Un loc pentru sufletul meu…sufletul meu nu are un singur loc, sufletul meu lasă o bucată din el în fiecare oraș pe care îl vizitează, fiecare parc cu flori ce-i colorează zâmbetul și fiecare stradă care îi poartă pașii. Sufletul meu e încâlcit precum străzile pe care picioarele lui obosite încă se chinuiesc să pășească fără să pară că e trist, că are lacrimi în ochi sau pur și simplu vrea să renunțe și să meargă acasă.
Am fost adoptată, de București. M-a primit în inima lui gri și rece, plină de fum de țigară, de vânzători ambulanți și de fantome ale fostelor lui iubiri care încă îl bântuie, iubiri care vor trăi veșnic în sufletul lui, alături de a mea. La început a fost greu, nu prea ne-am înțeles pentru că îmi era teama de el, era-și este- mare și impunător, întortocheat, neînțeles și oarecum pretențios, dar cu răbdare și dragoste, am reușit să ne „conectăm” de minune și să închegăm o „relație” frumoasă și loială.
Piciorușele mele obosite s-au plimbat peste tot, de multe ori s-au rătăcit dar au ajuns întotdeauna la locul potrivit, mai devreme sau mai târziu cu 10 minute. Eu mereu alerg-după autobuz, după metrou, după iubire, iar el a fost mereu aici și m-a primit cu brațele deschise, chiar dacă am întârziat 16 ani. Ne zâmbim drăgăstos printre frunzele din parcul Cișmigiu, ne plimbăm de mână atunci când adie vântul și ne sărutăm când plouă, ne sărutăm cu pasiune pentru că ne iubim și sufletele noastre sunt unul.
Anticariatul meu preferat păstrează poveștile iubirilor pe care le-a cărat și ocrotit în atâția ani de existență, iubiri care nouă ni se par basme pentru ca astăzi totul este atât de volatil și ne scapă printre degete-dragoste, prietenie, viață…Mă fascinează descrierile despre Bucureștiul interbelic și comunist, îmi permit să „văd” cum a fost „iubitul” meu în relația cu alte timpuri-la fel de elegant, de impunător, de plin de iubire și fum de țigară. Lui i-am încredințat secretul dragostei, suferinței și visurilor mele și nu mi-e teamă că le va dezvălui, străzile nu vorbesc, deși spun atât de multe…
Articol pentru concursul aniversar organizat de Kadia.
All about Giulia ♥ 
ce imagine superba! Multumesc pentru participare, Giulia :*
Cu placere Kadia
Pingback: Concurs aniversar – lista finala « In jurul Kadiei
Cat de frumos ai descris dragostea ta pentru un oras care, si pentru mine este “întortocheat, neînțeles și oarecum pretențios”.
E superb articolul. Imi place atat de mult descrierea ta. E atat de vie si de plina de iubire. Se vede ca intr-adevar ai ajuns sa iubesti Bucurestiul.
@ Andra C, ma bucur ca iti place articolul meu
In sfarsit cineva caruia ii place Bucurestiul (in afara de mine :P).
@ Vladen, chiar daca pare putin trist, imi place. Cand o sa fiti in Bucuresti, facem o plimbare
Mie nu mi se pare trist de loc :D. Eu am o groaza de amintiri misto legate de el (ea e din Bucuresti, acolo am cunoscut-o si tot acolo s-au intamplat multe :P).
Este putin trist, poate din motivul asta ne „intelegem” asa de bine :))
Felicitari! Ai castigat un premiu in concursul aniversar organizat pe blogul meu. Ti-am scris un mesaj cu detalii pe contul tau de facebook. Te rog sa ma contactezi cat mai curand posibil! O zi frumoasa si felicitari inca o data!
Pingback: Concurs aniversar – castigatori « In jurul Kadiei