Sophie’s choice

https://i1.wp.com/www.catchposters.com/img/p/199-254-large.jpgÎn sfârșit am terminat cartea „Sophie.s choice”. Mi-a luat foarte mult timp să o termin, într-un timp mă gândisem să o las, pentru că nu-i tocmai un roman ieftin de dragoste așa cum am crezut la început. Cartea a fost scrisă de William Styron in 1979 și este povestită de Stingo, un tânăr scriitor în devenire din sudul americii, fost soldat, care se muta la New York pentru a-și îndeplini visul.

Țin minte că atunci când eram mică am văzut un film care m-a lăsat cu o impresie puternică despre ceea ce a reprezentat al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler și nazismul. Nu-mi amintesc despre ce era filmul exact, știu doar că acțiunea se învârtea în jurul unor procese (probabil cele de la Nürnberg), o domnișoaro blondă și un gentleman care era avocat. Ce mi-a rămas în minte foarte bine întipărit sunt niște imagini cu deținuții din lagărele de concentrare de la Auschwitz, care erau doar o mână de oase acoperite un un strat cenușiu de piele.

Styron ne prezintă povestea Sophiei, o fostă deținută a lagărului care ajunge în America la sfârșitul războiului și care își trăiește viața alături de iubitul ei, Nathan. Cei doi se împrietenesc cu Stingo, scriitorul proaspăt sosit la Palatul Trandafiriu al Yettei Zimmermann și îl fac pe acesta să se îndrăgostească de optimismul, voia bună și felul neobișnuit al lor de a fii. În timp ce parcurgem paginile, aflam adevărata poveste a frumoasei poloneze, pe care aceasta i-o relatează tânărului scriitor, despre cum și-a petrecut copilăria la Cracovia alături de familia sa, de muzică și voie buna, cum a ajuns din lagăr muncitoare în casa lui Rudolf Hoss, pe care a încercat să-l seducă, Wanda, Nathan, America, Brooklyn. Autorul lasă ce-i mai bun pentru sfârșit și știe să păstrează constant suspansul.

William Styron are un mod de a scrie diferit față de al celorlalți autori americani (citiți de mine), reușește să te facă să simți mirosuri, gusturi și diverse senzații care îți dau fiori. Povestește foarte detaliat despre gazarea evreilor, despre mirosul dulce al cărnii arse, despre senzația pe care ți-o lăsa cenușa pe buze și cruzimea soldaților SS. La un moment dat acesta  îndrăznește să compare ideologia nazistă cu o tumoare, celule ce „s-au stricat” și au reușit să omoare alte celule ce erau bune și funcționau normal. Nu am înțeles niciodată și nici nu cred că-mi va fi dat să înțeleg exact de ce obsesia pentru rasa pură, de unde atât de multă răutate și sete de sânge. Dar, întorcându-mă la carte, la final m-am făcut să plâng pentru că abia atunci mi-am dat seama de unde vine titlul, deși acesta poate avea dublă semnificație.

Filmul a fost făcut în 1982 și a câștigat 5 premii Oscar, 2 Globuri de Aur, 1 Bafta plus multe altele care nu cred că mai are rost să le menționez. Sincer, singură nu îndrăznesc să mă uit la el pentru că sunt sigură că o să plâng și nu vreau să-mi stric buna dispoziție😀. Lectură/ vizionare plăcută!

2 thoughts on “Sophie’s choice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s