Mesaje de la Univers

De cateva zile stau si ma gandesc si cred ca Universul incearca sa-mi trimita mesaje, care nu sunt deloc codate. Daca imi spuneai prin aprilie ca o sa-mi petrec vara in Irlanda, probabil aruncam cu oua (de Paste) in tine. Despre job v-am mai vorbit, vand produse de make-up si skin care si cifrele arata ca sunt foarte buna la ceea ce fac. Mi-am perfectionat tehnicile de aplicat eye shadow, eye liner, combinat culori si multe alte chestii legate de machiaj. Tutorialele au avut o contributie substantiala 😀

Astazi am avut putin timp liber si m-am plimbat prin oras, dar nu am facut poze. In schimb mi-am primit jumatate din cadoul de Sf. Maria, jumatate o sa vina probabil prin februarie, nu e nimic sigur, doar o promisiune.

Spuneam ca Universul imi trimite mesaje, cum ProTv-ul iti trimite `stiri` in inbox. Mi-am dorit sa lucrez in turism, sa ma plimb, va vad macar o parte din Europa dar uite ca m-a trimis intr-o directie total opusa. Pentru prima data pot sa spun ca-mi place jobul meu si sunt multumita de el, lucrez intr-un magazin high class si am ajuns sa am un venit mult mai bun decat in Romania. Si am ocazia sa invat si sa ma perfectionez, femeile vor folosi intotdeauna make-up, indiferent cat de frumoase sunt, daca nu in fiecare zi, la o petrecere sau o nunta cu siguranta.

 

Si mi se da oportunitatea sa invat sau macar sa observ cum se face un make-up profesionist, cel folosit in filme. Viitorul suna promitator. Si Universul incearca sa-mi spuna sa-mi vad de treaba in continuare, pentru ca ceea ce fac, fac bine. Intr-o zi o sa va arat ceva poze cu make overe facute de mine. Si asta e jumatate din cadoul de ziua mea, jumatatea cealalta vine la primavara :D.

270

 

Advertisements

La bine și la greu, din 1999

Era o zi de sâmbătă, puțin cam mohorâtă dar m-am hotărât totuși să ies cu un amic la un pahar de bere. Trecuse deja o perioadă destul de lungă de când ieșisem de la recondiționat și încă eram puțin supărat pentru că au trebuit să-mi înlocuiască placa de bază cu cea a unui laptop mult mai tânăr și mi-au îndepărtat câteva taste din cauza unui pahar de suc vărsat pe ele. Preietenii mei au încercat să mă încurajeze, să-mi ridice moralul dar cum un laptop nu trăiește 100 de ani, mi-am propus să merg la cel mai luxos local din oraș. Oktal.
Pentru prima dată de la recondiționare, am vrut să nu-mi mai fie rușine de ceea ce sunt: un laptop vechi, cu unele piese lipsă, cu unele înlocuite, dar cu poftă de viață, de ascultat muzică, de văzut filme. Dar printre atâtea noutăți din magazinul online Oktal, e puțin cam greu să te simți tânăr și înfloritor.
Când eu și amicul meu, un telefon fără Bluetooth cameră foto și cu 2 taste lipsă am intrat la Oktal, toți s-au oprit din ce făceau și s-au uitat surprinși la noi. Mai puțin ea. Ne-am așezat la masă, eu încă cu ochii la ea, o frumoasă tabletă cu ecranul lucios, cu un titlu de carte în priviri și Wi-Fi-ul pornit. Discuta cu o prietenă când am intrat și probabil a fost singura din mulțime care mi-a zâmbit mie, un laptop trecut de prima generație. Emoționat, mi-am întors privirea de la ea roșind ca un adolescent proaspăt îndrăgostit. Adolescent nu eram, dar cu siguranță îndrăgostit până peste cap, da!
A doua seară am revenit la Oktal, pentru a vedea tableta cea zâmbitoare, mereu la aceeași masă, mereu cu ochii la mine. După o săptămână de flirt continuu, mi-am luat acumulatorul în dinți și m-am dus la ea să o invit la o cafea a doua zi. A spus da, mi-a zâmbit și eu am plecat cu acumulatorul încins de emoție.
Și iată-ne 2 ani mai târziu, în același magazin online Oktal în care ne-am întâlnit pentru prima dată, pentru a-i promite că voi fi acolo lângă ea, la bine și la rău, iar copiii noștri vor rămâne fideli clienților lor așa cum și noi am fost o viață întreagă. Promisiunea am făcut-o în 1999 și o respect și azi cu sfințenie, pentru că ea este tot ce am mai scump pe lume. Magazinul online încă există, pentru că și el își respectă promisiunile față de clienții săi. La bine și la greu, din 1999.

Sursă imagine

Super Blog 2012, etapa nr. 3

 

O Mărie leneșă

Nu știu sigur dacă să spun „La mulți ani” Măriilor si Marianilor, ținând cont de faptul că a fost Adormirea Maicii Domnului astăzi, pe mine oricum m-a sunat familia de la 8, mi-au cam stricat somnul J. Apreciez, evident, gestul, dar astăzi, cum nu s-a muncit, mi-am permis să stau în pat până la 12. Nu știu de ce, dar acum câțiva ani, sărbatorile erau mai interesante, aveam mai multă activitate. Nu pot decât să dau vina pe cel care a inventat internetul pentru că datorită lui, ies mai rar din casă. Blame me, dar trebuie sa termin si eu Dr. House odată și odată J + alte 3 sau 4 seriale la care am început să mă uit, o să vă povestesc despre intr-un alt articol.

Totuși, am reușit să ajung la piață astăzi, să-mi cumpăr diverse. M-am bucurat că am găsit mentă proaspătă și ieftina, aveam acasă câteva lămâi și am făcut o limonadă delicioasă. Poate ca ar fi trebuit să iau și un grapefruit, să o fac puțin colorata, sau poate puțină zmeură…yumm yumm. Dar azi nu am fost în totalitate cuminte, am făcut și o mica prostioară. Citeam de ceva vreme Tropicul Cancerului al lui Henry Miller și devenise atât de plictisitorrrrrrrr…așa că am dat la ultima pagină și am citit, omul mă plictisea, bătea câmpii rau, chiar nu ma interesa ce a facut prietenul lui cu prințesa și de ce se aruncase asta în Sena, eu am nevoie de o poveste concretă, care să-mi capteze interesul și să mă țină lipită de carte. Tropicul Cancerului a fost desemnată cea mai bună carte a anilor 30 (cred că doar în America, nu sunt sigura), dar pe mine m-a plictisit. Poate că nu sunt eu suficient de deep și nu pot întelege cartea complet…

Pe voi dacă vă plictisește o carte foarte tare de la început, primele 100 de pagini, ce faceți, citiți în continuare sau o lăsați din mână? Eu sincer, mă simt vinovată când nu termin de citit o carte 😦

Greșim ca să trăim sau trăim ca să greșim?

Poate că este o întrebare stupidă, dar nu există om care să nu fi greșit cel puțin de 100 de până acum. Sunt greșeli bune și greșeli mai puțin bune, pe care le regretăm tot restul vieții, dar atunci când ai de ales între două dintre acestea și nu știi care e bună și care e rea, ce faci?( O greșeală este percepută ca o situație neplăcută și inconfortabilă, dar în final te poate duce spre ceva foarte bun-greșeală cu happy ending.)

Sunt două situații care pot în aceeași măsura să fie bune și proaste, spre exemplu, vrei să părăsești Bucureștiul însorit pentru un loc și mai însorit, dar unde există riscul să plouă. Poate că acolo o să fie soare tot timpul, asta nu ai de unde să știi și în loc să mergi în vacanță, de teama ploii ai rămas între betoane. Îți să-ți asumi riscul oricum și-ți iei zborul său rămâi între cutiile gri doar pentru că ști că te poți feri de ploaie? Poate că vacanța o să fie minunată, de 100 de ori mai minunată decât zilele pe care ai ales să le petreci în oraș și să te sufoci doar pentru că e sigur și uscat. Trebuie să ne asumăm riscul, nu? Să mergem să dansăm în ploaie. Sper că m-am făcut înțeleasă…

Și o melodie care nu are nici o legătură cu articolul, dar îmi place mult, am ascultat-o toată ziua…prenditi cura di me amore.:)

 

Gelozie sau paranoia?

Zilele trecute am avut neplăcerea să iau parte la o scenă de gelozie, foarte neplăcută. Sunt persoane pe care nu pot să le înțeleg, oricât de mult aș vrea. Cei doi  locuiesc împreună de câteva luni, se înțeleg destul de bine și el a făcut crize din cauza unui apel telefonic. Atunci când locuiește cu tine, merge cu tine peste tot, nu pleacă aproape niciodată de acasă, nu înțeleg, de ce faci astfel de scene? Ești gelos atunci când femeia iese, merge la serviciu, se întâlnește cu alte persoane dar nu când e 24/24 cu tine. Pentru mine asta deja înseamnă paranoia.

Mai cunosc un caz, un amic de-al meu, un fel de vedeta pe la noi prin România, cu formație, cu emisiuni etc etc și implicit, gagică. Individa, ori de câte ori încercam să port o discuție cu el, venea repede și i se agăța de gât, chiar am crezut că o să mă pleznească la un moment dat pentru că îi făcusem cunoștință cu o prietenă (fiind un viaipi individul, cunoaște o grămadă de gagici). Și poze pe facebook, și după el la concerte și în sufletul lui non stop. Femeie, lasă-l și pe el să respire.

Cunosc tot mai des cupluri care se suspectează de infidelitate, fac crize de gelozie și ajung într-un final să se despartă, de cele mai multe ori pentru ca ea e draguță și are mulți prieteni sau invers. Este normal atunci când ești într-o relație să fii gelos/geloasă, pentru că persoana cu care ești nu-ți este indiferentă și nimănui nu-i place să-i fie înșelată încrederea, dar atunci când ți se dedică ție, cu suflețel și trupușor, de ce trebuie să o iei razna? Nu poți să-ți exprimi aceste sentimente într-un mod haios, fără ca ele să rănească?

Și eu sunt geloasă și nu îmi place să arăt chestia asta. Prefer să țin sentimentele acestea pentru mine până sunt singură de ele.Nu înțeleg de ce după o săptămână de reție să te duci la el/ea și îl/o iei la rost că a ieșit cu prietenii. Fiecare are nevoie de libertate și aer, atunci când relația devine serioasă ai dreptul să întrebi de ce nu a venit acasă la 10 și unde a fost, până atunci comportă-te frumos.