Întrebare

Credeți că mai există oameni care vor să te ajute doar de dragul de a o face și care nu așteaptă nimic în schimb?

16 thoughts on “Întrebare

  1. Aş zice că eu, dar pare că mă laud :)) Întotdeauna au oamenii impresia că vreau ceva în schimb, nu înţeleg de ce e atât de greu de crezut că mai există oameni care vor să facă un bine fără a întreba ce le iese din treaba asta.

  2. “În cazul comportamentului de ajutorare, empatia poate fi privită ca un răspuns emoţional la suferinţa altuia. Empatia nu apare numai în împrejurările în care celălalt suferă. Numeroase studii au demonstrat că adulţii, ca şi copiii, răspund în mod empatic la suferinţa altuia. Majoritatea acestor studii arată că pentru fiinţele umane este neplăcut să-l vadă pe altul suferind. Atunci când acordăm ajutor, încercăm să facem să dispară sentimentul neplăcut pe care ni-l provoacă durerea altuia. Unul dintre modelele cele mai cunoscute ale comoportamentului de ajutorare se bazează pe această idee: indivizii intervin într-o situaţie de urgenţă pentru că aceasta declanşează o stare neplăcută de care ei încearcă să scape. Ca urmare, un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declanşat mai curând de interesul personal. Individul acordă ajutor din dorinţa de a scăpa de o emoţie neplăcută, comportamentul de ajutorare fiind un comportament ce reduce prompt starea de disconfort psihic.”

    “Altruismul absolut nemotivat nu există, însă. Chiar dacă nu este vorba despre recompense externe, există recompense interne suficient de puternice spre a motiva unele gesturi. Fie că este vorba despre empatie, fie că este vorba despre sentimentul de bine pe care îl încercăm atunci când facem un bine, fie că este vorba despre cresterea respectului fată de noi însine, altruismul fiduciar contribuie, mai ales, la satisfacerea ego-ului nostru.”

    SCIENCE! (http://www.youtube.com/watch?v=nYb6rwtOx4Q)

    Printre putinele lucruri care m-au fascinat si pe care le-am retinut din facultate: altruismul pur nu exista.

  3. Da.
    Tu!

    M-ai ajutat într-un fel greu de imaginat, când nu mă aşteptam, fără motiv, fără a avea în expectativă o recompensă.
    Ajutorul tău mi-a cam dat peste cap unele preconcepţii – pe care le dobândisem destul de întemeiat, zic eu. Şi totuşi, ai fost excepţia care întotdeauna confirmă regula. Din păcate, nu eşti tu regula. Ar fi fost bine să fii. Dar şi aşa, mă pot bucura că am avut prilejul să întâlnesc excepţia… atât de rara excepţie.
    Dacă ar exista justeţe în lumea asta, ar trebui să fii una dintre cele mai fericite femei. Nu cred că eşti plină doar de bunătate, dar exemplul pe care mi l-ai dat mie, atât de direct şi de …dezarmant, mă face să cred că recompensa ta, când va veni (dacă n-a venit deja), va fi într-adevăr una pe măsura bunătăţii tale.

    Mă înclin, cu respect! Mulţumesc!

  4. Da mai există oameni… și acei oameni sunt prietenii noștri apropiați, cei care ne cunosc doleanțele, suferințele și împărtășesc cu noi fiecare moment de fericire. Sunt acei oameni care nu refuză niciodată să-ți spună o vorbă bună și să te sfătuiască, atunci când nu știi încotro să te îndrepți. Sunt acei oameni care te iubesc și te acceptă așa cu ești cu bune și cu rele. Sunt oamenii care nu te dezamăgesc…

  5. Da. Eu. Cand ajut pe cineva parca mi se ia o piatra de pe suflet. Nu-mi place sa mi se multumeasca sau recunostinta, ca nu pentru asta ajut ci pentru a aduce o bucurie, o alinare in viata sau in ziua acelei persoane.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s