Se pune că oamenii între ei ar trebui sa construiască poduri, nu ziduri. Eu fac ziduri, ziduri mari care se transformă în castele cu șanțuri de apă în jurul lor, pline de crocodili și pești pirania. Am făcut atât de multe că acum e greu să mă opresc. Nu las pe nimeni să intre. O primă impresie iți va spune că sunt cea mai sociabilă persoană din lume. După 3 luni iți dai seama că te-ai înșelat. Unii se plictisesc să încerce să le dea jos, alții, puțin mai căpoși rămân. Poate ei sunt norocoși. I am sooo very fucked up.
All about Giulia ♥ 
uneori e bine sa faci ziduri..
Construiesti ziduri de 3 straturi, le daramai, construiesti ziduri roz, le daramai, construiesti ziduri transparente..nu mai simti nevoia sa darami. Construiesti..
Daca te aperi de lupi rapitori e normal sa faci ziduri de aparare cu santuri cu tot. 🙂
I know the feeling… cred… şi eu construiesc ziduri când nu se aşteaptă nimeni. Şi poate par puţin sadică, dar îmi place să văd cine reuşeşte să le dărâme. Sau cine măcar încearcă.
@Oana, sadica nicidecum. La mine a reusit o singura persoana, restul au plecat 😀
Hm. Un alt tip de mizantrop. 😀
I’m a BIG fan!!!
@ Annamarie, ma bucur ca esti o fana a mizantropiei, si eu am devanit de cateva luni :D…
De abia e ecosistemul mai interesant :D. Dar de unde e moda asta ca-i bine si gigea sa fii transparent si prietenos? Adica de ce ar trebui sau ar fi indicat sa ne cunoastem cu totii asa pana in strafundurile fintei. Cred ca ar fi ingrozitor de plicticos. Pupatu’ in piata independentii e moda americana. In Europa te cunoaste numai cine trebuie si are interesul, daca poate si numai dupa timp indelungat. Fa-ti turn, suie-te in el, taie scara, priveste de sus si sa vezi ce interesant e. Spalatul sufletului in public e plicticos.
@ Vladen, cam asa am zis si eu. Indiferent cat de mare e zidul dintre tine si o persoana draga tie, il dai jos. Daca fugi la prima criza de nebunie nu o sa ai ocazia niciodata sa primesti „the good stuff”. Cat despre prietenos, e suficient ca trebuie sa fiu la munca, cand ajung acasa sunt deja obosita de la atata dragalasenie pe care trebuie sa o evapor prin fiecare por.
Norocul meu ca pot fi oricat de scarbos vreau eu la slujba :D. La noi se pune accentul exact pe asta. Suntem doar baieti e competitiv. :))
Piuu, fericitule. Eu nu pot din 2 motive :1. urasc cand oamenii sunt niste scarbe cu mine și incerc sa fiu draguta, cred in karma, 2. lucrez pt o firma respectabila (cica) si nu pot sa fiu nesimtita. E enervant dar mai am 3 luni si plec…yuuuhuuu
Pai si eu tot pentru firma respectabila (dar recunoscut scarba :D). Doar ca eu lucrez ca software engineer si panselutele si chestiile roz nu-s la moda :P. Din contra. Si nu-s scarbos nemeritat. Doar nu fac eforturi sa fiu dragut. Sunt dragut daca-mi vine, sunt scarbos daca-mi vine. Nu e nevoie sa fac vreun efort 😀
Eu trebuie, sunt la usa si intampin persoanele iar daca o sa cauti nr lor de telefon, o sa-ti raspund eu :)).
As suna doar ca sa te enervez 😀
suna, sa vezi cat de calma sunt primele 5 minute :))
Pe mine ma intereseaza dupa astea 5 😀
depinde ce vrei. si cu cine doresti sa discuti…
Ceea ce ascunzi tu intre ziduri, nu poate fi gasit decat de cel caruia ii vei da tu cheia. Nimeni nu poate inlocui ce-ai avut. Problema e ca nu trebuie sa extinzi zidurile in afara cutiei tale cu amintiri. Pe el lasa-l acolo unde e, nu-l da afara…pastreaza-l, incuie-l, iar tu deschide-te. Cum vei putea sa mai saruti pe cineva in ploaie, daca n-ai facut pace cu trecutul!?…:(