Vineri seara am iesit in oras, chiar daca incepuse serios sa ploua, am zis ca putina apa la radacini nu o sa-mi faca rau, poate cu ocazia asta imi racoresc putin sufletul incins de betoanele din Bucuresti. Cum scumpului meu P. ii este teama ca ploaia il topeste, mi-am luat inima in dinti si am traversat tot centru vechi prin ploaia torentiala. Si Doamna, cat de bine a fost sa o simt pe pielea mea incinsa.
Ce-mi place cel mai mult la amicul meu este ca pune foarte multa pasiune in ceea ce face, in ceea ce crede si nimic nu ii zguduie credinta. Imi plac oamenii care cred cu tarie in ceva, si incearca catusi de putin sa schimbe lumea. Tot vineri, am cunoscut o persoana foarte interesanta, putin ciudata, care m-a pus pe ganduri. Nimic nu-i misca din loc convingerile si crede ca totul este propaganda. M-a facut sa ma intreb, atunci cand judecam (sa nu-mi spuneti ca voi nu o faceti, ca nu va cred), cum judecam omul, dupa faptele lui sau dupa credintele lui?
De-a lungul timpului m-am intalnit cu oameni ciudati, care mi-au vorbit de diverse lucruri care m-au pus pe ganduri, dar niciodata nu a contat daca persoana respectiva crede in Dumnezeu sau nu, daca este musulman sau budist, crede in ciocolata sau bere. Pentru mine conteaza cum se comporta cu mine, cum se comporta cu cei din jur si in principal faptele lui.
All about Giulia ♥ 
Pentru mine contează faptele cuiva, nu vorbele. Atâta timp când ne respectăm reciproc, desigur.
Conteaza comportamentul, nu religia. Ca poti fi un ortodox criminal si un protestant muncitor, educat care isi vede de treaba.
@ Sorana, nu marefer doar la credinta in Dumnezeu, ci ma refer la toate credintele lui-poate crede in bani, in partidul comunist sau in dreptate
eu am dat un exemplu
Cat timp nu incearca nimeni sa imi impuna parerile/credintele lui, e totul ok. Fiecare cu ale lui. Cu toate astea, sa nu fim ipocriti, am judecat fiecare dintre noi pe altcineva cel putin o data in viata, fara prea multe informatii. Nu e frumos, dar.. asa e omul, supus greselii 😛
Am inclinat mereu sa cred ca este important ce face un om nu cum gandeste sau ce spune, dar viata m-a invatat ca uneori este extrem de importante si gandul si vorba, pentru ca de foarte multe ori acestea sunt responsabile de fapta.
Recent am avut o experienta amara cu un membru de familie, care prin mentalitatea si vorbele exprimate, a facut praf tot comportamentul rezonabil de care a dat dovada pana acum, fata de mine. Nu cred ca il voi mai privi vreodata pe acel om cu aceiasi ochi, indiferent de ce va face.
“Sunt extrem de importante…” am vrut sa zic. Scuza greseala si daca poti te rog, corecteaza-mi mesajul.Mersi mult. 🙂