A fost o dată ca niciodată, într-o țară îndepărtată, peste nouă mări și nouă țări, o ciocoholică. Această ciocoholică era o fată normală, ca toate celelalte, dar numai la suprafață pentru că în sufletul ei zăcea un „monstru” al iubirii pasionale, imaginație puternică și o putere extraordinară care o ajuta să ignore majoritatea bullshiturilor care o înconjurau. Acest monstru dormea și nimic nu a putut să îl trezească vreme de 20 de ani, dar într-o zi, ceva minunat s-a întâmplat. Ciocoholica, tristă și deprimată, a trezit monstrul la viață prin lacrimile ei, iar de atunci, viața ei s-a schimbat.
Va urma.
Interesant … imi place. Astept continuarea :D.
Nu, nuuuuuu, nu. Nu concep povestea fara dezciocoholizare, Brad Pitt si o evadare romantica pe un covor fermecat.
Meanwhile… mă duc să-mi iau o ciocolată.
Pingback: Lumea e asa cum dorim noi sa o vedem – Cris Mary
Not all monsters are bad… Mă bucur că al tău s-a trezit. Și eu sunt pe cale să mi-l defibrilez cu niscaiva electroșocuri…
@ quatalin, cine zice ca e vorba de mine?
Îmi cer scuze dacă-s pe arătură, dar nu cunosc altă ciocoholica. Așa că am interpretat…iar…conform propriilor mele opinii.
Dar na, dacă spui că nu-i vorba de tine, mea culpa!
o sa vezi in episodul urmator