata. Niciodata nu am putut sa imi aranjez parul singura. Toate fetele imi spun “vai ,ce par frumos ai”…e frumos ce-i drept (haha, modestia asta) dar atunci cand ai parul lung sunt si foarte multe dezavantaje.

Se ingrijeste foarte greu, trebuie sa ai grija de par asa cum ai grija de fata. Ii trebuie un sampon bun, balsam, o masca din cand in cand si se usuca foarte greu…trebuie tuns si daca nu ai pe cineva de incredere risti sa arati ca o capra. Eu inca nu am gasit in Bucuresti o persoana de incredere, nu las pe nimeni sa se atinga de pletele mele. Ma tund destul de rar, cand ma duc acasa.

Nu pot niciodata sa il coafez, nu pot sta cu mainile ridicate in aer mai mult de 10 minute si este foarte greu sa il aranjez asa cum imi doresc. Ma oftic pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care as putea sa le fac si nu reusesc. Plus, este foarte moale si nu-mi sta nimic pe cap (esarfa, batic). De cele mai multe ori il las desfacut, dar ma gadila rau si il prind in coada sau in coc.

Nu stiu alte fete cum se descurca cu podoaba capilara dar pt mine e dificil. Acum, ca afara s-a facut frig trebuie sa imi acopar mereu capul, mai ales daca i-am facut baie cu o seara inainte. Iarna niciodata nu umblu cu capul descoperit, racesc destul de greu dar ma vindec la fel de greu asa ca am grija de mine. Aaa…si nu ies niciodata cu el ud afara, mi-ar cadea capul.

Am obosit

Toata saptamana am m-am trezit la 6, o zi la facultate, una la munca. Azi trebuia sa ajung la facultate sa dau un test la franceza, dar nu s-a putut pentru ca 1-colega nu a putut sa vina 3 ore in locul meu (yeah…right), 2-sefu nici nu m-a ascultat cand am incercat sa-i spun ca vreau liber 3 ore. I hate my job. Singurul lucru bun pe care mi-l ofera este timpul liber, in care citesc.

Am obosit. Am obosit sa ma trezesc mereu la 6 si sa ajung la 6 acasa, sa ma mint ca sunt fericita, sa nu-mi las lacrimile sa curga. Vreau sa fiu singura si nu intr-un bar cu persoane care ma obosesc, vreau sa fiu acasa, si nu la facultate unde profesorul de engleza ne considera cretini.

Am obosit. Nu mai vreau. I don’t care what you think. Fuck you.

 

Cand o sa fiu mare…

…o sa fiu asistenta. Imi amintesc perfect ca asta spuneam de fiecare data cineva ma intreba ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare. Problema este ca atunci cand esti mic, iti este ingaduit sa fii absolut tot ce iti doresti- astronaut, asistenta, avocat, postas. Cand esti in sfarsit suficient de mare pentru a putea lua singur decizii, cineva va fii mereu acolo sa te impiedice- parintii, bunicii, prietenii.

Nu am inteles niciodata de ce intotdeauna trebuie sa fie cineva care sa te tina de picior cand vrei sa-ti iei zborul. Am foarte multi prieteni care au mers la ce facultate au vrut parintii sau  din cauza deciziei lor au inceput diverse certuri. La 5 ani ne este permis sa visam iar la 20 ni se taie aripile?

Inteleg ca parintii uneori sunt foarte protectori si isi fac griji pentru noi, dar nu ar trebui sa ne lase si pe noi sa vedem cu ce se mananca viata? Ei nu vor fi mereu langa noi si cred ca e  mai bine sa dam cu capul de sus atata timp cat inca avem un sprijin.

Parintii nu inteleg niciodata ce e “cul” :)). Si ar trebui sa ne lase sa facem lucruri “cul” pentru a ne da singuri seama ca nu e bine. Gen sa ne punem pierce sau sa ne tatuam, sa ne lasam parul lung (in cazul baietilor). Mai devreme sau mai tarziu vom realiza ca (poate) nu e bine ce am facut. Dar important e sa ne dam noi seama de lucrul asta. Cu cat ni se interzice mai mult, cu atat ne dorim mai mult. Daca guvernul ar legaliza marijuana nu ar mai fi atat de multi fumatori, dar pentru ca e interzisa fiecare vrea sa incerce pentru ca e “tare”.

Nu am fost niciodata copilul care sa faca lucruri “cul” dar exista momente in care vrei sprijinul parintilor atunci cand faci un lucru tampit. Ideea e, ca ei ar trebui sa fie primele persoane care iti sunt alaturi, indiferent de ceea ce vrei sa faci cu tine si cu viata ta. Poate gresesc, dar asa vad eu lucrurile.

Ziua cu 1000 de draci

Eu asa de felul meu sunt o persoana calma, chiar daca ma suni la 3 noaptea si ma intrebi ce fac, pentru ca asa m-a construit pe mine Big Boss. De cand m-am angajat, nu stiu daca m-am enervat asa tare ca azi. De obicei lumea suna, crezand ca la celalat capat al firului se afla exact ceea ce cauta ei (Mos Craciun, Iepurasul de Paste, Zana Maseluta etc) si incep sa vorbeasca ” Ma cheama Icsulescu, de la firma Y si avem si noi un porumbel care vine din Patagonia….” iar eu cu un zambet pana la urechi le spun “Sigur, va fac legatura” :)) dupa ce au vorbit doar ei 5 minute.

Daca angajatii in firma nu raspund la telefon, toate apelurile se directioneaza la telefonul meu. Aici nu mai e asa amuzant pentru ca sunt anumiti indivizi, Ion si Gheorghe care nu raspund la telefon si azi am aflat ca daca un client il suna pe Ion el ii da numarul lui Gheorghe, iar de-l suna pe Ghiorghe, el ii da numarul lui Ion (personaje fictive) si logic, ei deja nu mai raspund la telefon, crezand ca suna la colegu’. Evident, totul se intoarce la telefonul meu….

Am suportat o saptamana, cu zambetul pe buze iar azi le-am umplut frigiderul de carne. Pai asa procedam? Si nu a fost singura chestie care mi-a facut draci. Cica ar fi responsabilitatea mea sa dau presa. Pai nene, tu cand intri in cladire nu-ti vezi ziarul? Draci 1000. Tre’ sa-i trag de maneca si sa le spun frumos sa fie draguti, ca pe mine ma injura lumea, nu pe ei.

Azi am aflat ca o cana de cafea (sau ce pisici am baut eu azi) tine de foame :)).

Un cantecel pt voi :*

Si maine-i luni…

Saptamana asta-i ca un cu*, am prins cele mai anapoda zile-luni, miercuri si vineri-pfaaiiii, durere. Ma bucur totusi ca nu sunt singura care sufera-mwahahahahahaha-si voi, cei care imi citit blogul, probabil de la birou si sa nu uitam de elevii nostrii scumpi care de maine incep scoala.

O sa-mi fie dor de scoala, de zilele cand chiuleam sau cand ascultam muzica la ore :)), cand pierdeam juma’ din ora stand de vorba cu bibliotecara, de pisi…eee, ce vremuri. O sa-mi fie dor de dirigu’, de profa de turism pe care am torturat-o 2 ani de zile, de gardianul care ne alerga prin statia de autobuz :)).Dar lucrurile se schimba, timpul nu le permite sa ramana la fel. La fel si noi.

Aaaa, si m-am hotarat- devin bautoare de 3 in 1. De ce? Pentru  ca m-am saturat de apa:)). Nu beau cafea, nu fumez, nu consum alcool, nu am masina, n-am vicii. Trist, nu? Poate internetul si blogul, in rest sunt o trista. Eii, dragii mosului, va las sa urati ziua de luni in pace, cu cafeaua pe birou si nasul prin blogosfera.