În drum sper casă astăzi mă gândeam că poate nu toți putem face aceleași lucruri, nu toți avem aceleași talente și chiar dacă ne place o activitate foarte mult, o urmărim la TV, în viața reala noi nu avem nici în clin, nici în mânecă cu ea. Spre exemplu, mie îmi place să ma uit la hockey, dar asta nu înseamnă că pot să joc, nici măcar nu mă pot da pe role, ultima dată era să-mi rup picioarele.
Venind de la facultate astăzi mă gândeam că am foarte multe cunoștințe care cu toate că au făcut o facultate, poate 2, cu niște joburi comune, nu sunt nici directori de bancă, nici mari profesori universitari și nici piloți de avion. Cât de importantă este facultatea în România, în condițiile în care după ce o termini riști să lucrezi precum ospătar sau ca viitorul job să nu aibă nici o legătură cu ce ai studiat tu, adică nici o legătură? Poți la fel de bine să faci un curs de calificare și cu ceva experiență adunată în CV cred că iți poți găsi un job bunicel.
Uneori am impresia că gândesc mult prea mult, mai ales atunci când sunt singură și sunt singura 95% din timp. Azi eram în 123 și citeam „Poveștile unei inimi” și m-a lovit-dacă eu nu sunt făcută pentru ceea ce-mi doresc să practic în viitor, ca job? Atunci ce fac? Renunț? Mă sperii și mă închid în casă sau pur și simplu o iau pe un drum mai ușor, îmi văd de viață ca și până acum și bifez următorul vis pe listă? Vreau să eu un sfat, o părere because I am freaking out here!
All about Giulia ♥ 
Facultatea e esentiala. Te educa sa gandesti intr-un anumit fel (specific meseriei). Si chiar daca nu inveti prea multe cat stai in ea, tot iti formeaza un anumit mod de a gandi. O facultate de stiinte, de exemplu, e primul pas spre ghilda (fiindca comunitatile stiintifice sunt oarecum organizate ca ghildele din trecut). Facultatea te invata asa..tangential cu ce se mananca meseria respectiva. Bazele teoretice. Dar iti educa si si modul de a gandi care trebuie sa fie corespunzator deontologiei si cutumelor stiintei/specialitatii respective. Asta e ESENTIAL. Dupa ce termini o facultate nu esti specialist. Nici vorba. Esti abia la baza unei piramide reprezentata de grupul profesional in care vrei sa intriii. Ai voie sa te uiti in sus si sa aspiri (ca sa ma exprim poetic in ton cu o vineri seara). Masterul este menit sa-ti ofere o adancime teoretica minimala intr-o anumita subspecializare. In stiinte pana n-ai facut doctorat (daca vrei sa fii cercetator sau macar bagat in seama) nu existi. Studentii la PhD sunt paria oricarui institut de cercetari (sau facultate, in vest stiinta se face in facultati de regula, plus putine institute). Cam dupa ce faci un PhD, poti sa te consideri cat de cat specialist (in ceva extrem-extrem de specializat). Apoi vin post-docuri si tot asa. Facultatea e inceputul dar e esential. Extinde tu exemplul de mai sus si la activitatile mai practice gen inginerie sau medicina, precum si la orice alta meserie (echivalentul PhD-ului fiind orice treapta de specializare superioara). De fapt, ai sa vezi, ce ai invatat in liceu (de exemplu fizica sau matematica sau bioogia) n-are legatura cu ceea ce reprezinta acum stiintele respective. Sunt, ca sa zic asa ante-bazele (protobazele) istorice ale lor. Sa nu faci facultate e pacat. E trist. E ca si cum ai petrece o viata fara sa te bucuri de muzica clasica. Sigur ca poti trai bine merci. Dar pierzi o dimensiune atat de placuta.
A doua chestie, facultatea nu trebuie sa o faci cu scopul sa “ajungi ceva” ci fiindca iti place subiectul. Traim doar o data, e pacat sa-ti mananci zilele cu ceva ce nu-ti place doar fiindca cred parintii (sau tu) ca-ti ofera sanse mai bune, pe motiv ca meseria e banoasa. Lumea e extrem de interesanta, nu trebuie sa-ti pierzi timpul cu prostii. Fiindca daca iti place ceva cu adevarat si esti cu adevarat buna, indiferent ce alegi sa faci in viitor … iti va merge bine si vei ajunge si bine platita. Pe cand daca faci ceva cu jumatate de inima “fiindca trebuie” n-ai sa fii niciodata suficient de buna si vei fi frustrata. Nu-ti place facultatea? Ori o termini si faci alta, ori o schimbi direct. Si nu vorbesc din burta. Dar mai bine faci vreo 2 sa-ti placa. Eu aici n-am facut compromisuri. Am facut ce-am vrut si-s bun la ce fac.
@ Ahh, Vladen, intotdeauna mi-a facut placere sa vorbesc cu tine…ai dreptate in romanul prezentat :)), multumesc pentru lamuriri.
E vineri seara, ai mila! 😀 Sunt mai vocal :)).
Nu-i bai…numai ca lucrurile trebuiesc explicate, ca as vezi exact ce am incercat eu sa spun :))
Giulia nu uita ca speranta moare ultima ! Nu trebuie sa se panicheze nimeni ca face o facultate degeaba 😦 cand esti la facultate iti traiesti viata, prieteni noi, aventuri noi, daca tu ai un vis pe care vrei sa-l urmezi nu te da batuta niciodata ! Daca nu vei intra in lupta nu vei castiga niciodata ! TREBUIE SA AI INCREDERE IN TINE
@ Kassak, e mai complicat decat pare…
I have no frickin’ idea. Am descoperit şi eu de curând că n-am să pot face prea repede ceea ce îmi doream de ani de zile din motive care nu depind de mine. Sau depind, dacă aleg să lucrez pentru salariul minim şi să fac naveta zilnic şi să mi se ducă banii pe autobuze. Vestea asta m-a lovit cu atât mai tare cu cât mi-am dat seama că pentru visul ăla eu îmi alesesem liceul şi facultatea, aşa că sunt un pic demoralizată. Alte joburi pot să am, sigur, oarecum în domeniul meu, dar tot mă simt dărâmată fiindcă nu o să-mi pot împlini dorinţa.
Deci nu ştiu cât e de importantă facultatea din perspectiva asta. Din perspectivă intelectuală, însă, mie mi-a prins bine şi-s aproape sigură c-aş mai face-o dacă ar trebui să aleg iar 🙂
Nu trebuie sa te temi de lucruri de genu asta cel mai important lucru e sa ai incredere in tine, in puterile tale si vei realiza ca iei cele mai bune decizii 🙂 !
@ Raluca, nu ma tem…ci doar am inceput sa cred ca nu sunt facuta pentru meseria respectiva
Giulia totul e posibil cauta in interior si o sa vezi ca poate esti mult mai buna decat meseria in sine 🙂
😐 nu stiu..
dar referitor la primul paragraf.. ai dreptate foarte mult.. probabil ne consolam uitandu-ne la altii si visam cu ochii deschisi.. si eu ma uit la patinaj cu placere, dar cand am pus prima oara piciorul pe un patinoar am picat in fund, sau imi place sa ma uit la emisiuni si seriale cu oameni care viseaza sa cante si reusesc (gen Glee), dar nu e ca si cum si eu putea spera acelasi lucru, fiindca sunt afoana…
La noi in tara asta mirifica facultatea nu mai este pentru cei ce vor sa faca ceva in viata sau vor sa devina “cineva” facultatea in opinia mea a devenit ceva banal, adica este mai mult pentru palmares sa mai ai o hartie acolo. 😐 Adica na sa nu ne surprinda faptul ca intr-o buna zi o sa dam peste vre-un analfabet care abia se iscaleste si este absolvent de una sau mai multe facultati.
Nu incerc sa-ti dau sfaturi pentru ca nu am caderea si poate ca nici experienta necesare in sensul asta.
O sa-ti spun doar ce mi s-a intamplat mie si poate asta-ti va fi de folos.
Am absolvit dreptul – degeaba. N-am profesat niciodata si nici n-o voi face.
Iubesc domeniul, insa urasc sistemul juridic Roman. Lucru pe care l-am descoperit in anu’ 3, cand am inceput practica, am cunoscut procurori si avocati si am inteles mai bine cum sta treaba. N-am suportat ideea de a-mi amputa constiinta asa ca ma ocup de afaceri momentan.
N-a fost un vis frant, ci pur si simplu o facultate pe care am facut-o din placere, cu ideea de a profesa, dar pe care am scos-o din planuri fara nici un regret, atata timp cat sunt convins ca am luat decizia cea mai buna.
Daca ai indoieli deja, inseamna ca esti anu’ 3:) si incepi sa vezi si altceva decat feeria din primii 2 ani. Nu pot sa-ti zic decat atat: follow your instincts. Altceva ar fi de prisos.
@ Catalin…am zis ca macar trebuie sa incerc, merge bine, nu tot bine. nu este un sfarsit de lume