Zen

Nimeni nu este perfect, nici măcar cei care ne fac impresia asta, în final iţi dai seama ce’i în capul lor. Cred că defectele şi calităţile ne’au fost împărţite în aşa fel încât viaţa noastră să fie cumpătată, nici prea frumoasă dar nici prea urâtă, să invăţam din greşelile pe care le facem pentru a putea aprecia mai mult ceea ce câştigăm cu uşurinţă şi putem pierde în câteva secunde. Ne este atât de uşor să de dăm seama de cusururile celor din jur, că la ale noastre rar ne mai gândim. Dar astăzi nu vreau să vorbesc despre imprefecţiunile  nimănui.

Spuneam cuiva aseară că unicul meu talent este să fac oamenii să zâmbească dar azi mi’am dat seama că sunt super talentată, nu am unul singur-am 2. Fac oamenii să zâmbească şi mă descurc destul de bine în momentele agitate, când alţii deja ar ţipa şi înjura de mama focului. Rămân calmă atunci când oamenii încep să ţipe la mine în telefon la muncă, atunci când un prieten are probleme şi e în criză de timp sau atunci când ceva nu merge bine-trag aer în piept, mă calmez şi parcă timpul trece mai încet. Reuşesc să rămân calmă pentru că gândesc pozitiv şi îmi spun că totul o să fie bine, calmul meu dă încredere oamenilor, dacă m’aş panica şi eu s’ar duce totul de râpă.

Trebuie să rămâi tot timpul pozitiv, să ai încredere în tine pentru că altfel nu poţi depăşi momentele dificile. Trebuie doar să închizi ochii pentru o secundă, să tragi o gură mare de aer în piept şi totul va merge ca pe roate.