Niciodata nu mi-a placut sa dau explicatii iar acum parca din ce in ce mai des sunt nevoita sa o fac. De curand m-am bagat intr-o cheste care am crezut ca o sa-mi placa si ghici, nu imi place. Atunci cand ma indragosteasc de ceva anume fac totul cu pasiune, asta cel putin pana ma plictisesc. Iar atunci cand dragostea si pasiunea pentru acel ceva se intalnesc, stiu de prima data, nu e nevoie de un secol sa-mi dau seama ca pot. Acum nu e asa, am incercat mai mult din obligatie…si evident acum trebuie sa dau expicatii de ce nu o sa mai continui. Si mereu adevarul suna mult prea nebunesc si eu trebuie sa inventez o minciuna alba.
Nu imi place sa spun oamenilor ca poate azi nu am chef de ei sau nu imi place cum predau si explica sau pur si simplu pentru ca nu mai vreau. Detest sa le explic oamenilor de ce nu vreau sa fac in continuare ceea ce am facut pana acum. De aceea nici nu cer explicatii atunci cand altcineva e pus intr-o situatie dificila in fata mea, chiar daca de multe ori ard de nerabdare sa aud raspunsul. Prefer sa-mi creez propria mea varianta. Nu vreau, nu pot sau just because fuck you!
All about Giulia ♥ 
n-ai idee de cate ori imi vine sa spun ceva ca sa fac pe cineva sa se simta mai bine, dar ma abtin pt ca unele persoane folosesc acea informatie tot impotriva mea xD
aparent, comentariul asta n-are nimic de aface cu articolul…
exista posibilitatea ca eu sa gresesc oricum, adica sa ma gandesc ca e vorba de ceva, dar de fapt nu e.
@ Jean, nu prea are legatura comentariul cu articolul, dar nu ar trebui sa te simti atat de vulnerabila. pana la urma nu le spui care e cea mai mare teama a ta, le spui ca totul o sa fie ok, nu?
de a face*
mai, nu stiu, daca e vorba de studii in postarea ta, atunci are a face 🙂
daca e vorba de altceva, atunci nu are legatura :))
Eu niciodată nu am avut nici o problemă în a spune ceea ce-mi doresc, ce-mi place sau nu. Și întotdeauna cer o explicație când cineva se comportă altfel decât m-aș fi așteptat pentru că nu-mi place să nu știu sigur un lucru. Dacă speculez eu, vin cu prea multe variante și nu mai pot dormi noaptea :))
si eu am mai trecut prin chestii din astea, dar de multe ori am rabdare sa le duc pana la capat 🙂 eu nu dau explicatii decat daca mi se cer sau vreau sa lamuresc o chestie. daca mie nu imi place persoana respectiva, nu ii dau explicatii nici daca ma implora in genunchi :)) i’m that evil xD
Chiar dacă sună ciudat, urăsc să aud explicaţiile inutile. Mă întâlnesc deseori cu situaţii în care iubitul meu, cu care am o relaţie destul de serioasă cu planuri comune de viitor , îmi detaliază programul său şi sună la fel ca un orar al unui elev şi uneori chiar mai rău, ca un plan de lecţie al unui profesor începător. O să ofer un mic exemplu : mă sună să-mi spună că va merge la un pahar de vin la un prieten şi că va sta o oră şi un sfert şi-mi repetă de două ori că pot să-l sun oricând. De ce simte el nevoia să-şi cronometreze activităţile, de ce după luni serioase de relaţie insistă asupra disponibilităţii sale telefonice avand în vedere faptul că niciodată nu l-am întrebat cât stă şi ce face, ba chiar l-am rugat să-şi vadă de ale lui liniştit fără să mă streseze cu amănunte?! Sunt întrebări retorice şi mi-aş dori ca persoanele care se regăsesc în situaţia iubitului meu să se gândească de doua ori înainte de a-şi detalia programul fară să le ceară nimeni parcursul. Nu uitati de vorba înţeleaptă “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! ” Toate gândurile bune cititorilor!
@ Alicia, bun venit. Da, ai dreptate in privinta detaliilor inutile, nici mie nu imi place sa le primesc. Si consider ca intr-o relatie e nevoie de libertate, nu-mi spune mereu ce faci, nu-mi cere voie, atata timp cat nu afecteaza ceea ce e intre noi, fa-ti de cap :D. Te mai astept pe la mine