Atunci când sunt într-o situație dificilă și nu știu ce să fac, merg întotdeauna pentru sfaturi la my boy bff, chiar dacă nu are 150 de ani și barbă alba (e mai mult ginger) este înțelept. Într-una din zile mi-a spus „ești singură și o să fii întotdeauna singură, chiar dacă eu sunt aici pentru tine”. La început am zis că nu știe despre ce vorbește, nu era exact cuvintele pe care voiam să le aud la momentul respectiv dar acum îmi dau seama că are dreptate.
Cu gândul departe, pierdut între trecut și viitor m-a lovit o idee: este mai ușor să te dezamăgești pe tine însuți și să te simți vinovat față de tine sau să îi dezamăgești pe cei care te iubesc și să te simți vinovat față de ei? Mi-am dat seama că tot ceea ce fac eu este să fac pe cineva mândru de mine și mereu încerc să mă ridic la așteptările lor, nu ale mele. Există mereu un părinte, o soră, un profesor care așteaptă de la tine mai mult decât le poți tu da, iar atunci când nu te ridici la înălțimea așteptărilor apare acel sentiment de vinovăție care îți întunecă viața.
Atunci când refuzi să îi mulțumești te transformi în copilul rebel care nu ascultă de părinți, care, cred unii, își vă rata viața și cariera pentru că nu urmează pas cu pas planul făcut de alții pentru el. La un moment dat trebuie să tăiem cordonul ombilical care ne alimentează cu visele neîmplinite ale părinților și să învățăm să greșim singuri. Poate mă înșel, dar toți am făcut la un moment dat un efort pentru a îi mulțumi un om drag sau a-i arăta că putem, că noi suntem mari și tari.
All about Giulia ♥ 
Crudul adevăr.
Ce zodie esti matale? :))) Chestia asta cu singuratatea pe viata mi-a mai suierat pe la ureche.
@ Stefan, sunt berbec :D…si articolul nu este despre singuratate, nu stiu de ce am fost inteleasa gresit
Ai dreptate.. cele mai bune momente sunt ne implinim si traim propriile noastre vise si atunci te simti implinit si fericit. Asa ca traieste VIATA TA cu bune si cu rele caci e mai ok asa 😉
in mare pare sunt de acord, dar trebuie sa ai grija sa nu exagerezi. Singuratatea poate fi impartita in doi, trebuie doar sa gasesti un canal de comunicare.
@ Kadia, articolul asta nu voiam sa fie unul despre singuratate, ci despre cum noi incercam sa-i multumim pe ceilalti si nu pe noi. Ce pisici oi fi scri eu …:))
Frumos scris.
Pe mine m-a salvat mizantropia. Cu toate ca mi-a bulit latura extrovertita indeajuns de mult incat sa-mi taie elanul in ce priveste socializarea, totusi m-a redresat din punctul de vedere al postarii tale.
@ Catalin, bun venit.