Scrisori de la scriitori

Scrisoare de la scriitorul american John Steinbeck (1902-1968), catre fiul sau ce mare Thom.

New York
10 noiembrie, 1958

Dragă Thom,

Am primit scrisoarea ta de dimineață. Îți voi răspunde din punctul meu de vedere, iar Elaine îți va spune ce crede ea.

În primul rând – dacă ești îndrăgostit – asta e minunat – e cel mai frumos lucru ce i se poate întâmpla unei ființe. Nu lăsa pe nimeni să minimalizeze treaba asta.

În al doilea rând – sunt mai mult tipuri de iubire. Una dintre ele este iubirea egoistă, acaparatoare, dominatoare și sufocantă de care un om se folosește pentru propriul bine. Genul ăsta de iubire e săracă și infirmă. Celălalt tip de iubire e cea care revarsă tot ce e mai bun din tine – bunătate, considerație și respect – nu vorbesc doar despre respectul ce survine din bunele maniere, ci de respectul ca recunoaștere și conștientizare a unicității și valorii celeilalte persoane. Primul tip de iubire o să te îmbolnăvească și o să facă din tine o ființă măruntă și slabă, dar al doilea tip de iubire poate dezlănțui forța, curajul și mărinimia, chiar și înțelepciunea pe care nu știai că o ai.

Tu-mi spui că ce simți tu nu e o dragoste de licean. Dacă ai sentimente atât de profunde – firește că nu e o îndrăgosteală de copil.

Dar nu cred că te interesează ce părere am eu despre sentimentele tale. Tu știi mai bine ca oricine altcineva. Ce ai tu nevoie este să știi ce trebuie să faci în continuare – iar aici pot să te ajut.

Îmbată-te cu iubire și fii fericit și recunoscător că simți asta.

Obiectul iubirii este întotdeauna cel mai frumos din lume. Trăiește sentimentul ăsta.

Când iubești pe cineva, trebuie să-ți amintești că unii oameni sunt timizi și uneori trebuie să iei și asta în considerare.

Fetele, știu ele ce simți și cât de mult, însă le place să o audă spusă cu voce tare.

Se mai întâmpla uneori să nu ți se răspundă sentimentelor din anumite motive – dar asta nu înseamnă că sentimentele pe care le ai sunt mai puțin importante sau frumoase.

În final, trebuie să spun că știu ce simți pentru că și eu simt la fel și mă bucur pentru tine.

Abia așteptăm să o întâlnim pe Susan. E binevenită. Dar Elaine va fi cea care se va ocupa cu aranjamentele întâlnirii pentru că e aria ei de expertiză și e nerăbdătoare. Și ea știe ce-i aia dragostea și te va ajuta poate mai mult decât pot eu.

Și nu-ți fie teamă de suferință. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – cel mai important lucru e să nu te grăbești. Nimic bun nu iese fără răbdare.

Cu dragoste,

Fa

sursa

 

Substance abuse?

Nu am depășit încă perioada aia în care deschid pagina de wordpress, îmi las gândurile să facă bătături de atâta alergat prin capul meu și tot să nu reușesc să le fac să treacă de tastatură. Ultima lună a fost una de rahat, din mai multe puncte de vedere, am alergat de la un job la altul, motanul mi-a fost omorât, vizite de la părinți, facturi etc. etc.

Atunci când sunt într-o stare depresivă stau toată ziua în pat, plâng, mă uit la seriale și nu deschid draperiile, stau în colțul meu întunecat până trece :D. Când sentimentele astea în diverse culori închise dispar, se instalează liniștea, o liniște care încă ascunde semnele furtunii în spatele ei.

Atunci când sunt supărată și am 20 de lei în buzunar pe care îi pot cheltuii așa cum îmi poftește suflețelul, mă duc să-mi cumpăr cărți de la anticariat. Îmi place la nebunie să fiu printre cei care răscolesc teancurile de cărți, majoritatea sunt bătrâni și îmi place să-i văd cum le mângâie, cum le pipăie precum niște orbi, cum încearcă să le descopere. Îmi place mirosul de carte veche, îmi amintește de copilărie. Acasă am avut întotdeauna cărți vechi, ale unchilor mei, ale soră-mii și cred că asta e motivul pentru care mirosul lor îmi place atât de mult, e legat de o amintire foarte dragă.

171120121841

Am foarte multe cărți semnate, cu dedicație, și îmi place să-mi imaginez oamenii care le- au cumpărat și le-au făcut cadoul unei persoane dragi, gândindu-se că respectiva carte poate însemna ceva mai mult pentru ei decât un simplu obiect. Șatra, pe care am primit-o cadou de la un vânzător de la Universitate, e semnat 18 februarie 1986, în Numele trandafirului ”Gothe se temea că lumea modernă s-ar putea transforma într-un spital. O lume în care fiecare cetățean e un bolnav (nu e vorba de vreo reclamă la o anume meserie) și care dovedește că dezordinea s-a instalat pe pământ ca să dăinuie. Încercări de salvare!? Pasiunile purificate renasc sub formă sublimată”, 23 octombrie 1992, Marile speranțe ale lui Dickens sunt semnate 14 noiembrie 1969. Și astea sunt doar cele prin care am răsfoit acum, sunt multe pe care le-am dus acasă, pentru că nu mai aveam spațiu pentru ele. Am mai multe cărți decât citesc, îmi place să le cumpără, să le car prin orașul prin care probabil au mai fost purtate de o mie de ori, să le respir aerul vechi și înțelept, să le citesc.

Așa cum unii colecționează timbre și cărți poștale, eu colecționez cărți semnate, vechi, care au fost oferite unui prieten, unei iubite, unui părinte. Ultima dată când am ieșit în oraș mi-am cumpărat 6 cărți, am cheltuit 20 de lei. Cumpăr, cumpăr mereu cărți parfumate și recitite și reiubite pentru a-mi face sufletul să râdă, chiar dacă grămada se face mare și eu nu o să mai am timp pentru dragele mele.

090620131979

 

 

Domnișoara Einstein

Târziu, dar am terminat și cea de-a doua carte pentru campania vALLuntar. Deja m-am săturat de programul ăsta sucit, dar n-am ce-i face. În ultima perioadă m-am tot lovit de cărți legate de Primul sau Al Doilea Război Mondial, iar descrierile de acolo, oricât de scurte, mereu îmi dau fiori. Când eram mica, îmi plăcea să vizitez un vecin mai în vârstă, care mereu îmi dădea faguri de miere sau bomboane 😀 și de fiecare dată îmi spunea că el a fost în război, și  într-un lagăr de concentrare. Atunci nu știam ce înseamnă, dar acum îmi dau seama cât de norocos a fost că s-a întors acasă și a putut să-și ia viața de la capăt. Sunt sigură că odată cu vârsta și amintirile devin mai profunde, ai mai mult timp de gândire, mai mult timp pentru a retrăi acea bucată de iad, iar și iar.

Nici Philip Sington nu ne scutește de astfel de detalii, ideile oamenilor veniți de pe front, sentimentele lor și imagini vizuale care-ți fac stomacul să se simtă precum o bucată de pământ din savană, pe care aleargă elefanții.

”Sergentul Stoehr respirase duhoarea trupurilor, se târâse printre și luptase peste rămășițe, își umpluse stomacul cu sângele lor putrezit. Carnea lor devenise carnea lui.”

Domnișoara Einstein ne prezintă povestea doctorului Martin Kirsch, un fost chirurg militar, bântuit de amintirea celor pe care i-a trimis înapoi pe front, a celor pe care i-a ajutat să moară. Amintirile nu sunt singurul „suvenir” cu care s-a întors de pe front, din nefericire în timpul unei operații a fost infestat cu sifilis ”Moarte pentru moarte. Quid pro quo”.  Acesta este și principalul motiv pentru care renunță la chirurgie și își îndreaptă atenția către psihiatrie, coșmarurile și boala nu îi mai permit să opereze. Dar ceea ce îl va schimba cu adevărat este o femeie frumoasă, pe care o zărește câteva secunde în reflexia unei vitrine a unui magazin de muzică ”I-a văzut doar chipul în trecere-buze pline, întredeschise, ochi de culoare închisă. […]. Femeia purta  o pălărie cloș simplă, de culoare maro. Arăta ca o fată sărmană de la țară, tocmai coborâtă din tren, venită să lucreze ca menajeră în marele oraș.”

Întâmplarea face că, în timp ce el fugea de somnul tulbure prin cartiere rău famate, o întâlnește într-un bar. Emoționat, o invită la dans și imaginea pielii ei catifelate îi va rămâne în amintire, la fel și mirosul de vanilie al părului și sărutul pe care „îl fură” de la ea, înainte ca o pană de curent să cadă peste oraș și să o piardă.

Acțiunea cărții are loc în Berlin, în perioada în care Adolf Hitler candidează pentru postul de cancelar al Germaniei, moment în care violențele stradale erau tot mai mai multe, victimele tot mai sângeroase. În această perioadă, o femeie este găsită pe malul unui lac, lovită și plină de sânge și tot ceea ce este găsit la locul incidentului este un pliant la una din conferințele lui Albert Einstein, nimic mai mult. Dusă la spital, femeia nu-și amintește nici măcar numele ei. În aceeași zi, Martin Kirsch se aflta în același spital, căuta o asistentă care l-ar fi putut ajută să-și demonstreze nevinovăția în fața directorului spitalului. Când ajunge în salonul indicat, o găsește nu pe sora Ritter, ci pe Elisabeth ”Pielea îi era de ceară, buzele îi erau crăpate și umflate, iar pleoapele tumefiate. Dar ea era-Kirsch nu avea nici o îndoială: fata din Grenadierstrasse. O îmbrăcaseră într-un halat de spital, genul de halat legat cu șireturi la spate, asemenea unei cămăși de forță. Gâtul îi era pătat cu vânătăi negre, difuze.” 

Atunci, Martin cere ca bolnava să fie trecută în custodia lui. Nu poate spune nimănui scurta legătura dintre ei, reputația lui de doctor și de bărbat logodit trebuiau să rămână intacte. Nu vă spun mai multe, sper că v-am trezit interesul și că o veți citi. Este o carte minunata, un roman în care aflăm foarte multe informații despre Albert Einstein și diverși doctori care au revoluționat domeniul psihiatriei. Sington te face să simți durerea lor, violențele și parcă vezi sângele amestecat cu noroiul pe fețele soldaților pentru care „viața” devine un element al trecutului.

Articolul este scris pentru campania vALLuntar, cu sprijinul ROMSILVA şi fiecare 15 comentarii valorează un copac.

Dezghețul-A.D. Miller

Am terminat de ceva timp prima carte primită de la editura ALL pentru campania vALLuntar, dar timpul nu mi-a permis să termin ceea ce am început. Astăzi am prins puțin timp liber și am zis să vă povestesc și vouă despre cartea lui A.D. Miller.

Dezghețul este drama psihologică a unui avocat englez care locuiește la Moscova, un bărbat simplu care trăiește o poveste de dragoste care îi va marca tot restul vieții. Nick Platt povestește în scris unei persoane dragi lui tot ceea ce s-a întâmplat în perioada în care a locuit în Rusia post-comunistă. Începe prin ai povesti de afacerea la care lucra împreună cu colegul lui, Paolo. Cei doi se ocupau de legătura dintre firma care exploata petrolul din oceanul înghețat și băncile care finanțau împrumutul, numai că de data aceasta lucrurile nu au mers așa cum se așteptau cei doi. De fapt, firma care se ocupa cu construcţia conductelor pentru petrol nu exista şi banii au fost pierduţi.

Maşa, roşcata cu ochii verzi care i-a furat inima lui Nick, a fost cea care i-a schimbat viaţa. Facând pe erou cand un hot încerca să’i fure poşeta, ajung să se cunoască mai bine, acesta o cunoaşte pe matuşa lor pe care o ajută cu actele unui transfer de apartamente, din centrul Moscovei, in Butovo, un loc liniştit şi numai bun pentru bătrâneţile obosite ale Tatianei. Dar nici iubirea Maşei nu este ceea ce pare în acea Moscovă îngheţată, şi o dată cu primăvara iese şi adevărul la iveală-ea nu l-a iubit niciodata, i-a usurat contul din banca cu 25.000 de dolari şi Tatiana nu era matuşa lor, era o simplă bătrână pe care, cu ajutorul lui, au păcălit-o, i-au luat apartamentul şi au lăsat-o în stradă. După toate cele întâmplate, nu a mai fost nici una de găsit, nici femeia pe care el o iubea şi cu care spera să-şi întemeieze o familie, nici bătrâna păcălită şi rămasă fără casa. Faptele lui inconştiente îl vor bântui tot restul vieţii.

Nu-i aşa că sunt ciudate acele prime telefoane, când vorbeşti cu persoana aia nouă, la care te gândeşti tot timpul şi pe care, de fapt, n-o cunoşti deloc? Acele momente ciudate care ar putea însemna o cotitură în viaţa ta, care ar putea însemna totul sau nimic.

A acoperit combinaţia optimă de nevoi: nevoia de a salva pe cineva, sau de a crede că poţi să o faci, pe care cred că toţi bărbaţii o simt pe undeva, şi nevoia de a fi salvat.

‘E o ţară bizară Rusia asta, cu păcătoşii ei talentaţi şi cu sfinţii ei de ocazie, sfinţi de bună-credinţă, pe care numai un astfel de loc, de o desăvârşită cruzime, i-ar putea produce, un amestec nebun de mizerie şi glorie.”

Articolul este scris pentru campania vALLuntar, cu sprijinul ROMSILVA şi fiecare 15 comentarii valorează un copac.

 

 

Sophie’s choice

https://i1.wp.com/www.catchposters.com/img/p/199-254-large.jpgÎn sfârșit am terminat cartea „Sophie.s choice”. Mi-a luat foarte mult timp să o termin, într-un timp mă gândisem să o las, pentru că nu-i tocmai un roman ieftin de dragoste așa cum am crezut la început. Cartea a fost scrisă de William Styron in 1979 și este povestită de Stingo, un tânăr scriitor în devenire din sudul americii, fost soldat, care se muta la New York pentru a-și îndeplini visul.

Țin minte că atunci când eram mică am văzut un film care m-a lăsat cu o impresie puternică despre ceea ce a reprezentat al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler și nazismul. Nu-mi amintesc despre ce era filmul exact, știu doar că acțiunea se învârtea în jurul unor procese (probabil cele de la Nürnberg), o domnișoaro blondă și un gentleman care era avocat. Ce mi-a rămas în minte foarte bine întipărit sunt niște imagini cu deținuții din lagărele de concentrare de la Auschwitz, care erau doar o mână de oase acoperite un un strat cenușiu de piele.

Styron ne prezintă povestea Sophiei, o fostă deținută a lagărului care ajunge în America la sfârșitul războiului și care își trăiește viața alături de iubitul ei, Nathan. Cei doi se împrietenesc cu Stingo, scriitorul proaspăt sosit la Palatul Trandafiriu al Yettei Zimmermann și îl fac pe acesta să se îndrăgostească de optimismul, voia bună și felul neobișnuit al lor de a fii. În timp ce parcurgem paginile, aflam adevărata poveste a frumoasei poloneze, pe care aceasta i-o relatează tânărului scriitor, despre cum și-a petrecut copilăria la Cracovia alături de familia sa, de muzică și voie buna, cum a ajuns din lagăr muncitoare în casa lui Rudolf Hoss, pe care a încercat să-l seducă, Wanda, Nathan, America, Brooklyn. Autorul lasă ce-i mai bun pentru sfârșit și știe să păstrează constant suspansul.

William Styron are un mod de a scrie diferit față de al celorlalți autori americani (citiți de mine), reușește să te facă să simți mirosuri, gusturi și diverse senzații care îți dau fiori. Povestește foarte detaliat despre gazarea evreilor, despre mirosul dulce al cărnii arse, despre senzația pe care ți-o lăsa cenușa pe buze și cruzimea soldaților SS. La un moment dat acesta  îndrăznește să compare ideologia nazistă cu o tumoare, celule ce „s-au stricat” și au reușit să omoare alte celule ce erau bune și funcționau normal. Nu am înțeles niciodată și nici nu cred că-mi va fi dat să înțeleg exact de ce obsesia pentru rasa pură, de unde atât de multă răutate și sete de sânge. Dar, întorcându-mă la carte, la final m-am făcut să plâng pentru că abia atunci mi-am dat seama de unde vine titlul, deși acesta poate avea dublă semnificație.

Filmul a fost făcut în 1982 și a câștigat 5 premii Oscar, 2 Globuri de Aur, 1 Bafta plus multe altele care nu cred că mai are rost să le menționez. Sincer, singură nu îndrăznesc să mă uit la el pentru că sunt sigură că o să plâng și nu vreau să-mi stric buna dispoziție :D. Lectură/ vizionare plăcută!

Frunze

Toamna-și adună frunzele. Nu-i vânt. Cad singure. Destin.

Pe subt stele au trecut aripi cu glasuri călătoare.

Cad stele pe tot cerul, lung, în noapte.

Lumina lunii pline și-a adus Craciunul la ferestre. Scârție greierii ca un omăt de ger, călca mărunt de copilași cu Steaua. Urechile și-au pierdut tăcerea. Pleoapele și-au pierdut noaptea. Sufletul și-a pierdut somnul.

Trupul nu-și mai găsește locul în culcuș. Tâmplele caută odihna, când pe-o parte, când pe alta. Fruntea se încrețește. O mână acoperă ochii. Dar luna plină a nesomnului străfulgeră în suflet ca și-n noapte.

Miroase a frunză veche.

Gândul pornește ca un câne bolnav să-și caute iarba de leac a somnului cel bun.

Ionel Teodoreanu-În casa bunicilor

 

Odă zeului somnului

Mergeam singur intr-o lume necunoscuta

Si in jur nu erau copaci, doar iarba multa.

Tot cautand astfel raul de – alcool

Gasesc un pahar cu apa … era otravitor

Mergand in gand cu o sete apasatoare

Ma-mpiedic de-o bere si cad pe-o carare.

Decid sa o urmez intr-o clipita

Simtind ca acesta-i un drum spre reusita

Mai merg alergand vreo doi milimetri

Si aud pe cineva vorbind de parametri.

Incerc sa-l ignor si merg mai departe

Acum aud raul cum susura-ntr-o parte.

Mergand spre acel sunet dumnezeiesc

Ma concentrez putin si chiar il gasesc.

Ma-arunc deindata in el ca in paie…

Aici e blurat ca n-am costum de baie…

Consum ce consum, mai bag si in sac

Dar pana la urma raul a secat.

Cu mahnire in suflet aud din nou soapte

Si cararea spre casa s-a inmultit cu sapte.

Atunci de suparare brusc ma trezesc

Ridic privirea si spre prof privesc.

Era Dan Olaru, o zeitate

Ce-mi aminteste ca dorm la facultate…

Zeul somnului e mereu la datorie

Merita o oda, nu simpla poezie.

Acesta continua sa-si faca treaba

Vorbind de protectii dar tot degeaba

Deoarece  trebuia sa continui povestea

Cu mine la ora vorbind despre-acestea

Totusi din pacate altfel s-a intamplat

Fiindca in lumea viselor din nou m-am scapat

Aici vad ca totul  a fost in zadar

Visul frumos de mai devreme devenind un cosmar

In lipsa raului de alcool care-a secat

Tot ce era odata bun, in apa s-a schimbat.

Mergand cautand mai gaseam cate-o bere

Dar ori era calda ori red’s de mere

Totusi decid sa nu ma dau batut

Nu stau deloc pe loc si gasesc un rau de suc.

Cu speranta-n dinti ma gandesc mai bine

Suc pui peste vodka stie orisicine

Fara sa stau pe ganduri ma pun pe sapat

Si-ntr-o nanosecunda eram deja salvat

Ajuns in raul de vodka subteran

Ma adaptez la acest mediu ca un veteran…

Inghit fara oprire tot ce se poate

Imi pierd echilibrul dar nu cad intr-o parte

Observ intr-un timp ca nu erau pesti

Ai dracu alcoolici erau beti ca-n povesti

Dupa o ora de secunde ies sa iau aer

Si-atunci imi dau seama cat am fost de fraier

Aveam un sac la mine pentru provizii prezis

Dar cred c-am uitat sacul in celalalt vis

Sperand sa ma satur ma scufund deindata

Dar vodka ramasa fusese consumata

Dupa lungi cautari ies pe mal ametit

Si iar aud proful cum ne da de gandit

Tot ce facusem era compromiss

Deoarece ma trezeam pentru a doua oara din vis.

Deci oda aceasta e cam la final

Ma cam oftic…as fi vrut sa apara si-un cal

Nu-mi  vine sa cred ca inca citesti…

Cat m-am plcitisit si eu nici nu gandesti.

Oricum o lungeam cam mult mi se pare

Si as vrea profului sa pun o-ntrebare

Spun  proaspat trezit dar inca pe masa:

“Domn profesor, mai plecam si noi acasa?”

By Theo

Semne de carte

Eu nu am niciodată semn de carte, folosesc mereu hârtii, cartele de metrou, calendare sau creioane, și am găsit câteva imagini cu semne de carte care mi-au plăcut și am zis să dau un share…pe blog, și nu pi feisbuc. Sunt întotdeauna o idee bună pentru un cadou, mai ales dacă persoana în cauză este mare devoratoare de cărți, precum Kadia sau Oana S. :). Eu cred că o să rămân în continuare la creioane și hârtii, așa pot să măzgălesc desenez în timp ce cad pe gânduri, sunt un adevărat talent :), o să vă arăt într-o zi. Spor la citit!

Leaf-it Bookmark Post-its by Sangwoo Nam – Appree

Authors & Bookmarks

Ninja Bunny/Bear Bookmark Stickies

Silver Bird Metal Book Mark

Propaganda Help Bookmark

Hana Fusen Note Tags

Handy Bookmarks

Golfer Bookmark

Hogri Bookmark

Terminix Advertisement Bookmark

iPhone Icons Paperclips & Bookmarks

Favbook by Ilshat Garipov

Wicked Witch Bookmarks by Woodland Honey

Bookmark by Es Collection

Pointing Finger Bookmark

Monster Bookmarks by Noodoll

Puffy Bookmark

Fairy Tale Bookclip by i3Lab

Bookmarks for Penguin Books’ all-time classics

Jacket+Bookmark by Icoeye

Magnetic Photo Bookmark by Photojojo

Pagecues by London Design Studio

Haptic Penna by Nothing Design Studio

Save Bookmark by icoeye

Spectacles Bookmark by arkndesign

Cat paws

Îmi plac toate, mai puțin gândacul :). Aici este sursa 1 și sursa 2.

Sexus-Henry Miller

„A capitula absolut, necondiționat în fața femeii pe care o iubești, înseamnă  să rupi tot ce te leagă  de viață, cu excepția dorinței de a nu o pierde pe ea, ceea ce constituie legătura cea mai puternică dintre toate.”

„Cred. Cred. Cred pentru că a nu crede înseamnă a deveni plumb, înseamnă să zaci rupt și rigid, inert pe vecie, să irosești…”

„Un adult scrie pentru a-și vărsa otrava pe care a acumulat-o din pricina felului său de viață fals. Încearcă să-și recupereze inocența, dar tot ce reușește să facă (scriind) este să inoculeze omenirii virusul dezamăgirii sale.”

„Când încerci să faci ceva ce depășește puterile tale cunoscute de toți, e inutil să cauți aprobarea prietenilor. Prietenii își  găsesc locul cel mai potrivit în momentele de înfrângere-cel puțin din experiența mea. În asemenea împrejurări, sau te părăsesc cu totul, sau se întrec pe ei înșiși.”

„Suferința constituie marea legătură dintre oameni-suferința și nenorocirea.”

„A fi bucuros înseamnă  a fi nebun într-o lume de strigoi triști.”

„O femeie poate fi înrobită sexual și totuși să domine bărbatul.”

„Dacă o femeie e în stare să inspire iubire unui bărbat, va fi capabilă să o inspire și altora. Lucru cu adevărat criminal este să faci o persoană să creadă că e unica pe care  o vei iubi vreodată.”

„Nu există decât un  singur mod de a răsplăti bunătatea și anume să fii bun la rândul tau cu cei în nevoie.”

„Poate că lumea n-ar fi așa de rea dacă am încerca s-o gustăm ceva mia mult.”

”Ne supără tot ce este ferm și ancorat, tot ce e impermeabil la lingușelile noastre, la logica noastră, la principiile noastre rumegate în colectiv, la loialitățile noastre răsuflate.”

„O iubesc cu toată inima și cu tot sufletul. Înseamnă totul pentru mine. Și totuși nu seamănă deloc cu femeile pe care le-am visat, cu creaturile acelea ideale pe care le veneram în adolescență. Nu corespunde cu nimic din ce-am plăsmuit din adâncurile mele. E o imagine cu totul nouă, ceva străin, ceva ce soarta mi-a zvârlit în cale, ceva dintr-o sferă necunoscută. Când mă uit la ea, când o iubesc bucățică cu bucățică, simt că ansamblul îmi scapă. Dragostea mea se adună ca un total, dar ea, cea pe care o caut cu disperare, cu iubire flămândă, se volatilizează ca un elixir.. E cu totul a mea, aproape roabă, dar nu o posed. Eu sunt cel posedat. Sunt posedat de o dragoste cum nu am mai mai trăit niciodată-o dragoste avidă, totală, o dragoste până și a unghiilor mele de la picioare și a murdăriei de sub ele-și totuși mâinile îmi flutură în gol, mereu căutând să prindă, să înșface, dar fără să atingă ceva.”

„Să iubești! Să te dăruiești în întregime, să te prosternezi în fața imaginii divine, să mori o mie de morți imaginare, să anihilezi orice urmă a eului tău, să regăsești întregul univers întrupat și sacrificat în imaginea vie a altuia! Adolescență, definim noi. Greșit! Acesta este germenele vieții viitoare, sămânța pe care o tăinuim și o sufocăm și ne străduim să o surprindem pe măsură ce trecem de la o experiență la alta, pe măsură ce ne luăm zborul, ce ne târâm pașii și rătăcim drumul.”

„Doar să fii fericit, să știi că ești fericit, și să rămâi fericit orice ar spune sau ar face alții.”

„Bărbații sunt convinși că a avea o 🙂 mare  înseamnă cel mai magnific dar al vieții. Își spun că n-ai decât să o scuturi în fața unei femei și-ți pică pe dată.”

„Viața e ceva de care se ocupă filozofii în cărțile pe care nimeni nu le citește.”

„Asemeni corăbiilor, și oamenii din când în când naufragiază. Numai memoria este cea care-i salvează  de la totala dispersare.”

„De ce oare urmăresc mereu chipurile frumoase? Florile minunate să aibă oare, rădăcini otrăvitoare?”

„Este o binefacere faptul că suntem lipsiți de putere. Ceea ce trebuie să dobândim în primul rând este concepția, apoi disciplina și stăpânirea de sine.”

„Respingem tot ce poate fi cuprins în perimetrul strâmt al înțelegerii noastre.”

„Cum ne ferim să recunoaștem că nimic nu ne place mai mult decât să devenim sclavi! Sclav și stăpân în același timp. Deoarece chiar și în dragoste sclavul e întotdeauna un stăpân deghizat. Bărbatul care trebuie să cucerească o femeie, s-o subjuge, s-o înfrângă după placul lui, s-o modeleze după dorințele lui -e altceva decât sclavul sclavei sale?”

„Sunt zile când revenirea la viață e dureroasă și dezolantă.”

„Coboară, doboară, îngroapă, îneacă, vâră adânc în pământ, trântește un munte deasupra!”

„Spiritul omului e un veritabil tablou de control electric, manifestându-se prin semnale și lumini, adeseori peste oceane de tenebre.”

„Și dacă vorbești cuiva care știe să asculte, te înțelege perfect, chiar dacă vorbele tale sunt lipsite de sens. Când genul acesta de vorbire își face drum, are loc un miraj, indiferent dacă te adresezi unui bărbat sau unei femei.”

„Oamenii grași sunt adeseori dinamici, atrăgători, fermecători, seducători.”

„Cele mai dificile ego-uri nu sunt neapărat cele care se ascund pe după o armură, fie ea de fier, de otel, de tabla sau de zinc. Cele mai dificile sunt cele pe care le-as numi „ipohondri pisceeni”. Există ego-uri fluide, solubile, care zac ca un foetus în smârcurile  uterine ale sinelui stagnant. Când înțepi punga, când îți spui „Ah! în sfârșit te-am prins” te trezești  în mână doar  cu cheaguri de mucus. După părerea mea, aceste ego-uri sunt cele mai înșelătoare.”

„Din când în când, în orbitele anale ale civilizației, dai peste specimene de vitalitate, trunchiate și ciopârțite până la un tors inform, un fel de pară umană pe care Brâncuși ar putea-o rafina într-un objet d.art.”

„Nu crede nimic, indiferent unde ai citi sau cine ar spune-o, chiar dacă am spus-o eu, nu crede nimic ce nu e de acord cu propria ta rațiune și cu propriul tău bun simț. (Buddha)

„Cu toții suntem vinovați de crimă, crimă de a nu trăi din plin. Dar cu toții suntem virtual liberi. Putem înceta să ne gândim la ceea ce nu am reușit să facem, și să facem ceea ce stă în putințele noastre. Ce sunt aceste putințe ale noastre , nimeni nu cutează să-și imagineze, important e că sunt infinite. Imaginația este glasul îndrăznelii. Dacă Dumnezeu are în el ceva dumnezeiesc, atunci  asta este. A îndrăznit să imagineze totul.”

„Asemenea apei, femeia își găsește întotdeauna propriul nivel. Și, tot ca apa, reflectă fidel ce se petrece în sufletul bărbatului.”

„Un bărbat începe să înțeleagă adâncurile naturii femeiești numai în clipa  în care sufletul lui capitulează fără echivoc.„

„Gândul nu te duce nicăieri. E o amăgire. Gândul te face morbid…”

„Brusc un om își dă seama  că  a greșit și atunci se îndrăgostește  violent de ceea ce a urât până acum.”

„Cred că femeile trebuie să facă pe proastele pentru a nu-i lăsa pe bărbați să se considere proști…”

„Uneori e mai bine să ai un dușman de nădejde-pentru că știi cum stai cu el.”

Nu vreau să spun foarte multe despre carte, cred că ați citit destul de mult până aici :D. Sexus este primul roman din trilogia „Răstignirea trandafirie”, scris de Henry Miller. Mulți spun ca este un roman erotic, eu cred că este mai mult de atât. Pune accent pe plăcerea carnală, prietenie, artă și viața în marele oraș, New York, pe la 1950. Romanul are de toate-adulter, relații de prietenie puternice, sex, arta. Henry se îndrăgostește de Mona, își părăsește soția și copilul pentru ea, apoi o înșală cu ea, fosta soție. Nu are niciodată bani, se bazează mereu pe portofelul prietenilor și pe franchețea și inteligența lui, cu care îi cucerește de fiecare data și mereu sustrage câțiva dolari de la ei. Este o carte care trebuie citită cap coadă, fără să fie lăsată din mână. Lectură plăcută!