TU ești vinovat

Sunt momente în viață când ești suficient de mare pentru a vedea lucrurile cu proprii ochi, nimeni nu te mai poate influența cu nimic dacă tu crezi cu tărie că ai dreptate. Așa am crezut și eu în tine, o viață întreaga nu a putut nimeni să-mi schimbe părerea, indiferent de ceea ce au spus și câte dovezi mi-au adus. Am crezut în tine mereu, dar acum m-ai dezamăgit cumplit. Nu te urăsc, nu știu să urăsc, dar cu siguranță detest faptul că eu am fost întotdeauna cea care te-a căutat, ce căreia i-a păsat de viața ta. Am ajuns la vârsta la care pot să-mi dau seama că nu ești deloc așa cum te-am văzut eu de-a lungul timpului. Și te-am iubit, Doamne cât te-am iubit.

Vreau să nu mă gândesc la tine pentru că-mi aduc aminte de tot ce ai făcut, sau mai bine spus, tot ce nu ai făcut și trebuia să faci fără ca eu să ți-o cer. TU ești vinovat pentru că am ales să plec și să nu mă mai uit înapoi, TU cu EA. Ai preferat să o păstrezi pe ea aproape de inima ta, și nu pe mine, tot avutul tău. Sunt probabil cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în viață și sunt sigură că la un moment dat mă vei face să mă simt vinovată și mă voi întoarce la tine. Urăsc faptul că nu pot să mă rup de tine pe vecie, urăsc faptul că-mi reproșezi că am plecat de lângă tine, urăsc că cei ce nu știu îți iau ție apărarea iar pe mine mă tratează precum o răzvrătită. Nu pot să uit că mi-ai spus acele cuvinte, că m-ai făcut să mă simt vinovată când TU și numai TU ești vinovat că am plecat. TU ai refuzat să te întorci la mine de frica ei, deși știai la fel de bine că aveai datoria de a nu pleca niciodată. Urăsc că nu pot să te urăsc, că nu pot să plecă, că sunt parte din tine.