Fantezii

Şi când aţi citit titlul mintea voastră a zburat în alta parte…nâtz nâtz. Vreau doar să ştiu, dacă vă doriţi să faceţi ceva anume -evident, trebuie să îmi spuneţi şi ce- ceva nu neapărat nebunesc ci ceva ce până acum nu aţi avut ocazia sau nu v’aţi gândit să faceţi. Eu mereu mi’am dorit să fiu în braţele persoanei iubite şi să citesc iar el să tacă. Să mă ţină pur şi simplu în braţe, fără să pună întrebări. Acolo m’aş simţi în siguranţă.

9 thoughts on “Fantezii

  1. Cred ca probabil o sa fie un comentariu mai lung si probabil nu o sa il si aprobi, dar go ahead (ceea ce povestesc este pur ceea ce doresc):

    O zi ploioasa de toamna, eu venind de la serviciu cu un buchet de trandafiri rosii si albi, ud fleasca. Ca de obicei intarzii si cand ajung deja din trandafirii se mai vad doar doua pete de culoare in contrast cu costumul negru si camasa albastra pe care o port dintotdeauna. Ea deschide usa si suparata imi arunca o privire fulgeratoare si ma dojeneste, ca de fiecare data cand intarzii.

    Mancarea este aburinda pe masa dar nu am chef de nimic, parca am ranit-o, ma simt prost pentru ca ea este singura care ma sustine si care imi iarta de fiecare data greselile copilaresti.

    Mohorat intru direct la dus si apoi in dormitor. Ea inca isi face de lucru pe la bucatarie si arunca un ochi pe plasma. Dar parca nu este ea. Se simte prost pentru ca m-a dojenit.

    Vine si isi cere scuze, cum de fiecare data o face si imi spune ca trandafirii sunt superbi, ii plac. Ploaia i-a facut mai superbi decat ceilalti pe care i-am adus in fiecare seara pana azi.

    Eu, tac si inca ma framant. Nu ma pot schimba. Sunt tot acelasi eu ca la 18 – 20 – 25 de ani. De ce nu ma pot schimba cand alaturi o am pe ea care ma sustine si ma ajuta?

    Insistand sa-i spun ce ma framanta ii spun decat jumatate de adevar. Cealalta jumatate urmeaza sa o descopere. Se pune in pat langa mine. O imbratisez si ii soptesc la ureche: o sa-ti arat cat de mult te iubesc. O sa si vezi acest lucru nu doar sa auzi aceleasi monotone cuvinte care cu timpul parca isi pierd din putere. O sa-ti arat.

    Se intoarce, ma saruta si imi spune: Nu e nevoie sa-mi arati. Stiu deja asta.

    Dorm mai linistit, trebuie sa-mi pun planul in aplicare cat mai curand.

    A doua zi la serviciu gasesc locatia perfecta pentru a-i arata cat de mult o iubesc. Dragostea mea pentru ea este nemarginita si trebuie sa simta si sa vada asta. Fac rezervarile pentru week-end si toate cele necesare. Este abia miercuri.

    Zilele urmatoare aveam un zambet tampit pe fata si o emotie imensa in suflet si purtam in gand intrebarea: Oare ii va placea?

    A venit si ziua plecarii in mini-vacanta de care ea nu avea habar. M-am trezit tiptil, am impachetat ceva haine si la ora 06:00 am trezit-o: Iubita, mergem intr-o mini-vacanta.

    Inca adormita a urcat in masina si pe-aici ti-e drumul. Destinatia: Delta Dunarii – un colt inca neatins de lume, pastrand inca salbaticia-i neasemuita si contrastul cald.

    Ne-am cazat la un localnic si urma sa iesim pentru a admira privelistea uluitoare care de altfel te lasa mut.

    Un mic dialog: Despre asta era vorba? Asta vroiai sa-mi arati? Te iubesc … te iubesc … te iube … si o intrerup brusc. Asta este doar inceputul iubita mea. Doar inceputul. Mai asteapta putin.

    Dupa cateva SMS-uri trimise cu greu, reusesc sa dau semnalul. Doua avioane de agrement folosite pentru cascadorii si-au facut aparitia la scurt timp.

    Au desenat o inima si au dat drumul la o multime de petale de trandafiri, petale rosii si albe, rosii si albe.

    Incantata de spectacol si emotionata a mers sa culeaga cele doua buchete de trandafiri care si ele au fost lansate odata cu petalele: pe fiecare petala de trandafie avea gravat numele ei si Te Iubesc Enorm.

    Fiecare buchet avea si o felicitare taiata, astfel incat unite formau intreg textul si o inima. Jumatate rosie, jumatate alba.

    In momentul in care a descoperit jumatatea ei de inima i-am spus. Aceasta surpriza ti-o voi dezvalui diseara cand vom sta langa focul de tabara.

    Seara, nerabdatoare si totusi buimacita de surprizele de care a avut parte a venit langa mine sa ma ajute sa fac focul. Se lasa intunericul, Luna intreaga pe cer stralucea ca un Luceafar, valurile apei care sa spargeau in tarmul insulei completau atmosfera. Am luat-o in brate si am inceput sa-i recit, in timp ce ea citea, poezia scrisa pe cele doua jumatati de inima:

    In Universul cel nemarginit
    Tu esti fiinta ce am intalnit
    Faptura care m-a-nteles de la-nceput
    Cea care a crezut si m-a strunit.
    Si careia-i ofer neconditionat
    Inima, sufletul si tot ce-am realizat.

    Te iubesc si te voi iubi mereu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s