Cel mai”cul” loc de munca pe care l-am avut a fost la restaurant, in bucatarie. Acolo intotdeauna se rade, se glumeste, se asculta muzica. Munca a fost destul de grea, dar atunci cand faci ceva ce iti place si colectivul este unul de nota 10, timpul zboara si oboseala trece neobservata. A fost o experienta pe care vreau sa o repet, mi-a placut foarte mult (poate o sa va povestesc intr-o zi).
La noul meu loc de munca, fiind la receptie stiu cine vine, cine pleaca, la cat, cu cine s.a.m.d. Nu prea ma intereseaza ce fac ei, dar trebuie sa fiu atenta pentru ca mai sunt intrebata daca stiu unde-i Cutarescu si de unde sa il iau.
Tot “muncind din greu”am invatat cine fumeaza, cat de mult o face si cu cine. Nu stiu cat de stresati sunt oamenii aia, dar mie mi se pare dubios cat de des parasesc biroul, cu cana de cafea si pachetul de tigari dupa ei. Ma enerveaza ca se tot plang ca sunt obositi, ca sefu’ e asa si pe dincolo….pai, ai vrea sa te plateasca bine si sa-ti aduca si flori cand tu stai mai mult in curte la tigara decat in birou?
Nu pot sa zic ca el e numai lapte si miere, e sefu’ totusi, dar imi vine sa-i bat cand ii vad cu fetelea alea de “auu, am un cutit in inima”. Mai munceste cineva cu drag in ziua de azi?
La un fost loc de muncă al fratelui meu pentru faza cu fumatul, s-au băgat pauze de fumat, 10 minute la 2 ore, să se asigure că doar atunci merg.
Bineînțeles că mergeau și nefumătorii. 😆 Ca să aibă și ei o mică pauză.
Nu am avut niciun loc de munca pana acum si nu stiu daca ar trebui sa-mi para bine sau rau. Ma simt putin tinuta in puf, dar in acelasi timp sunt constienta ca am pus intotdeauna scoala pe primul loc.
o pauza din cand in cand neoficiala e bine venita,dar prea dese aduce saful in pragul atacul de cord…
Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Asta este motivul pentru care firma infiintata de mine are un singur angajat = EU.
Asa stiu cel mai bine cine vine, cand vine, cum vine, ce dispozitie de munca are, etc. 😀
Așa se întâmplă prin România. Majoritatea se plâng că nu au bani și nu le place jobul dar nici nu își dau silința în ceea ce fac. Încearcă să tragă pe cineva în piept în orice fac, dar de fapt se fură pe ei. În România se muncește după vorba ”oricât de prost ne plătesc ei, noi putem să muncim mai puțin”
tu esti destul de tanara… e ciudat ca te gandesti mereu numai la munca, alti “copii” nu se gandesc la asta chiar si la varste mai inaintate!
@ Pato, nu ma gandesc “numai la munca” dar imi place sa am banii mei, sa nu fiu nevoita sa cer nimanui si daca vreau pantaloni de 200 de lei sa pot sa ii cumpar fara sa ma traga cineva la raspundere ca am dat banii aiurea, iar pentru asta trebuie sa muncesc
🙂 eu ma limitez la cat imi dau parintii, bine mai fac si eu ceva ciubucuri dar nu muncesc pentru ele… adica n-am un job!
@ Pato si cati ani ai?