Poate că este o întrebare stupidă, dar nu există om care să nu fi greșit cel puțin de 100 de până acum. Sunt greșeli bune și greșeli mai puțin bune, pe care le regretăm tot restul vieții, dar atunci când ai de ales între două dintre acestea și nu știi care e bună și care e rea, ce faci?( O greșeală este percepută ca o situație neplăcută și inconfortabilă, dar în final te poate duce spre ceva foarte bun-greșeală cu happy ending.)
Sunt două situații care pot în aceeași măsura să fie bune și proaste, spre exemplu, vrei să părăsești Bucureștiul însorit pentru un loc și mai însorit, dar unde există riscul să plouă. Poate că acolo o să fie soare tot timpul, asta nu ai de unde să știi și în loc să mergi în vacanță, de teama ploii ai rămas între betoane. Îți să-ți asumi riscul oricum și-ți iei zborul său rămâi între cutiile gri doar pentru că ști că te poți feri de ploaie? Poate că vacanța o să fie minunată, de 100 de ori mai minunată decât zilele pe care ai ales să le petreci în oraș și să te sufoci doar pentru că e sigur și uscat. Trebuie să ne asumăm riscul, nu? Să mergem să dansăm în ploaie. Sper că m-am făcut înțeleasă…
Și o melodie care nu are nici o legătură cu articolul, dar îmi place mult, am ascultat-o toată ziua…prenditi cura di me amore.:)
All about Giulia ♥ 
Cine nu risca nu castiga, spune un proverb de care eu ma folosesc des. Prefer sa gresesc incercand decat sa regret mereu ca as fi putut, dar n-am incercat. Si imi asum toate greselile, mai grave sau mai putin grave facute de-a lungul vietii.
Indiferent de vreme trebuie sa iesi din Bucuresti!!!!
Eu unul daca a-s avea putere financiara m-as muta fara sa clipesc din orasul asta. Pur si simplu te sufoca!
@Fritz, mie imi place Bucurestiul mult de tot si nu intentionez sa ma mut prea curand :))…si mai citeste o data, printre randuri 😀
Nu mi-a placut niciodata Bucurestiul, este prea aglomerat pentru gustul meu. Sau poate din cauza ca iubesc prea mult Ploiestiul. 😉
Ce farmec mai are viaţa dacă nu riscăm? La urma urmei, o picătură-două nu au omorât pe nimeni, nu? 😛 (am citit printre rânduri)
Si eu sunt cu echipa “daca nu risti nu castigi” 😀
Eu zic ca e bine sa le echilibrezi pe cele doua. Daca nu risti nu castigi ce-i drept, dar te poti arde foarte tare. Eu-s pe principiul ca omul e animal rational (cand nu e beat sau mahmur :D) si asadar n-are scuza sa nu-si foloseasca capul pentru analizat situatia. Cand risti doar sa te uzi in week-end si sa ti-l strici (haida de, te topesti?), ok, n-are rost sa-ti bati capul, e genul ala de situatie cu schema logica da/nu (esti sapun? da/nu -> ai chef? da/nu -> atunci go for it daca nu esti sapun ca ploaia n-aduce riscuri majore). In contrast, cand risti chestii cu implicatii mai grave atunci trebuie sa te gandesti. Aruncatul cu capul inainte stil kamikaze “nu risti nu castigi” poate sa fie EXTREM de daunator si de altfel ii vezi pe aia care-l presteaza regulat ingrosand cu mandrie si aplomb randurile mediocritatii. “Castigul” se mai face si rationand si planuind, nu numai riscand. Sa fii strateg e esential. Trebuie sa stii sa balansezi riscurile si castigurile si desigur, acolo unde crezi ca merita, sa risti. Dar totusi sa te gandesti bine la consecinte in prealabil. Fa-ti un plan. Elaboreaza o strategie dinamica. Sa nu crezi ca-s vreun finut care face doar ce-i sigur. Nici vorba. Dar cand imi asum riscuri (si o fac foarte des) imi place sa cred ca stiu cat de bine se poate care-s consecintele si mai ales, am un back-up plan. Deci risca, dar doar daca merita si doar daca stii ce te asteapta si NUMAI dupa ce ai analzat (la rece de preferinta) in prealabil.
@ VLaden, am alse sa risc pentru ca stiu ceea ce pot si totul tine numai de mine sa fac „soarele sa iasa la final”. Am stat. am analizat, m-am consultat si am iesit in ploaie…ma rog, astept sa apara norii :))
Pai eu vorbeam la modul general :P. Si nu eram impotriva riscului ci propavaduiam “riscul calculat” si avantajele strategiei! Un pic ipocrit, recunosc. Si eu am tendinta sa dau cu capul sa vad care se sparge primul, zidul sau tartacuta :D.
Pingback: Spirale cu gust de copilărie | Iubesc Viaţa
Pingback: Facem un foc de tabără? | Iubesc Viaţa
Eu gresesc ca sa traiesc 🙂 cu siguranta !
Greselile imi umplu viata de adrenalina…
fara greseli as avea o viata si mai banala 😀
frumos zis, Ninulescule. Greseala arata ca ai incercat,macar.
Despre vreme, tataia avea o vorba: “ce vine de sus, sa spunem multumesc”, nu putem sa ne opunem vointei lui Dumnezeu. Dar putem sa ne adaptam. Putem sa ne folosim ratiunea inainte de a alege, si sa riscam dar riscam rational.
In exemplul dat de tine, eu verific prognoza vremii, si fac planuri alternative daca ploua asa rau; sau imi iau cizme de caiuciuc, hahaha.
In viata, exista multe puncte in care ratiunea nu ne poate dezvalui ce e mai departe. Acolo, risc, si risc cu inima impacata, ca am studiat toate variantele ce mi-au venit in minte.