Am devenit al dracului de arogantă, nu știu de ce. Am preferat să-mi arăt adevăratele intenții de la început, să păstrez distanța și să-mi văd de ale mele. Nu sunt foarte sociabilă, m-am cam săturat să fiu draguță cu oamenii pe care nu îi plac, oameni cu care nu am nimic îi comun și cu care mi-e imposibil să deschid un subiect interesant de conversație, așa că le dau binețe și-mi văd de drum. Partea proastă este că cercurile în care mă învârt (de nevoie, nu de drag) sunt pline cu astfel de oameni care se holbează la tine în speranța că o să faci o glumă de genul „o telecomandă, două”…no, just no.
Aici toată lumea parcă atunci a ieșit dintr-o cutie de cadou frumos ambalată, cu operațiile estetice la zi și țoale ultimul răgnet. Nu știu de unde vin ei, dar în lumea mea femeile nu arată precum niște păpuși anorexice, nu le este frică de un hamburger și nici nu își rup picioarele pe tocuri de 15 cm, iar bărbații nu poartă nici papion cu teneși și nici nu-și flutură ultimul model de iPad pe la nasul tău. Nu înțeleg ideea asta de „perfecțiune” care deja a început să obsedeze întreaga lume, din Asia până în America. Eu una nu am reușit niciodată să port o rochie decoltată și o pereche de pantofi cu toc într-un loc public, în mijlocul săptămânii, la ora 12. Eu cred în blugi confortabili, ciocolată și o pereche de teneși comozi care să te poarte dincolo de realitatea asta colorată în roz țipător. Nu am reușit niciodată să mă machiez impecabil, cu 5 straturi de fond de ten și 3 de rimel, să-mi port părul ondulat și neciufulit și hainele albe nepătate. În lumea mea oamenii sunt ciufuliți, puțin dezordonați, reali și cu intenții bune la o primă vedere :D.
Și nu perfecțiunea asta fizică a lor mă face sa fiu arogantă și să păstrez distanța ci discrepanța dintre ceea ce afișează, ceea ce scot pe gură și modul în care se poartă. Un iPad sau un iPhone nu te face zeu și nu toți vor gravita în jurul tăi precum muștele în jurul becului, nu devii un om mai bun dacă te îmbraci dintr-un magazin al cărui nume apare pe coperta a 5 reviste și nici femeile nu te vor iubi mai mult. Am devenit atât de obsedați de a arăta altora cât de perfecți suntem la exterior încât am uitat să îngrijim ceea ce avem în interior iar acolo a început să se așeze praful. Vorbeam cu o prietenă aseară și ne întrebam ce e mai bine, să fii urât, dar cu un suflet de aur sau să fii de aur și să ai un suflet care nu strălucește nici măcar în August, când soarele amenință să topească tot ce e viu?
All about Giulia ♥ 
Sorry. Am încercat să linkuiesc o poză…cred că nu m-a lăsat blogul tău.
tot ce putem face e sa triem cat mai bine oamenii cu care ne asociem. pana la urma noi ne alegem prietenii. si daca asta inseamna aroganta, la naiba, sunt foarte aroganta!
Fix concluzia mea ieri, când m-au purtat pașii în mall. Am ajuns să mă simt…. out of place în multe situații și, de fapt, nu am de ce. Nu m-a făcut mama de plastic, nu mi-e rușine de mine, dar mi se pare că fac parte dintr-o specie în minoritate.
Oh, m-am regăsit perfect în primul paragraf!:)
@ Povesti de oras, ma bucur ca cel putin nu sunt singura care prefera sa fie 100% ea in anumite momente
Vezi sa nu cazi in extrema cealalta :)). Nu oricine e aranjat si tine seama de aspectul exterior e neaparat un prostan superficial. Pe scurt nu orice posesor de iPad e idiot (o zic partial si fiindca am :D). Chestia asta cu aspectul e si o componenta culturala. Cu cat o cultura nationala e mai clasica, cu atat umanii sunt mai grijulii si la aspectul asta. Uite, de exemplu, in Rusia e un aspect important, mai ales printre intelectuali. Nu zic de patru ace (in nici un caz) ci de imaginea pe care o arati publicului. Un scientist de exemplu nu va purta costum cu cravata decat daca e si profesor universitar si trebuie sa tina ore (si atunci o face doar acolo), dar in schimb va purta pulover iarna si tricou/camasa cadrilata vara. Tot asa, in Rusia exista cultura ca femeile sa se ingrijeasca foarte atent. Sunt mult mai multe femei decat barbat si concurenta e acerba. Asadar sunt mai grijulii cu aspectul asta decat alte natii europene. De altfel, cu cat sunt mai educate, cu atat sunt mai ingrijite. Fara a fi superficiale. Sunt brici de destepte multe. Ca sa nu mai vorbim ca cei proveniti din familii mai clasice cresc avand asta in sange. De asta spun, nu trebuie sa generalizezi nici tu. Fii mai toleranta :).
In plus, sa fim seriosi, si tu faci la fel. Toti facem la fel. Optiunea ta cu tenisii si dezinteresul pentru farduri, este imaginea pe care o alegi tu sa o prezinti publicului si cu care vrei sa fii asociata. Desigur, iti e si foarte compatibila, dar nu te minti singura ca esti indiferenta la impresia pe care o lasi publicului. Depui la fel de mult efort sa te disociezi de pitipoance pe cat depun ele sa “corespunda” notiunii. Toti prezentam exterior o imagine care sa fie compatibila cu idealul nostru cultural (ma refer aici la cultura mediului unde ne invartim sau ne-ar placea sa ne invartim). Eu sunt la fel, sa nu crezi ca te critic. Doar iti atrag atentia ca si tu, ca si pipitele, investesti efort in imagine (contra-curentul e si el un curent sa stii :D). Doar ca e alta imagine. De asemenea tine seama de originea etnico-culturala a omului. Si eu sunt foarte clasic cateodata cand consider eu ca mediul o cere. Atunci sunt la patru ace mai ceva decat prusacii :)). Si am si iphone/ipadul aferent, asta nu ma face nici yuppi nici prostan :D. Si sunt multi ca mine. Asa cum nu toti bogatanii sunt parveniti, rai si ticalosi si nu toti saracanii sunt cinstiti si darnici, tot asa o tipa super-aranajata nu e pipita obligatoriu.
Comentariul tau imi aduce aminte de ceea ce mi-a spus un om intelept mai demult: atat un calugar cat si un afemeiat se gandesc non-stop la femei; primul se intreaba cum sa le evite sau sa se abtina de la ele, al doilea cum sa le aiba. 🙂 Giulia vorbeste de un anumit gen de oameni care afiseaza o imagine seaca de continut. Ai si tu dreptate, toti lucram cu imaginea in societate, dar conteaza si cat din esenta noastra punem in ea. Zic io…
Mai eu zic ca imaginea aia seaca e trecatoare. Adica pustimea care face asta creste la un moment dat. Pana la urma si prostii trebuie sa respire, nu? :)) Eu sunt foarte tolerant in privinta asta. Daca pe un om il face fericit sa fie posesor de iPad si nu simte ca are nevoie de altceva…pai sa fie sanatos. Traim o singura data si eu zic ca e bine sa traim asa cum ne simtim noi bine nu cum o cere societatea. Ca nu societatea imi traieste viata si nici nu moare cand mor eu. Asadar cine zice ca toti trebuie sa avem idealuri inalte, cultura generala vasta si scoli grele? Si mai ales cine zice ca asta ne va face neaparat fericiti. Modul alora goliti de continut de a-si trai viata poate e exact ce au ei nevoie de sa fie fericiti. In pofida dispretului astora ca noi care au constatat de cand erau mici ca un ipad nu e suficient sa ii faca fericiti. Mie, judecatul asta al persoanelor dupa criterii personale mi se pare un pic lipsa de toleranta. Sunt si aia fiinte umane si daca se simt perfect tinandu-se de un iphone eu nu vad problema, e suficient loc pentru toti :D.
@ Vlad, probabil trebuia sa mentionez in articol, nu am nimic cu posesorii de electronice iPad sau iPhone, eu am dat doar un exemplu
nu trebuie sa devenim aroganti!
la fel nu trebuie sa fumam, sa bem sau sa pastram in viata noastra persoane care ne fac sa ne simtim prost..si totusi o facem. e mai simplu asa
Nu am nimic de adaugat, nici de obiectat! Sunt de acord cu tine in tot ce ai scris! Felicitari pentru text, mie mi se pare genial in simplitatea lui (in sensul in care spui lucruri evidente si corecte, pe care, paradoxal, majoritatea oamenilor nu le vad sau nu le gandesc).
Pana la urma sa te “aranjezi” excesiv e o alegere si nu ar trebui neaparat sa ne defineasca ca oamenii sau ca personalitate …enervant e ca daca nu porti 3 straturi de machiaj cum spuneai tu ,esti definita ca lenesa sau neglijenta …oricum nu sunt genul de persoana care sa poarte o masca ca sa para mai furmoasa decat e.
In primul paragraf parca m-ai descris pe mine. :))) Mi-e greata de obsesia cu perfectiunea, cu care suntem spalati pe creier zilnic aici in nord America. Mi-e sila de zecile de reclame la diete, pastile si echipament de gym, care te fac sa te lasi pagubas de a te mai uita la vreun film seara , urasc reality shows cu celebritati de la Hollywood si emisiuni unde populatia este informata si ce lapte a supt vedeta cutare de la masa. Who gives a shit ? Mno ca m-ai stranit acum Giulia :)))