Mesaje de la Univers

De cateva zile stau si ma gandesc si cred ca Universul incearca sa-mi trimita mesaje, care nu sunt deloc codate. Daca imi spuneai prin aprilie ca o sa-mi petrec vara in Irlanda, probabil aruncam cu oua (de Paste) in tine. Despre job v-am mai vorbit, vand produse de make-up si skin care si cifrele arata ca sunt foarte buna la ceea ce fac. Mi-am perfectionat tehnicile de aplicat eye shadow, eye liner, combinat culori si multe alte chestii legate de machiaj. Tutorialele au avut o contributie substantiala 😀

Astazi am avut putin timp liber si m-am plimbat prin oras, dar nu am facut poze. In schimb mi-am primit jumatate din cadoul de Sf. Maria, jumatate o sa vina probabil prin februarie, nu e nimic sigur, doar o promisiune.

Spuneam ca Universul imi trimite mesaje, cum ProTv-ul iti trimite `stiri` in inbox. Mi-am dorit sa lucrez in turism, sa ma plimb, va vad macar o parte din Europa dar uite ca m-a trimis intr-o directie total opusa. Pentru prima data pot sa spun ca-mi place jobul meu si sunt multumita de el, lucrez intr-un magazin high class si am ajuns sa am un venit mult mai bun decat in Romania. Si am ocazia sa invat si sa ma perfectionez, femeile vor folosi intotdeauna make-up, indiferent cat de frumoase sunt, daca nu in fiecare zi, la o petrecere sau o nunta cu siguranta.

 

Si mi se da oportunitatea sa invat sau macar sa observ cum se face un make-up profesionist, cel folosit in filme. Viitorul suna promitator. Si Universul incearca sa-mi spuna sa-mi vad de treaba in continuare, pentru ca ceea ce fac, fac bine. Intr-o zi o sa va arat ceva poze cu make overe facute de mine. Si asta e jumatate din cadoul de ziua mea, jumatatea cealalta vine la primavara :D.

270

 

Substance abuse?

Nu am depășit încă perioada aia în care deschid pagina de wordpress, îmi las gândurile să facă bătături de atâta alergat prin capul meu și tot să nu reușesc să le fac să treacă de tastatură. Ultima lună a fost una de rahat, din mai multe puncte de vedere, am alergat de la un job la altul, motanul mi-a fost omorât, vizite de la părinți, facturi etc. etc.

Atunci când sunt într-o stare depresivă stau toată ziua în pat, plâng, mă uit la seriale și nu deschid draperiile, stau în colțul meu întunecat până trece :D. Când sentimentele astea în diverse culori închise dispar, se instalează liniștea, o liniște care încă ascunde semnele furtunii în spatele ei.

Atunci când sunt supărată și am 20 de lei în buzunar pe care îi pot cheltuii așa cum îmi poftește suflețelul, mă duc să-mi cumpăr cărți de la anticariat. Îmi place la nebunie să fiu printre cei care răscolesc teancurile de cărți, majoritatea sunt bătrâni și îmi place să-i văd cum le mângâie, cum le pipăie precum niște orbi, cum încearcă să le descopere. Îmi place mirosul de carte veche, îmi amintește de copilărie. Acasă am avut întotdeauna cărți vechi, ale unchilor mei, ale soră-mii și cred că asta e motivul pentru care mirosul lor îmi place atât de mult, e legat de o amintire foarte dragă.

171120121841

Am foarte multe cărți semnate, cu dedicație, și îmi place să-mi imaginez oamenii care le- au cumpărat și le-au făcut cadoul unei persoane dragi, gândindu-se că respectiva carte poate însemna ceva mai mult pentru ei decât un simplu obiect. Șatra, pe care am primit-o cadou de la un vânzător de la Universitate, e semnat 18 februarie 1986, în Numele trandafirului ”Gothe se temea că lumea modernă s-ar putea transforma într-un spital. O lume în care fiecare cetățean e un bolnav (nu e vorba de vreo reclamă la o anume meserie) și care dovedește că dezordinea s-a instalat pe pământ ca să dăinuie. Încercări de salvare!? Pasiunile purificate renasc sub formă sublimată”, 23 octombrie 1992, Marile speranțe ale lui Dickens sunt semnate 14 noiembrie 1969. Și astea sunt doar cele prin care am răsfoit acum, sunt multe pe care le-am dus acasă, pentru că nu mai aveam spațiu pentru ele. Am mai multe cărți decât citesc, îmi place să le cumpără, să le car prin orașul prin care probabil au mai fost purtate de o mie de ori, să le respir aerul vechi și înțelept, să le citesc.

Așa cum unii colecționează timbre și cărți poștale, eu colecționez cărți semnate, vechi, care au fost oferite unui prieten, unei iubite, unui părinte. Ultima dată când am ieșit în oraș mi-am cumpărat 6 cărți, am cheltuit 20 de lei. Cumpăr, cumpăr mereu cărți parfumate și recitite și reiubite pentru a-mi face sufletul să râdă, chiar dacă grămada se face mare și eu nu o să mai am timp pentru dragele mele.

090620131979

 

 

Cel mai frumos cadou

Nici nu știu cum să încep articolul ăsta, nu știu ce ar trebui să spun prima dată, dar pot să vă spun că sunt fericită, un sentiment rar întâlnit la mine în suflețel, de cele mai multe ori sunt mulțumită de mine, dar azi am dat apă la șoricei de bucurie.

În viață ai puține oportunități să întâlnești oameni cu suflet mare, care sunt gata să te ajute în orice moment, iar atunci când ele apar, trebuie să ne dăm imediat seama, altfel riscăm să pierdem prieteni buni cu inima cât o varză. Sunt și mai puțini ăia care iți fac cadouri scumpe, pe care tu doar le visezi și cred că încep să dispară ușor ușor oamenii care te fac să vezi viața altfel, energia lor este molipsitoare, chiar dacă sunt la 1000 de km depărtare, iar cu 2 cuvinte reușesc să-ți aducă zâmbetul pe buze.

Atunci când găsești 2 oameni de genul ăsta, poți să nu te gândești că cineva acolo sus te iubește? Ba da, te iubește și prin ei iți dă ocazia să vezi cât de frumoasă este dragoste, cât de mult se pot iubi și respecta 2 oameni și cu cât entuziasm se trezesc dimineața (asta pot doar presupune, dar nu cred că mă înșel), poate dacă îi vezi pe ei, încă sper că dragostea există, că viața este frumoasă și poate este cazul să-ți pui pe bot un zâmbet mare și să pleci cu el prin lume. Atunci când am făcut blogul, l-am făcut pentru că eram într-o stare sufletească foarte proastă și voiam să cunosc persoane, să vorbesc, să uit unele lucruri. Nu regret și nici nu cred că voi regreta că l-am făcut, pentru că am întâlnit niște oameni minunați.

Azi am primit cel mai frumos cadou, de la 2 oameni și mai frumoși. Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, iar bucuria pe care am avut-o în momentul când am deschis cutia, nu poate fi exprimată în cuvinte. Când eram mică, dormeam cu cadourile în pat (sandale, jucării, etc), acum o să le pun lângă pat, sunt sigură că visele urâte se vor speria și vor fugi înapoi pe fereastră. Vreți să știți ce am primit? O cutie roșie, plină cu magie.

This slideshow requires JavaScript.

Acum ceva timp mi-a spus un prieten ”Ai terminat liceul, cred că ar trebui să scapi de obsesia cu Harry Potter”…amigo, uite mesajul pentru tine 🙂